2,620 matches
-
a determinat pe maroniți să renunțe la ceea ce avea să devină o adevarată schisma. Motivul invocat a fost că năvălirile arabe făceau imposibilă comunicarea cu scaunul patriarhal bizantin, insă motivul real era erezia monotelită, condamnată la Sinodul al VI-lea Ecumenic din 680, erezie îmbrățișată de adepții lui Maron. Melkiții își datorează numele credinței fără compromisuri pe care au păstrat-o vreme de secole. În urmă sinodului de la Calcedon (451), ei au respectat hotărârile acestuia și faptul că împăratul (malka, în
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul său episcop) și Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice Biserica Antiohiei este înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol și Alexandria. În timpul primelor concilii ecumenice, Patriarhul de Antiohia deținea autoritatea asupra Diecezei Orientului, care se întindea de la Marea Mediterană până la Golful Arabiei. În secolul al V-lea, creștinii din Siria resping regulile stabilite la Conciliul de la Calcedon (451), conform căruia biserica creștină siriacă, împreună cu alte biserici
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
, cu numele laic de 'Aristocles Spyrou (n. 6 aprilie 1886 - d. 7 iulie 1972) a fost cel de al 268-lea Patriarh Ecumenic al Constantinopolului, de la 1 noiembrie 1948 până la sfârșitul vieții. Părinții săi au fost aromâni. Aristokles era fiul unui medic din satul Vassilikon. Mama sa a murit pe când el nu avea decât treisprezece ani. Când a avut vârsta pentru a urma
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
diploma obținând-o în 1910. Apoi s-a călugărit, primind numele de Athenagoras, după care a fost hirotonit diacon. A devenit apoi arhidiacon al episcopului de Pelagonia, apoi, puțin mai târziu, secretarul arhiepiscopului Meletios al Atenei care a devenit patriarh ecumenic al Constantinopolului în 1919. A fost hirotonit episcop de Corfu în decembrie 1922, înainte de a fi avut posibilitatea de a sluji ca simplu preot. În 1930, mitropolitul Damaskinos, viitor regent al tronului Greciei, a efectuat o vizită pastorală în America
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. aparține Mănăstirii Sfântul Pavel (în ), una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradițional teritoriul autonom al Sfântului Munte Athos. El se află din punct de vedere spiritual sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, la fel ca toate comunitățile mănăstirești din muntele Athos. Schitul Lacu este situat în partea de nord-est a peninsulei Athos, între Turnul Amalfinon și Mănăstirea Sfântul Pavel (la o jumătate de oră distanță de mers pe jos de la
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
civic de a ne spune ca ignorăm o ruină cu numele de „bizantinitate“ și că arta creștină a primului mileniu ne pune în dificultate: refuzându-o, alimentam amnezia, acceptând-o, ne dovedim ilegitimi spiritual. “Paznicul bizantin” și-a strâns cărămizile ecumenice de la mănăstirea Piatră Scrisă și le-a adus domnitorului Constantin Brâncoveanu, cerându-i ajutor, precum zugravii medievali. Brâncoveanu însuși, rămas în nemurire, i-a deschis ușile palatului de la Mogoșoaia și, ca un clin d’oeil, l-a întâmpinat pe Sorin
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
Teologică din Halki (în și ), a fost fondat la 1 octombrie 1844 pe insula Halki (în turcă: Heybeliada), cea de-a doua insulă ca mărime dintre Insulele Principilor, aflate în Marea Marmara. A fost principala școală de teologie a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului până când Parlamentul turc a adoptat în 1971 o lege prin care a interzis instituțiile private de educație superioară. Școala teologică se află în vârful Dealului Speranței, pe teritoriul mănăstirii Sfânta Treime, datată din epoca bizantină. Clădirile școlii continuă
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
cutremurului din iunie 1894, a fost aproape în totalitate demolat de Gărzile Forestiere, subordonate autorității forestiere turcești. N-a avut loc nici un avertisment anticipat cu privire la lucrările de demolare organizate de guvernul turc. Acestea au fost oprite doar după apelurile Patriarhului Ecumenic. a primit atenție internațională în ultima perioadă. În octombrie 1998, ambele camere ale Congresului Statelor Unite au votat rezoluții ce au susținut redeschiderea Halki. De asemenea, Uniunea Europeană a ridicat problema ca parte a negocierilor cu privire la aderarea Turciei la UE. Președintele SUA
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
pe 6 aprlilie 2009, președintele SUA Barack Obama a reafirmat necesitatea ca Turcia să permită redeschiderea seminarului din Halki: Aceste sentimente le-a manifestat și Secretarul de Stat al SUA Hillary Clinton la o masă în cinstea invitatului lor, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I. Comentatorii au notat că pe când guvernul turc ar putea la nivel exterior să pară că susține redeschiderea seminarului, mișcările actuale în această privință nu sunt în curs de desfășurare din cauza obstacolelor politice interne. Aranjamentele pentru redeschidere necesită amendamente
