2,897 matches
-
brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se transmite un cod 311. Îmi pare rău, zic. N-a fost frumos s-o strâng așa. Mă apuc de dunga pantalonilor și-i ridic ca să-i arăt juliturile vinete de pe fluierul piciorului. Asta-i altceva, zice Mona. Eu mă apăram. Bat de câteva ori din picior și zic că infecția se vindecă bine, mulțumesc, zic. Și Helen zbiară: — Mona! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apă în ele demonul plictiselii rânjește aranjându-și gulerul înalt scrobit ai gura cusută când încerci să țipi ațele se întind ca un acordaj corpul devine o cutie de rezonanță sângele se coagulează în semințele fructelor apa urcă prin capilaritate o dungă neagră se mișcă pe trup trădând-o încă nu te hotărăști să te întorci e plăcut acolo ești un ou într-un cuib de țestoasă carapacea va crește groasă peste o sută de bătăi ale ceasului cu lanț de argint
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spoiala de zeu... Iar mie, pământul, ce viu mă mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nepătruns în spatele sălii. De unde lenea asta? Să-mi fi dat oare Nistor din toropeala lui? Am pus cu grijă cele trei lalele pe bancă. Frunzele lungi, subțiri erau de un verde crud iar rozul din petale se amesteca cu mici dungi fragede. Pe una din lalele, au rămas două picături de rouă. ”Oare lalelele plâng?” mă întrebam în sinea mea. Sala de clasă era întunecoasă, mohorâtă, ca un nucleu ce aduna toată melancolia generațiilor, tablourile de pe pereți își pierdeau farmecul, deveneau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În golf, trecu În goană pe dinaintea intrării În peștera În care jefuitorii de corăbii Își depozitau odinioară prada și Începu să țipe ca să Împrăștie zburătoarele isterice, care nici măcar nu binevoiseră s-o bage-n seamă. Privirea ei prinse reflexul unei dungi portocalii și, cuprinsă brusc de o neînfrînată spaimă, adună niște pietre de pe jos, pe care le azvîrli cu putere spre păsări. Acestea Își luară În cele din urmă zborul, bătînd frenetic din aripi și țipîndu-și mînia de a fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Aceea a hăituielii. Sentimentul lui de stinghereală spori. - Ce tot spui? Gildas era băut zdravăn, făcut criță. De altfel, așa eram toți! Își lăsă iute În jos gulerul hainei. - Ia uită-te la asta! Trei zgîrieturi se vedeau ca niște dungi pe gîtul lui. - M-am tăvălit printre tufele de tuia cînd m-am Întors acasă la unu noaptea. Marie nici măcar nu păru să-l audă. - Du-l la cabinetul tău, pînă iau măsuri ca să-l trimit la IML, la Brest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
noaptea În care a fost ucis Gildas. O privi cu o seriozitate și o concentrare care contrastau cu cele două șuvițe rebele care i se Înălțau Îndărătul capului ca niște pene de indian, și cu urma cearceafului care Îi lăsase dungi pe un obraz. Avu o pornire de tandrețe și, cu o undă de frivolitate, sări pe pat lîngă el, ciufulindu-l. - Într-o altă viață, poate că am fost mus pe Mary Morgan și am sfîrșit cu beregata tăiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
transparență. Formele păreau să se auto-lumineze dinăuntru, mai cu seamă în această zi cenușie și umedă la malul mării. Cele patru elemente străluceau în culori translucide, aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin în dungi verzi și roșii, țestoasa în zale aurii și inorogul albastru. Culorile se scurgeau ușor în afara contururilor ca în naturile moarte, mânjind aerul, cerul, marea și nisipul ce se dislocau în jurul lor. Țestoasa e cea care dă tonul și stabilește ritmurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adiere de vânt, lumină un obraz descoperit. Dar imediat umbra o Înghiți, ascunzând-o vederii. Acum era abătut. Nu avea puterea de a se Întreba dacă