4,381 matches
-
Întorsătură ciudată și tristă. La Începutul lui 1974, Michel se cufundă În spațiile Hilbert; apoi se iniție În teoria măsurării, descoperi integralele lui Riemann, Lebesgue și Stieltjes. În același timp, Bruno citea Kafka și se masturba În tren. Într-o după-amiază de mai, la piscina abia inaugurată În Chapelle-sur-Crécy, avu fericirea să-și desfacă halatul de baie În fața a două fetițe de doisprezece ani și să le-arate sexul; avu mai ales bucuria să le vadă că-și dau coate, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
firesc, la Începutul adolescenței, sub controlul adulților din trib. «Sunt mama ta», mai preciză ea. Se abținu să-i spună că pe David, fiul lui di Meola, Îl inițiase chiar ea În 1963. David avea atunci treisprezece ani. În prima după-amiază, s-a dezbrăcat În fața lui și l-a Încurajat să se masturbeze. În a doua după-amiază, l-a masturbat chiar ea și i-a supt-o. În fine, În a treia zi a urmat penetrarea. Pentru Jane era o amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
abținu să-i spună că pe David, fiul lui di Meola, Îl inițiase chiar ea În 1963. David avea atunci treisprezece ani. În prima după-amiază, s-a dezbrăcat În fața lui și l-a Încurajat să se masturbeze. În a doua după-amiază, l-a masturbat chiar ea și i-a supt-o. În fine, În a treia zi a urmat penetrarea. Pentru Jane era o amintire foarte plăcută; sexul băiatului era rigid și părea să poată ține la nesfârșit, chiar și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-a dreptul sufocantă. Bruno Începu să plece de-acasă, după-amiezi Întregi; se ducea pur și simplu la plajă. Psihiatrul aprecia mai puțin următoarea parte a povestirii, dar Bruno ținea mult la ea și nu avea nici un chef s-o treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
puțin următoarea parte a povestirii, dar Bruno ținea mult la ea și nu avea nici un chef s-o treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte, era slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful și m-am așezat lângă ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de baie. Singura Întrebare ce mi-a venit În minte a fost: « Ești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fost ceva mai complicat. Am adus-o acasă, am urcat direct În camera mea. Mă temeam să n-o vadă tata: era totuși un bărbat care la viața lui avusese femei foarte frumoase. Bătrânul Însă dormea, de fapt În după-amiaza aia era beat criță, nu s-a trezit decât pe la vreo zece noaptea. Ciudat, Annick nu m-a lăsat să-i scot chiloții. N-o mai făcuse niciodată, mi-a spus; la drept vorbind, nu făcuse niciodată nimic cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În Les Six compagnons et l’Homme au gant, probabil capodopera lui Paul-Jacques Bonzon, recent reeditată În Bibliothèque verte. Sub soarele aproape insuportabil, era o plăcere să te regăsești În cețurile lioneze, În prezența liniștitoare a bravului câine Kapi. Programul după-amiezii Îi permitea să aleagă Între sensitive gestaltmassage, eliberarea vocii și rebirth În apă caldă. În principiu, masajul părea cel mai hot. Cât despre eliberarea vocii, Își făcu o idee În timp ce urca spre atelierul de masaj: vreo zece persoane, foarte agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cămașă sport bleumarin, coborî spre centrul generator de zgomot. Aruncând o privire panoramică peste mulțimea dansatorilor, Îl zări mai Întâi pe Karim. Uitând de catolică, Karim Își concentra acum eforturile asupra unei superbe rozacruciene, sosită cu bărbatul ei chiar În după-amiaza aceea. Înalți, serioși și zvelți, păreau să fie de origine alsaciană. Își instalaseră un cort imens și complicat, numai streșini și compartimente - ca să-l monteze, tipul muncise patru ceasuri. La Începutul serii, Încercase să-l convingă pe Bruno de frumusețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că Începe să se simtă mai puțin prost decât de obicei. Insuportabile la