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
desfășurare din cauza obstacolelor politice interne. Aranjamentele pentru redeschidere necesită amendamente constituționale, ce pot fi folosite de partidele de opoziție pentru a alimenta retorica naționalistă. În 2010, un jurnalist de la ziarul turc "Today's Zaman" i-a întrebat pe oficialii Patriarhiei Ecumenice dacă nu au de gând să pună problema la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Oficialii Patriarhiei au răspuns că nu vor să încerce acest fel de acțiune. În orice caz, Patriarhul Bartolomeu a menționat că s-ar putea să trebuiască
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
fost cea mai mare returnare de proprietate imobilă către o minoritate în cadrul națiunii turce. Cea mai mare parte a proprietății returnate includea pământul împădurit din jurul seminarului. Pe 30 ianuarie 2013, Secretarul de Stat al SUA, Hillary Clinton, a scris Patriarhiei Ecumenice, afirmându-și susținerea pentru redeschiderea Halki și făcând legătură între contiuarea existenței sale și libertățile religioase și dialogul interetnic din Turcia și lumea islamică. Există o puternică opoziție împotriva redeshiderii școlii din partea forțelor politice naționaliste și islamiste din Turcia, în
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
Moscovei, Filaret Drozdov. A fost arhiepiscop de Preslav (din 1861), iar apoi de Vidin (din 1868). După ce a declarat în mod unilateral o biserică națională independentă a bulgarilor pe 11 mai 1872, a fost caterisit de sinodul patriarhal al Patriarhiei Ecumenice, sub a cărui jurisdicție canonică a fost consacrat episcop. Condamnarea a fost mai târziu confirmată de sinodul de la Constantinopol din luna septembrie a aceluiași an. A murit în 1888 la Vidin. Mausoleul său se află în curtea Arhiepiscopiei Vidinului. Vârful
Antim I () [Corola-website/Science/335269_a_336598]
-
Dieterich, cercul "Eranos" din Heidelberg. Printre membrii săi se numărau Ernst Troeltsch, Max Weber, Eberhard Gothein, Georg Jellinek, Karl Rathgen și Wilhelm Windelband. La Berlin, preocuparea academică a lui Deissmann a început să se mute de la filologia greacă către mișcarea ecumenică, reforma bisericească și, în mod semnificativ, așa-zisul "Völkerverständigung" internațional (adică promovarea păcii și a înțelegerii reciproce între națiuni și culturi). Din 1914 și până în 1922 a publicat în mod regulat un comunicat internațional semi-politic intitulat "Evangelischer Wochenbrief" (1914-1921), cu
Gustav Adolf Deissmann () [Corola-website/Science/333239_a_334568]
-
the Old Testament" - IOSOT) (din 1977 până în prezent). Părintele Abrudan a reprezintat Biserica Ortodoxă Română la întruniri, simpozioane și congrese teologice internaționale: Congresul al II-lea al profesorilor de teologie de la Atena (1976), a V-a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Nairobi 1975), Congrese ale Organizației Internaționale pentru Studiul Vechiului Testament ( Congresul al IX-lea din Gottingen în 1977, Congresul al X-lea din Viena în 1980, Congresul al XI-lea din Ierusalim în 1983, Congresul al XIII-lea
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
al XI-lea din Ierusalim în 1983, Congresul al XIII-lea din Louvain în 1989), Dialogul între creștini și evrei (Geneva 1992), Conferința internațională "Pace și toleranță" (Istanbul 1994). Între 1998-2005 a fost membru al Comisiei pentru Educație și Formare Ecumenică a Consiliului Ecumenic Mondial al Bisericilor ("World Council of Churches") de la Geneva.
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
din Ierusalim în 1983, Congresul al XIII-lea din Louvain în 1989), Dialogul între creștini și evrei (Geneva 1992), Conferința internațională "Pace și toleranță" (Istanbul 1994). Între 1998-2005 a fost membru al Comisiei pentru Educație și Formare Ecumenică a Consiliului Ecumenic Mondial al Bisericilor ("World Council of Churches") de la Geneva.
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
Colțea să le ofere o mănăstire, dar a fost refuzat. S-a îndreptat apoi către Iași, capitala Moldovei, unde au fost primit cu dragoste de mitropolitul Gavriil Callimachi, acesta din urmă era de origine română și fusese arhidiacon la Patriarhia Ecumenică și mitropolit al Tesalonicului (1745-1760), înainte de a fi ales ca mitropolit al Moldovei. Obștei venite de la Athos i s-a încredințat Mănăstirea Dragomirna cu toate moșiile, prin hrisovul din 31 august 1763 al domnului Grigore Callimachi (fratele mitropolitului). Paisie a
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
cele mai notabile personalități înmormântate în catedrală se numără regele Gustav I al Suediei, în timpul căruia Suedia a adoptat luteranismul și Laurentius Petri, primul arhiepiscop luteran. Unul dintre cele mai importante evenimente ce a avut loc în catedrală este slujba ecumenică din anul 1989 la care au participat Papa Ioan Paul al II-lea și arhiepiscopul Bertil Werkström.
