3,527 matches
-
mi-l păstrez în suflet ca-n altare. Sunt ani de așteptare, nu disper; spun că va veni o dată, timpul meu. Iubirea-mi va fi veșnic, un reper , spre tine. Iar pentru mine, vei fi Zeu! Viața, pași de tangou Efemeri pe pământ, trăim ca într-un balansoar; dansăm pe muzica unui tangou, înainte și înapoi. Între noi există bucuria întâlnirii, voința și visarea, dar nu știm să ne armonizăm după muzica sufletului... Nu întotdeauna pașii ascultă muzica. Forțăm pe undeva
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
un turn din primăvara care se apropie, să pun pe fiecare nivel câte un gând al cuvintelor pierdute, ca o rugăciune, să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin, fără să mă uit înapoi sau să îngenunchez după clipa efemeră... Doamne, dacă Tu ai fi pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut mângâieri în gânduri
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
turn/ din primăvara care se apropie,/ să pun pe fiecare nivel câte un gând /al cuvintelor pierdute, ca o rugăciune,/ să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin,/ fără să mă uit înapoi/ sau să îngenunchez după o clipă efemeră...”. Acest romantic tablou existențial este completat de amintiri vii ori tardive regrete, de bucuria reușitei ori de tristețea asumatelor neîmpliniri. Din acest melos sinestezic și irațional - uneori - învingătoare iese Poezia. O poezie a sufletului, cântată de un aed, scrisă pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
alt mediu nu l-ar fi putut schimba. Într-un asemenea om am început să cred, dar mă tem ca e deja prea tậrziu. Sufletul meu e obosit de atậta minciună și chin, de atậta perfidie și ignoranță, de plăceri efemere, dar mai ales de veșnice neplăceri. Lupta împotriva destinului, împotriva morții este dificilă, dar este măreață și Yon mă făcuse să înteleg într-o singură noapte tot ceea ce nu înțelesesem într-o întreagă viață. ** Din dosarul de vise al blậndelor
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pentru că o iubire pură ca a noastră este fără de păcat, în semn de nespusă prețuire pentru ochii tăi migdalați, pentru dulcea noastră prietenie și pentru povestea de dragoste nescrisă încă, tu Yoane, va trebui să dai un sens existenței mele efemere ! Încerc uneori să-ți caut amintirea în nesiguranța plină de neprevăzut a serpentinelor din defileile carpatice. Munții înlănțuiesc violent un cer timid și capricios ca tine. Peisajul, simfonie de culori tandre și aspre, îmi desfată și uimește ochiul, invitậndu-mă la
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
s-a săvậrșit misterul se refuză însăși amintirii.... Timpul și locul sunt de altfel fără nici o însemnătate, esențială rămậnậnd doar clipa în care tu, întristatul meu contemplator, vei fi simțit trupul meu fremătậnd de doruri, de dorințe aprinse, de patimi efemere... sậnii mei încremeniseră sub privirile ochilor tăi, sfințiți de văpaie, aurul părului torențial îmi ajungea pậnă la coapse, iar parfumul trupului tậnăr sugera toată gingășia naturii feminine... Învățasem destul de bine limbajul extatic al ochilor tăi negri, fulgere teribile ce răneau
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mie? De ce? De ce? Și totuși eram fericiți. Poate că fiecare dintre noi trebuie să sufere, pentru a ști să prețuiască dragostea adevărată. Mă gậndeam că n-are rost sămi mai dăruiesc inima vreunui bărbat, devenisem precum îngerii, lipsită de pasiuni efemere, de obsesia sexului... Mă gậndeam că, după moarte, toți oamenii devin îngeri în ceruri, și că Yon este acum iubit de unul dintre ei, dar chinurile lui, nopțile apăsate greu de durerea așteptării, mi se păreau inutile, zbateri tậrzii prin
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-ți de flacări eu sufletu-mi aprind... Căci te iubesc... ce vrei tu? și lacrima ta clară Preface-eterna-mi noapte în dulce zi de vară, Și glasu-ți ce pătrunde în doliu pân-la cer Îmi dă un trai..., în dulcea-i durere, efemer... O, -ndelungește numai amorul tău cel sfînt! Pe-a tale nopți eu număr zilele-mi pe pământ... A tale gânduri, visuri, dorinți-s lumea mea, Sunt umbră a cîntări-ți, o slabă umbră-abia, O, mă iubește numai, te rog cu ființa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