femeia pe care o văzuse fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile lui erau niște dungi roșii. Trebuie să fi fost carminul care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ferestrele către răsărit, înspre podiș. Una din ferestre dădea, ca și cele ale clasei, către miazăzi. Privită din partea aceea, școala se afla la câțiva kilometri de locul unde podișul începea să coboare spre sud. Când vremea era senină, se zărea dunga violetă a șirului de munți, în care se deschidea poarta deșertului. După ce se mai încălzi puțin, Daru se întoarse la fereastra de unde-i văzuse prima oară pe cei doi. Acum nu se mai zăreau. Începuseră, așadar, să urce pe potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mare. În schimb fața lui lată și netedă era împodobită cu o barbă foarte neagră, tăiată pătrat. - El, campion, spuse Socrate în chip de prezentare. Mâine mers procesiune. Omul, îmbrăcat în haine marinărești de pânză groasă, purtând un tricou cu dungi albastre și albe pe sub bluza de marinar, îl cerceta atent pe d'Arrast cu ochii săi negri și liniștiți. În același timp surâdea, arătându-și dinții foarte albi între buzele pline și lucioase. - El vorbit spaniola, spuse Socrate și, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Acum, în fiecare seară Căutări prin vara arsă de cuvinte 151 trezesc stelele baston alb să-ți fie în rătăcirea-ți oarbă. încă te mai aștept, în fiecare dimineață când stelele mor, călăuză să-ți fiu... Brodând ... Am poposit pe dunga nopții tale Brodând ecouri grave pe năframe, Zăpezi își argintau spre tine cale Și norii îmi ningeau pe frunte drame. Era durere multă-n noaptea ta încât, când am aprins tăcută zorii Privirea albă-n lacrimi înota Trudind să șteargă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-mi caute pomeții și să-mi aranjeze sprâncenele. În ochi avea o sclipire febrilă care spunea că așteptase ani de zile să aibă șansa să facă chestia asta. Eram fericită fiindcă făcusem toate eforturile astea. Îmbrăcat într-un costum în dungi (care acum era nițel cam umed) și cu o cămașă franțuzească bleu, care-i punea în evidență bronzul perfect de Hamptons, Randall arăta ca scos din paginile GQ1. și, mai exact, arăta ca și cum ar fi trebuit să aibă întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
crezi... Vivian a căzut într-o tăcere necaracteristică. Unghiile lungi băteau, super-agitate, darabana pe birou. Ritmul era un staccato precis de mitralieră. Vivian îmi amintea de un gangster de școală veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii prin parbriz încercînd să analizeze dintr-o privire cele două siluete, nu-i place ce vede, pantaloni cu dungă, paltoane lungi din lînă, pălării demodate. — Mai întîi Sena, iar acum voi, domnilor, zice oprind motorul, părăsind scaunul șoferului, închizînd cu grijă portiera. Cum vă închipuiți că o să vă puteți simți în largul vostru îmbrăcați ca de ședință, nu era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă vrea să salveze situația. Unul din secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă la linia de tușă și începe să dea indicații cîtorva jucători. Așa trebuia să joci de la început, dacă ești mare antrenor, se aud voci din tribună. Ochi bulbucați privesc noile acțiuni ale Milițienilor care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
martori oculari. — Ar fi trebuit să le tragi cîte un glonț în cap și gata, zice Roja, ce atîta sentimentalisme, cînd ai de-a face cu niște zdrențe ca astea? — Nu m-a ținut, recunoaște Tîrnăcop, frecîndu și palmele de dungile pantalonilor. — Cel puțin acum e limpede că Armata trage încă în populație, zice Roja. — Și n-o să se potolească pînă cînd toate scursorile de teapa lui domnul Președinte, Mortăciune și Broscoiul n-o să-și facă ordine în acte. Toată țara