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]
-
participare la guvern a lui Prokopis Pavlopoulos datează din perioada decembrie 1989 - aprilie 1990, când a fost numit ministru adjunct pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri, însărcinat cu mass media, cu atribuții de purtător de cuvânt, în guvernul de coaliție națională („ecumenic”) al premierului Xenofon Zolotas. Din 1990 până în 1995, Prokopis Pavlopoulos a revenit la , în calitate de director al Oficiului juridic al Președinției Republicii Elene, pe durata celui de-al doilea mandat al președintelui conservator Konstantinos Karamanlis. În septembrie 1995, a devenit consilier
Prokopis Pavlopoulos () [Corola-website/Science/333910_a_335239]
-
Autocefalia (sau autoguvernarea - literalmente termenul înseamnă că "își este propriul său cap") desemnează statutul unei Biserici locale din Biserica Ortodoxă al cărei ierarh întâistătător (sau "primat") nu trebuie să răspundă înaintea nici unui episcop de rang superior. Când un Sinod Ecumenic sau un episcop întâistătător (de exemplu un patriarh) eliberează o provincie ecleziastică de sub jurisdicția (ascultarea) sa, cu păstrarea deplinei comuniuni între Biserica provinciei respective și ierarhia de sub ascultarea căreia iese înseamnă că respectivul sinod sau episcop întâistătător acordă Bisericii provinciei
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
recunoscută. Aceasta a fost situația pentru: Alte Biserici au devenit autocefale mai degrabă prin decizie guvernamentală, fiind recunoscute ca atare de alte părți ale Bisericii. Astfel au fost În alte situații, autocefalia unor Biserici a fost decisă de un Sinod Ecumenic. Astfel: În alte cazuri, autocefalia este acordată de o Biserică-mamă unei Biserici-fiice. Astfel: Ideea că Biserica din Constantinopol ar fi singura care are autoritatea de a acorda autocefalia unei alte Biserici se bazează pe interpretarea Canonului 28 al Sinodului de la
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
acordată de o Biserică-mamă unei Biserici-fiice. Astfel: Ideea că Biserica din Constantinopol ar fi singura care are autoritatea de a acorda autocefalia unei alte Biserici se bazează pe interpretarea Canonului 28 al Sinodului de la Calcedon (451) care stabilește că Patriarhul Ecumenic are autoritate aspra "pământurilor barbare". Totuși, mulți consideră că respectivul canon se referea la anumite regiuni din jurul vechiului Imperiu Roman, neavând nici o legătură cu lumea modernă, 1500 de ani mai târziu. Din punct de vedere istoric (a se vedea mai
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
reluat comunicarea cu Patriarhia Moscovei, și în 1970 a fost restabilită comuniunea deplină. În acea perioadă, Patriarhul Moscovei a acordat oficial autocefalia OCA (statutul de autoadministrare). Autocefalia OCA nu este recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe autocefale, între care amintim Patriarhia Ecumenică. Bisericile care au recunoscut autocefalia acesteia sunt cu precădere cele din țările comuniste (dintre care multe s-au aflat sub dominația Bisericii Ruse), incluzând aici Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Georgiei și
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
Georgiei și Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei. În opinia apologeților autocefaliei, este un fapt obișnuit ca recunoașterea autocefaliei să vină mai târziu; însă oponenții autocefaliei OCA afirmă că acordarea acesteia nu intră în prerogativele PAtriarhiei Moscovei (vezi Răspunsul Patriarhiei Ecumenice la proclamarea autocefaliei OCA) În Statele Unite se găsesc doisprezece eparhii și 623 de parohii, misiuni și instituții (dintre care 456 sunt parohii). Eparhiile construite pe baze etnice acoperă și teritoriul Canadei, unde există și o arhiepiscopie nestructurată pe principiul etnic
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
decizia finală privind locul de reînhumare a osemintelor. David Monteith, cancelarul canonic al Catedralei Leicester, a spus că scheletul lui Richard va fi reînhumat în catedrală la începutul lui 2014 într-o ceremonie oficiată de ierarhi creștini, dar de natură ecumenică, nu o reînmormântare formală, ci mai degrabă o slujbă de pomenire, întrucât slujba de înmormântare s-ar fi ținut la data primei înhumări. Alegerea locului înmormântării s-a dovedit controversată și s-au făcut propuneri ca Richard să fie îngropat
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]