idol: omul. Și vântul să discînte, să geamă-afurisit Pe-n piatră de mormîntu-ți, prin cruce, prin lemnul cel ernit wahnsinnige[r] Wind Moartea Noaptea lumii Stingerea 7. ÎNTUNERICUL ȘI POETUL (cca 1868) ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie căiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră. Ci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sisteme în spații nesfârșite, Eu munții îi cutremur și mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Și-ngrop țări înflorite sub oceanul creț - Desmint secol de secol, sdrobesc eră de eră, Fac din a vieții fapte lucire efemeră. Știu că tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire. Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar, Dovadă: -n lumi murite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
seninul inspirațiunei. In momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA (Albă și surâzândă. In păru-i blond ard stele - într-o mână crinul luminei - în cealaltă o coroană de lauri de argint). Tu care treci prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma, când din umbră - Lumina - eu apar, Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și nici dacă vrem să ajungem undeva. Și totuși care e scopul vieții? Adică pentru ca să ce? Nu știm dacă oamenii de geniu sunt soli ai viitorului, ori relicve ale trecutului. Polemica deține secretul condimentării iubirii. Și totuși cum să logodești efemerul cu absolutul într-o singură viață? Luciditatea pură este a științei. Arta o combină cu febra. Cine ar putea să spuna câtă singurătate a înghițit o capodoperă? Excesul de informații poate duce la coclirea curiozității. Contradicțiile ne-au dilatat orizontul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai puternic decât al banului. S-au dus de mult faraonii, fie-le piramidele ușoare. Faraonii nu se puteau apăra de profanatorii de morminte decât prin blesteme. Mass-media aprovizionează piața cu mituri... de carton. Miturile actuale nu pot fi decât efemere. Miturile au armuri greu de sfărâmat. Dacă am urla ca Prometeu, am fi poate ceva mai relaxați. Ori ne-am împrieteni chiar cu durerea. Primii zei s-au născut la gura sobelor din peșteri. Morala poate fi un pilon al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fără confirmare de primire. Speranțele noastre continuă să fie pilonii de susținere a cerului. Din nefericire, egoismul pare cea mai răspândită religie. Pe dealul Golgota nu s-a instalat teleferic decât pentru turiști. Nu toate ideologiile sunt sortite prin definiție efemerului. Cunoaștem pe Unul care s-a născut în iesle și a edificat o ideologie pentru milenii. Cei mai mulți sfinți au crescut din tortură. Religiile sunt râuri care se varsă în aceeași mare. Dragostea și credința sunt curenți cosmici care pârjolesc omul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate fi un mare ticălos. Întemeietorii de religii au oferit căi de mântuire, nu de îmbogățire. Ateii nu au mai multe satisfacții. Dar le rămân foarte puține speranțe. Ateii sunt frustrați de voluptatea mântuirii. Cândva, oamenii se străduiau să împingă efemerul spre sacru. Până și agresivitatea unor religii a fost împinsă tot sub umbrela lui Dumnezeu. Nici deasupra nu prea avem liniște. Deși ne învecinăm cu Dumnezeu. Suntem creați de Dumnezeu, dar și-a băgat puțin coada și opoziția. Important e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
absența. Tot mai mulți oameni sunt tentați de scurtătura vicleană spre podium. Oamenii de geniu ni se par ciudați pentru că vedem lumi diferite. Marii creatori își vântură visurile pe claviatura eternității. Cerșim favorurile capricioasei eternități, deși suntem fascinați de farmecul efemerului. De obicei, bustul înmugurește în om sub formă de cucuie. Suntem egali la poarta cimitirului, nu și la ușa posterității. Celebre nu sunt textele din manualele școlare de literatură, ci acelea fredonate prin cârciumi. În soclul unei statui este îngrămădită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cosmică. Setea de absolut este o nobilă angajare într-o încleștare febrilă pe care știi dinainte că o vei pierde. Orice scriitor își dorește o Rosinantă care să-l ducă spre nemurire. Râvnim eternitatea, dar ne ospătăm copios din bucatele efemerului. Eternitatea este curtată insistent și de conchistadorii clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii. Geniul se luptă cu morile de vânt, dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o Rosinantă care să-l ducă spre nemurire. Râvnim eternitatea, dar ne ospătăm copios din bucatele efemerului. Eternitatea este curtată insistent și de conchistadorii clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii. Geniul se luptă cu morile de vânt, dar și cu clepsidrele. Geniile au în priviri fâlfâiri de vultur. Geniile sunt tulburătoare și prin zonele lor de fragilitate. Salutăm la statui chinul de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