ora micului dejun, pârțotinele mistice redeveneau femei la ora aperitivului, femei aflate Într-o competiție fără speranță cu alte femei, mai tinere. Moartea nivelează totul. Astfel, În după-amiaza de miercuri, Bruno o cunoscu pe Catherine, ex-feministă la vreo cincizeci de ani, care făcuse parte din „Maries pas claires”. Era brunetă, cu părul ondulat, cu tenul mat; probabil că fusese atrăgătoare la douăzeci de ani. Sânii Încă Îi rezistau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În cazul celor bune de regulat, apoi turnau un plod și Începeau să facă dulceață de casă după rețetele din Marie-Claire. Am văzut scenariul ăsta repetându-se de zeci de ori. — Sunt lucruri din trecut..., făcu Bruno, conciliant. Își petrecură după-amiaza la piscină. În fața lor, de cealaltă parte de bazinului, adolescentele țopăiau disputându-și un walkman. Sunt drăguțe, nu? spuse Christiane. Blonda cu sânișorii mici e chiar frumoasă...; apoi se lungi pe cearșaful de baie. — Dă-mă cu cremă... Christiane nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mine; eram asociați la aceeași treabă, eram de-al lor. Ei m-au Învățat sensul obișnuit al vieții. Mi-am luat permis de conducere și am Început să mă interesez de cataloagele CAMIF. Când a venit primăvara, am petrecut multe după-amiezi pe peluza familiei Guilmard. Locuiau Într-o casă destul de urâtă la Fontaine-les-Dijon, dar aveau o peluză imensă, foarte plăcută, cu arbori. Guilmard era prof de mate, preda cam la aceleași clase ca mine. Era lung, slab, adus de spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l dezamăgesc, mi-ar fi plăcut să fiu băiețelul lui naiv, să mă ducă la dans, să mă trateze cu whisky la Pont-Royal. Când am plecat, pe stradă, am avut un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin scriitor niciodată; am Înțeles de asemeni că puțin Îmi păsa. Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
concentrate acolo Într-un spațiu restrâns. Câțiva bărbați singuri se instalaseră În mijlocul cuplurilor; alții patrulau pe linia dunelor, supraveghind pe rând cele două direcții. „În cele două săptămâni cât a durat sejurul nostru, am mers pe această plajă În fiecare după-amiază, continua Bruno În articolul său. Firește, suntem muritori, ne gândim la moarte, și e posibil să judecăm cu asprime plăcerile omenești. Dar În măsura În care respingem această atitudine extremistă, dunele de la Marseillan-Plage constituie - așa cum voi Încerca să demonstrez - locul unei inițiative umaniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
privească pe Christiane umblând goală prin apartament, mergând să caute cuburi de gheață și măsline. Ceea ce simțea era straniu, foarte straniu: respira mai ușor, uneori rămânea minute Întregi fără să gândească, nu-i mai era atât de frică. Într-o după-amiază, la opt zile după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred că sunt fericit. Ea se opri brusc, cu mâna Încleștată pe vasul cu gheață, și scoase un oftat prelung. El continuă: — Aș vrea să trăim Împreună. Cred că ajunge, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
treaba. Cimitirul era mai sus de sat, la vreo sută de metri. Doi oameni În salopete cărau sicriul. Era un model simplu, din brad alb, depozitat Într-o magazie a primăriei; serviciile funerare păreau organizate impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era lângă ei, ținuse s-o Însoțească pe Jane până la ultimul ei domiciliu. Drumul era plin de pietre, arid, și totul avea probabil un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
filozofii a spațiului. Așa cum imaginea lumii Înscrisă În budismul tibetan este inseparabilă de o contemplare Îndelungată a figurilor infinite și circulare oferite de mandale, așa cum ne putem face o imagine fidelă despre gândirea lui Democrit observând scânteierea soarelui, Într-o după-amiază de august, pe pietrele albe ale unei insule grecești, tot așa, vom intui mai ușor gândirea lui Djerzinski cufundându-ne În arhitectura infinită de cruci și spirale care constituie fondul ornamental În Book of Kells, sau recitind superba Meditație despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
