12,690 matches
-
trei pentru publicarea în volșumulț 2, datate 15 noiembrie 1978, 17 martie 1979, cea pe care o aveți în xerox, și 7 iulie 1979, trimisă de la Paris 3. Cât despre scrisorile mele către Mircea Eliade, nu e, înțeleg, nici o urgență. Editorul corespondenței primite de Mircea Eliade va solicita, la timpul potrivit, aprobările necesare. M-ar bucura dacă mi-ați trimite volumul 1 al corespondenței, în așteptarea volumului 2. În schimb, dacă vă interesează, v-aș putea trimite două sau trei monografii
Întregiri la bibliografia lui Matei Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4369_a_5694]
-
bărbat. După ce a trântit-o pe femeie la pământ, bărbatul și-a îndreptat furia spre cameramanul Antenei 3, căruia i-a spus ”Dă-te și tu mai așa, dă-te-n morții mă-tii”. Pentru a putea fi difuzată filmarea, editorii televiziunii de știri au cenzurat cuvintele vulgare ale bărbatului. Enervat de atitudinea agresorului, Mircea Badea a ”tradus” în emisiunea ”În gura presei” bip-ul și a pronunțat înjurătura în mod clar. ”A venit Fileață ăsta, înțeleg fost boxeur, și a
Mircea Badea traduce bip-ul pentru Fileață: Morții mă-tii! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/32323_a_33648]
-
și, la moartea lui, s-a debarasat de multe obiecte ale scriitorului, pe care colecționarii avizați le-au putut avea pe mai nimic. Philippe Jullian afirma că a văzut la Gallimard o scrisoare în care Robert Proust îl ruga pe editor să nu continue publicarea romanului „ În căutarea timpului pierdut”, pentru a salva onoarea familiei. Cu vremea, fizic vorbind, doamna Mante-Proust devenise Proust în persoană. Avea marca lui, pe care o oferea - majestuos - admirației fidelilor, inspirând cu delicii tămâia pe care
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
ilustrase Căutarea și în care îi relata cabala al cărei obiect era cartea lui, interdicția la care era supusă, deși biografia era deja tradusă în zece limbi, în timp ce în Franța lucrul s-a făcut cu mare întârziere, refuzată de Gallimard, editorul lui Proust, și acceptată la Mercure de France. Faptul că amabilul André Maurois, el însuși autorul unei biografii a lui Proust, acceptase s-o prefațeze pe cea a succesorului său, i-a atras din partea dnei Mante-Proust o scrisoare indignată, ba
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
precum și a unei părți însemnate din epistolele sale, nu reușesc să impună personalitatea și opera unui mare creator de școală literară. Istoricii și criticii literari, cu unele excepții, uzitează adesea câteva clișee care nu satisfac, iar cercetătorii literari și unii editori sunt improvizați, ignoranți și, desigur, nu i-au citit cărțile fundamentale. Literatura epistolară conține însă o sumă reprezentativă de note, informații, precizări și acolade privitoare la opera sa și a confraților săi ce se cuvin a fi cunoscute și analizate
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
nouă pagină - totul abia urma să se întâmple. Eram plină de încredere și optimism, deși averea mea era minimă: ceva mai puțin de o sută cincizeci de lire; manuscrisul primului meu roman, The Grass Is Singing, deja cumpărat de-un editor din Johannesburg, care nu-mi ascunsese că s-ar putea să dureze mult până să-l publice, pentru că era subversiv; și câteva povestiri. Aveam și niște cufere cu cărți, pentru că nu voiam să mă despart de ele, ceva haine și
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
obscurizează anumite momente din viața sa. Au rămas deoparte aproape toate piesele într-un act - gen în care Băieșu este un adevărat maestru - și multe dintre dramatizările unor texte în proză, ca și scenariul Omul care vine din Buzău. Intenția editorului a fost, evident, aceea de a ne furniza un , adică acele lucrări dramatice care, în opinia sa, sunt cele mai valoroase și au trecut testul timpului. Cum nu avem de-a face cu o ediție critică, selecția este miza ei
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
Ion Băieșu, pe lângă cea comică atât de cunoscută. Ca și unei piese poate mai puțin populare, dar exponențială pentru poetica autorului, cum este Ariciul de la „Dopul perfect”. Presupun că Experimentul și Vânătorii figurează în sumar dintr-un scrupul critic al editorului: acela de a furniza cititorului și două mostre de teatru într-un act, gen foarte interesant azi pentru amatorii de experiment și de spații neconvenționale, și în care, cum spuneam, Ion Băieșu excelează. Primul text, de altminteri, ilustrează un procedeu
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
iar în toamna lui 2004 eu am fost implicat foarte activ în Revoluția Portocalie și am fost destul de critic față de politica Kremlinului, pentru că liderii ruși încercau să-și impună candidatul în Ucraina. Cred că astea au fost motivele pentru care editorul meu din Moscova a zis dintr-odată că încetează publicarea și difuzarea cărților mele, că nu vrea să mai aibă nimic de-a face cu scriitorul ăsta. Cărțile mele au fost retrase din toate librăriile din Rusia și am avut