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau când la autocar, când la ghid. Șoferul nici nu conta. Deodată, unul mic și bubos și-a scos sacoul lui galben ca lămâia cu dungi verzi și l-a aruncat În aer strigând: Fraților, de-acum Înainte o să primesc și eu pachete din străinătate! Ăsta a fost semnalul. Cerul s-a umplut de pălării, sutiene, chiloți de damă și bărbătești, de câteva femei mai ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui taică-său. Lee trase adânc aer în piept și-mi arătă ceva jos, la câțiva metri mai încolo. Acolo se trasase un perimetru separat, unul interior, iar locul unde fuseseră cele două părți ale cadavrului era marcat cu o dungă de var. M-am uitat lung la conturul picioarelor rășchirate. Lee spuse: — O să pun mâna pe el. Cu sau fără ajutorul tău, o să pun mâna pe el. Am schițat un zâmbet palid. — Ne vedem mâine la birou. — Cu sau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe ușa din dos. M-am îndreptat spre Hancock Park. Cadillacul Ramonei și Lincolnul Marthei nu erau pe aleea circulară. Acolo nu erau parcate decât Chryslerul lui Emmett și Packardul lui Madeleine. Mi-am parcat Chevy-ul meu prăpădit într-o dungă, lângă mașinile lor, cu roțile din spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Casa Zeilor! Vocile noastre făcuseră să se adune și alți preoți, care nu s-au uitat în ochii mei și care l-au ținut pe fratele lor pentru ca eu să pot pleca. Pe drumul de întoarcere, m-am uitat la dunga țărmului care trecea pe lângă mine și mi-am amintit profeția Innei că eu o să-mi găsesc fericirea pe malul unei ape. Am dat din cap de ironia viziunii ei și m-am întors la magazia mea din grădină, neliniștită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar deodată se întoarse și-l zgâlțâi pe Auta de umăr: - Uite, vin corăbiile noastre! strigă el bucuros. Într-adevăr, zarea mării era plină de mărunte aripi de păsări albe care, fără să fâlfâie, se înmulțeau mărindu-se pe toată dunga apelor din orizont. Nu se putea ști dacă erau corăbiile Atlantidei, dar erau corăbii. - De unde știi că sunt ale noastre? îl întrebă Auta. Iahuben îl privi încurcat: - Dar ale cui? Cine mai are atâtea corăbii? Ale lor de-aici nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
departe spre zarea răsăriteană se contopea cu albăstrimile cerești al treilea munte, lung și crestat ca un pieptene. Mai spre miazăzi, numai ochii buni puteau desluși, dacă le cunoșteau dinainte, trei piscuri scunde așezate în triunghi. Iar întorcînd privirea pe dunga dintre miazănoapte și apus a orizontului, puteai zări cum tremură în depărtări alți doi munți, unul vânăt, altul albicios. Cel dintâi era un munte mai mare, bogat în flori, pe celălalt, pipernicit, mai mult o stâncă golașă, Auta își aducea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceilalți. Până în vale, pe țărm, aveau de mers câteva ceasuri... Min trebuia să știe că l-au auzit. Uh ridică mâna în sus... În mână avea o țeavă scurtă, pe care nici Auta n-o cunoștea. Din țeavă izbucni o dungă de văpaie neagră care rămase un răstimp în văzduh, până se risipi de vânt. După ce mai trimise în aer câteva asemenea văpăi, Uh își rugă prietenii să pornească în vale. Toți își urmară drumul în tăcere, chiar și femeile. Fiecare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în câteva clipe fără torță și fără opaiț. Văzînd-o, Ntombi începu iar să frece bețele. Dar Nefert întinse o cutiuță neagră cu o gaură într-un capăt spre rug, apăsă cu degetul un sâmbure roșu, și ceilalți văzură cum o dungă de foc străpunse rugul și îl aprinse într-o singură clipă. - I-am chemat pe toți, dar nu vor să mănânce carne. Lui Auta am să-i duc acolo. Celelalte două femei schimbară priviri. Numai Mai-Baka zise liniștit: - Zeii nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]