transformase În birou, Își pusese În ordine notele - mai multe sute de pagini, tratând subiectele cele mai variate. Rezultatul lucrărilor științifice propriu-zise Încăpea În optzeci de pagini dactilografiate - nu socotise necesar să detalieze calculele. Pe 27 martie 2009, la sfârșitul după-amiezii, s-a dus la poșta centrală din Galway. Expedie un prim exemplar al lucrărilor sale la Academia de științe din Paris și un al doilea la revista Nature, În Marea Britanie. Despre cele petrecute după aceea nu se știe nimic sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
adverse s-au ridicat de la masă și discută în șoaptă, foarte aprins, în camera de discuții. Fiecare sală de consiliu are așa ceva : un spațiu lateral unde te duci să discuți chestiuni private, sau când îți vine să spargi ceva. Tensiunea după-amiezei a dispărut. E ca refluxul unei val. Fețele din jurul mesei sunt îmbujorate, oamenii sunt încă sub imperiul certurilor de mai devreme, dar acum nu mai strigă nimeni. Clienții au plecat. Pe la ora patru am ajuns la un consens, am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simt că-mi dă ghes curiozitatea. Știu că nu mai fac parte din lumea aia, și totuși vreau să știu. De ce naiba pleacă Arnold de la Carter Spink ? Ce altceva s-a mai întâmplat și ar trebui să știu ? Așa că în după-amiaza respectivă, după ce am strâns masa de prânz, mă strecor în biroul lui Eddie, dau drumul la computer și clichez pe Google. Dau căutare la „Arnold Saville” și, chiar pe pagina a doua, îmi apare un mic articol de ziar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ginerele lui, s-a debarasat imediat de mine. Ceva nu miroase a bine. E cât se poate de limpede, ceva nu miroase a bine. Dar oare despre ce e vorba ? Am abandonat total ideea de treabă prin casă în după-amiaza asta și stau la mine în pat cu un carnet și un creion în mână, trecând în revistă toate variantele de lucru. Cine ce are de câștigat ? Mă uit la lucrurile pe care mi le-am notat și la săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
povestesc lui Nathaniel. Mă bâlbâi, bâigui, mă repet și reiau în buclă aceleași lucruri. Nathaniel mă ascultă în tăcere. E rezemat de un stâlp vechi de piatră din fața băncii singuratice pe care sunt așezată. Stă în profil, umbrit de soarele după-amiezei, și n-am nici cea mai mică idee ce gândește. În cele din urmă ajung la final și își ridică încet capul. Dacă speram să văd un surâs, nu-l obțin. În viața mea nu l-am văzut atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oamenii aceia: - Las’ că venim și noi cu voi. Ați promis că ne țineți alături până vedem cum vă legați vrăjmașii. Abia atunci ne spuseră ce nume purta neamul lor: Os din Kron. 39. - Nunatuk, lumina ochilor mei. Era o după-amiază răcoroasă. Ne așezaserăm pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului abia se auzeau, amestecate cu boarea ușoară ce adia dinspre Miazănoapte. Unu se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se leagănă ușor și fumează. După ce sala se liniștește, personajul se ridică și începe să se plimbe ușor de-a lungul peronului. Privește în sală și se adresează sălii în chip de prezentator. ȘEFUL GĂRII: Totul a început într-o după-amiază de toamnă, după ploaie. Îmi amintesc bine că am ieșit cu toții afară, ca să vedem cum arată aerul după ploaie. Bruno stătea călare pe banca din fața ghișeului și tot amesteca blestematele acelea de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la iluzia unei după-amieze blânde. Peronul e încă ud. De pe acoperișul gării se scurg picături de apă. Impresia unei ploi repezi, care tocmai a trecut, și a soarelui care a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]