piscuri. Golgota și Olimpul sunt alternative ale gloriei. Geniile nu beneficiază de imunitate nici după moarte. Posteritatea reține apele ușor mâzgălite cu sublim. La venirea pe lume, unele genii greșesc secolul. Sau chiar mileniul. Eternitatea își adună polenul din florile efemerului. Talent au caligrafii. Geniile scriu aproape indescifrabil. Iluzia gloriei a stors mai multă transpirație decât transformarea munților în piramide. Furtuna este starea meteorologică normală a geniului. Fără picătura de nebunie, geniul rămâne în scutecele talentului. Oricât s-ar strădui, geniul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
posterității să - i foarfece, nu să - i uite. În artă, se lucrează, de regulă, la temperatura iadului. Arta nu trebuie să învingă anatemele epocii. Poezia se bazează pe erezia emoțională a cuvintelor. Unei cugetări nu - i este permis să fie efemeră, precum unui imperiu. Fără artă, rămâneam în afara marilor tâlcuri existențiale. La origine, orice creație artistică este magmă. Arta ar putea recicla chiar și instinctele. Cărțile valoroase sunt adevărate coloane fără sfârșit. Imperiul cărții se restrânge, dar nu poate dispărea. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în pantaloni pentru a deruta șovinismul masculin. Sportul este religia trupului. Încruntă - te, dacă nu - ți convine ! Dar nu da cep urii. Nu e serios poporul care nu - și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism. Dar și mister. Evaluare optimistă : putea să fie și mai rău. Hotărăște - te ! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr ? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea ! Ca orice balanță, și cea a justiției are o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai are posibilitatea să încingă atâtea ruguri. Femeile se îmbracă în pantaloni pentru a salva șovinismul masculin. Sportul este religia trupului. Nu e serios poporul care nu-și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar una mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism, dar și mister. Evaluare optimistă: putea să fie și mai rău. Hotărăște-te! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr.? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea! Fără sublimă jertfă a florilor, relațiile umane ar fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Gingașă și atât de delicată, Încât și soarele s-a topit la privirea ei. Privirea ta îmbrățișează sufletul meu, E atât de dulce tot ce simt, iubire, Aș vrea să simt mereu acest sentiment Atât de pur, de sfânt și efemer. PRIETENIA TA, ADONIS Ești cel mai scump cățel din lume, Când te văd, parcă aș fi alta, Tu mă faci să îmi pară viața Doar în culori. Boticul tău cel mic îmi cere de mâncare Și privirea ta de cerșetor
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
2287 Da! orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă. Este ciudat, când cineva a pătruns o dată pe Kant, când e pus pe același punct de vedere atât de înstrăinat acestei lumi și voințelor ei efemere, mintea nu mai e decât o fereastră prin care pătrunde soarele unei lumi nouă - și pătrunde în inimă. Și, când ridici ochii, te afli într-adevăr în una. Timpul a dispărut și eternitatea cu fața ei cea serioasă te privește
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acele producte născute dintr-o mare superfluență a creierului, care a paralizat sau cel puțin s-a eliberat pe deplin de voință. În van vei spune că istoria învață, că războaie, ură, nedreptăți, răutate nu duc decât la o esistență efemeră, va să zică la nimic, căci, într-un timp nemărginit, un secol e o clipă suspendată. [2] 2280 Este în logică o frază care ar trebui pusă ca moto la oricare compendiu de istorie, pentru ca să nu ne înșele cuprinsul ei la fiecare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]