Andrei Kurkov: „Consiliera lui Putin m-a numit «naționalist ucrainean care scrie în rus㻓 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3039_a_4364]
-
au fost retrase din toate librăriile din Rusia și am avut parte de o groază de comentarii negative la adresa mea în ziare. Consiliera oficială a președintelui Putin de la acea dată pe probleme de literatură și cultură, care e de asemenea editor al revistei literare „Oktober”, doamna Barmetova, m-a numit public „un naționalist ucrainean care scrie în rusă”. Asta chiar m-a făcut să râd, pentru că naționaliștii ucraineni duc o luptă de 20 de ani cu mine, cerându-mi să scriu
Andrei Kurkov: „Consiliera lui Putin m-a numit «naționalist ucrainean care scrie în rus㻓 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3039_a_4364]
-
luptă de 20 de ani cu mine, cerându-mi să scriu în ucraineană dacă vreau să fiu scriitor ucrainean. Povestea asta a durat un an și jumătate, apoi o editură din Petersburg a vrut să-mi publice romanele, au trimis editorul la Kiev, am semnat contractul și apoi au dispărut, nu mi-au mai publicat niciodată cărțile. După alte 6 luni, un alt editor, tot din Petersburg, a semnat un contract cu mine și m-a publicat. De atunci, aș zice
Andrei Kurkov: „Consiliera lui Putin m-a numit «naționalist ucrainean care scrie în rus㻓 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3039_a_4364]
-
un an și jumătate, apoi o editură din Petersburg a vrut să-mi publice romanele, au trimis editorul la Kiev, am semnat contractul și apoi au dispărut, nu mi-au mai publicat niciodată cărțile. După alte 6 luni, un alt editor, tot din Petersburg, a semnat un contract cu mine și m-a publicat. De atunci, aș zice că mai degrabă cărțile mele nu sunt așa citite în Rusia, fiecare carte care apare acolo are recenzii în majoritate negative. Câțiva critici
Andrei Kurkov: „Consiliera lui Putin m-a numit «naționalist ucrainean care scrie în rus㻓 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3039_a_4364]
-
restructurați. Pagina de Media Alexandra Derevici și Alexandra Tudor, prezentatoare de știri, vor pleca. Va rămâne doar Ramona Păun Cea mai mare parte a echipei care realiza știrile Sport.ro va pleca, inclusiv Bogdan Pasăre, coordonatorul știrilor. Restructurarea vizează și editori și producători. Cel mai probabil, știrile nu vor mai avea prezentator, ci vor fi realizate cu voce din off, pe baza materialelor făcute de echipa de la știrile Pro TV. Dintre moderatori, Ștefan Beldie și Alin Buzărin nu se vor mai
Restructurări la Sport.ro! Jumătate dintre emisiuni dispar by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/30454_a_31779]
-
și-n cel cultural deopotrivă, în mod paradoxal mai tranșant decît în vremea cruntei dictaturi, cînd în pofida cenzurii ideologice criticii aveau la-ndemînă niște obiecte ale muncii adecvate. Concomitent cu apariția noii generații de critic, în avans chiar, au apărut și editorii care au întrevăzut potențialul scriitorilor români contemporani și s-au priceput să-l exploateze. Este vorba, în primul rînd, de un potențial financiar, obținut nu doar pe spinarea autorilor care publică din banii proprii, ci și pe a autorilor de pe urma
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
de pe urma cărora se pot obține subvenții de la stat sau de la sponsori particulari. Pe lîngă bani nu-s de neglijat nici beneficiile de imagine și funcțiile decurgînd din intrarea în cultură prin editarea de literatură română originală. Este binecunoscut cazul acelui editor de la începutul anilor nouăzeci, care a intrat în cultură înființînd o colecție de debuturi în proză și eseu, ajungînd astfel în intimitățile puterii politice și picînd pe postul de director al Televiziunii. Cum, necum, scriitorii editați de el atunci au
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
al Televiziunii. Cum, necum, scriitorii editați de el atunci au pus umărul la ascensiunea și parvenirea... N-aș vrea să văd nimic oneros în acest gen de simbioză, dar cred că-i foarte important de amintit: cuvîntul de ordine al editorului vizavi de scriitorul român este că acesta nu se vinde, iar tot ceea ce face el în contul respectivului, face din pură iubire dezinteresată pentru literatură. Mi s-a sugerat în fel și chip ideea, de către editorii cu care am avut
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
cuvîntul de ordine al editorului vizavi de scriitorul român este că acesta nu se vinde, iar tot ceea ce face el în contul respectivului, face din pură iubire dezinteresată pentru literatură. Mi s-a sugerat în fel și chip ideea, de către editorii cu care am avut de-a face. Stau și mă întreb ca prostul: de ce atunci autorul, scriitorul român continuă să scrie și să publice? S-ar părea că asta-i altă poveste. Și totuși cele două povești care aparent se
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
în aceste povești cu izuri duhnitoare-aromatice, pe Adrian Alui Gheorghe, am putea răspunde: „Scriitorul român scrie și publică pentru posteritate”. N-ar fi însă întru totul adevărat, fiindcă scriitorul român mai scrie și pentru prietenii lui de suflet, criticul și editorul.
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
structura operei mazilesciene și, mai ales, de a ne evidenția metoda de creație a autorului. Metodă care explică atât dimensiunile restrânse ale operei, cât și includerea poetului printre precursorii incontestabili ai postmodernismului românesc. Se cuvine semnalată această opțiune fericită a editorului, care, chiar dacă se înșeală atunci când, în Cuvânt asupra ediției, refuză volumului Va fi liniște va fi seară statutul de antologie de autor, procedează corect refuzând să extindă modificările operate de Mazilescu asupra poemelor antologate și în sumarul volumelor din care
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
este una critică, prin urmare notele și comentariile lipsesc. Nu se precizează când și unde au apărut poeziile care nu figurează în volume (în număr de 23) sau postumele, după cum nu sunt prezente nici notele bibliografice ale volumelor în sine. Editorul a intenționat, în chip evident, o ediție - preiau formula lui Marin Preda - artistică, axată pe reproducerea corectă, actualizată ortografic, a poeziei lui Mazilescu și pe receptarea ei critică. Demersul lui Gabriel Nedelea, chiar dacă nu reprezintă un act de virtuozitate filologică
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
sale nu întâlnim până în 1979, când Eugen Negrici, postfațând volumul antologic Va fi liniște va fi seară, va fixa această poetică pe structurile unei „stilistici a eschivei”: alt indiciu al barochismului poetului, ce explică adeziunea multor optzeciști la poezia sa. Editorul a alcătuit, în consecință, un util capitol de referințe critice, dar nu însumând totalitatea comentariilor, ci efectuând o selecție a comentariilor pertinente, care - începând cu cel al lui Eugen Negrici - au jalonat interpretarea operei lui Mazilescu. Un alt câștig al
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
1912 manuscrisul lui À la recherche du temps perdu. O dovedește tot Corespondența lui Proust, în care se vorbește de câte relații au trebuit să pună în mișcare prietenii săi români pentru ca manuscrisul să ajungă în mâna celor mai importanți editori din Paris. Refuzat de Fasquelle, de Humblot, de Schlumberger și de André Gide (pe atunci, director la N.R.F.), Proust a trebuit să-și publice volumul Du côté de chez Swann la obscura editură Grasset (14 noiembrie 1913) „pe cheltuiala autorului
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
2012 cu Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze și Premiul Goncourt al liceenilor, iar la sfârșitul anului ocupa locul întâi în topul celor mai bune romane realizat de Lire. La Târgul de la Frankfurt, cartea a pus pe jar pe editori, iar drepturile de traducere au fost adjudecate în 30 de țări. În mai 2013, în săptămâna dinainte de Bookfest, era lansată la București prima traducere într-o limbă străină. Autorul, ajuns la 28 de ani, fermecător și carismatic, își începea din
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
urcat în topul vânzărilor ajungând pe primele locuri în toate marile rețele de librării. Coincidența între verdictul critic și preferința publicului se petrece rar, atât de rar, încât cei ce reușeșc performanța atrag atenția presei și intră în conștiința tuturor. Editorul, cu experiență de 50 de ani, superprofesionist al pieței de carte, Bernard de Fallois, a intuit potențialul cărții și a orchestrat impunerea lui ca bestseller: un slogan percutant - „Stieg Larsson elvețian”, cronici elogioase și, ca efect, premiile și vânzările consistente
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
affaire Harry Quebert ar fi al șaselea. Se fixa imaginea unui tânăr autor tenace, ambițios, încrezător în talentul lui. Arta combinațiilor eficiente Roman noir și roman polițist, roman psihologic și roman de moravuri, Bildungsroman și satiră a lumii editoriale (cu editor, agent literar, secretară), portret al tânărului scriitor și portret al autorului la senectute, roman în roman - Adevărul despre cazul Harry Quebert probează o facilitate incredibilă de a jongla cu diferitele coduri și formule epice, aproape suspectă pentru vârsta lui. Acțiunea
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]