2,936 matches
-
o fostă studentă, trăitoare la Paris. — Nu a fost un curs, a fost un fel de training, cerut de administrația locală dintr-un arondisment din Paris. — Ca să ce ? — Ca să-i cunoască mai bine pe cei din Europa de Est, că au mulți emigranți de pe la noi și nu se prea înțeleg cu ei... Așa că scopul a fost să-i lămurim ce-i cu est europenii, comunicare interculturală și toate celea... — și ați reușit ? — Eu așa am crezut, pînă în ultima zi, cînd au venit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este viabilă numai în concubinaj cu responsabilitatea. Numai femeile inteligente reușesc să transforme frumusețea in mister. Frumosul stă la cheremul capacității oamenilor de a l admira. Inteligența este coautoare a arhitecturii trupului. Exigența față de sine face posibilă libertatea față de alții. Emigrantul trebuie să-și ia în raniță și cerul natal. Singura salvare e să nu tragi la lucru prost. Să ne ținem de mâini! Nimeni nu va putea înghiți un lanț atat de mare. Discernământul ar trebui să fie cenzura fundamentală
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
superioare poți să faci, fiule ! Dar să nu ajungi cumva intelectual ! Laudă - ți dușmanii ! Și în scurtă vreme vor fi distruși chiar de prietenii lor. Nici prea multă libertate nu e bună. Uite ce - au făcut radicalii liberi din noi ! Emigrantul păstrează de acasă dorul și accentul. Negustorul îți arată partea strălucitoare a mărfii. Defectele trebuie să le descoperi singur. Cititorul avizat descoperă imediat paginile în plus ale cărților care îi cad în mână. Plasează - i pe dușmani pe penultima treaptă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artă nu procedează altfel. Furia este temperatura la care logica se sleiește. Tranșarea oamenilor pe generații o face spiritul, nu vârsta. Imprudent, m-am blamat cândva. Și de atunci, toți neghiobii mă citează. Prelungită excesiv, incertitudinea poate deveni ghilotina. Orice emigrant tembel simte nevoia să arunce, din când în când, câte un scuipat spre ținuturile de baștină. Cauzele sunt întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință nu ne putem exmatricula decât singuri. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescența ajung doar câteva. Caut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
superioare poți să faci, fiule! Dar să nu ajungi cumva intelectual. Laudă-ți dușmanii! Și în scurtă vreme vor fi distruși chiar de prietenii lor. Nici prea multă libertate nu e bună, uite ce au făcut radicalii liberi din noi. Emigrantul păstrează de acasă dorul și accentul. Negustorul îți arată partea strălucitoare a mărfii, defectele trebuie să le descoperi singur. Cititorul avizat descoperă imediat paginile în plus ale cărților care îi cad în mână. Plasează-i pe dușmani pe penultima treaptă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ins subțirel. — Da, da, simțeam eu că mă-ncearcă reumatismul, a aprobat un grăsun măsliniu, care gâfâia de zor. — Taci bă din gură, nu vezi că ești beat? a sărit o doamnă bine Îmbrăcată. De când țara asta a-ncăput pe mâna emigranților, bagă apă-n benzină să-și scoată pârleala. — Emigranții n-au nici o vină, cucoană! a strigat un domn cu ochelari, ci vremea. Umiditatea crescută, de peste 105 la sută, a făcut ca amestecul carburant să se dilueze. — Ba pardon, i-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
reumatismul, a aprobat un grăsun măsliniu, care gâfâia de zor. — Taci bă din gură, nu vezi că ești beat? a sărit o doamnă bine Îmbrăcată. De când țara asta a-ncăput pe mâna emigranților, bagă apă-n benzină să-și scoată pârleala. — Emigranții n-au nici o vină, cucoană! a strigat un domn cu ochelari, ci vremea. Umiditatea crescută, de peste 105 la sută, a făcut ca amestecul carburant să se dilueze. — Ba pardon, i-a replicat un alt retor, umiditatea crescută a afectat capetele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cererea. Fărocoastă, la rîndul său, găsise niște țigani fără pămînt pe care i-a lămurit că, de la colectiv, vor căpăta lot în folosință. Cu alte cuvinte, vor fi împroprietăriți din pămîntul celor ce au. Activistul trimis de raion era un emigrant, grec de-al generalului Markos. Încredințat că argumentele sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe care nu-l mai văzuse de aproape trei ani. Va apuca să-l vadă ceva mai Încolo, când C.a. o va trimite În vacanță. Dar despre asta, tot ceva mai Încolo. Așa se face că atașamentul nostru față de emigranți era cât se poate de sincer, hrănit la propriu de pachetele pe care mai ales fratele Cristinei le trimitea familiei. De obicei, dulciuri pentru copii, dar și delicatese, fructe de mare și uleiuri Înmiresmate. Sic! Cu care găteam eu, bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În tricouri roșii, unii dintre noi ne imprimaserăm pe ele chipuri revoluționare, nu chiar Che Guevara, Însă măcar un subcomandante Marcos, ori câte-un Sacco&Vanzetti, un Chomsky. Ascultând pe Manu Chao, cu cântecele lui despre desaparecidos din Argentina și emigranții clandestini din Spania: nigeriano clandestino, boliviano clandestino, albanese clandestino, așteptam o variantă actualizată care să-i includă și pe români. Asta a fost perioada romantică a revoluționarismului nostru. Aș putea spune faza yuppie, În care, luați de valurile muzicii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Însă discret și să mă declar pur și simplu ateu. Dar Sorin era practicant și interesat de un soi de creștinism social. Între problemele cu care ne Încărcaserăm, pe el Îl interesau țiganii și copiii străzii, sărăcia extremă. Pe Leac, emigranții și porcii de la guvernare. Andreea Îi era alături. Florin părea dispus să discute unele probleme și-mi susținea fără rezerve ateismul, tot din oroare pentru orice gen de sclifoseală filosofică. Numai pe Cătă Îl durea, În continuare, fix În cur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
renunțe după doar două capitole și vreo treizeci de pagini. Cât despre Andreea, ea câștigase un proiect de film documentar la Academia de film din Berlin, trebuia să lipsească aproape toată vara, să umble prin Europa, să-i filmeze pe emigranții recenți din Est, să-i toarne, cum spunea ea. Doar eu nu prea aveam nici o treabă. Joy’s funcționa la limita de avarie, aproape toți clienții noștri mergeau acum la terasele de pe ștrand - Aradul are un ștrand imens, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Împrejurimi, Salamanca e o minune. Acolo a Întâlnit-o pe Andreea, o Întâmplare fericită. Cristina Își bea cafeaua pe o terasă, o vede pe Andreea cu operatorul pe treptele unei catedrale, filmând un român. Lucra la proiectul ei cu noii emigranți. Cristina a fost așa de surprinsă, că a țipat, a alergat spre ea și i-a Întrerupt filmarea. Au rămas Împreună restul vacanței, Cristina a cazat-o pe Andreea la frate-său, În satul de lângă Madrid, fiindcă În definitiv găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fost așa de surprinsă, că a țipat, a alergat spre ea și i-a Întrerupt filmarea. Au rămas Împreună restul vacanței, Cristina a cazat-o pe Andreea la frate-său, În satul de lângă Madrid, fiindcă În definitiv găsea acolo destui emigranți cu care să stea de vorbă. Cazat, vine vorba, au trebuit să Împartă aceeași cameră, pe operator l-au adăpostit la alți români din sat. S-au distrat de minune, păcat că n-au apucat să vadă Barcelona, păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
m-a amuzat, nu atât proiectul, cât confirmarea fetișului bănuit. Dar nu ne simțeam În stare nici măcar de-atâta. Nu ne-am putut urni, am continuat fiecare ceea ce Începuse peste vară: eu - filmul cu Sorin, Leac - poeziile, Andreea - proiectul cu emigranții, avea mult de montat. Eram În criză de idei și de bani, grupul Își continua prelungita-i pauză. Nu era, cel puțin pentru mine, un motiv prea important de tristețe. Deși dacă am fi reușit să facem ceva spectaculos, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cuie ruginite și îndoite, când în fiecare zi se lansează noi promoții la Dedeman?) și recuperate mai zilele trecute. Cel care le-a readus acum în atenția credincioșilor de pretutindeni, este regizorul Simcha Jacobovici, dintr-o familie de evrei români emigranți. Iată cum românii au devenit cunoscuți și apreciați, doar dacă poartă nume de evrei sadea. Imediat românul, a apreciat dintr-o privire vechimea cuielor și a stabilit că ar fi cuiele care l-au ținut pe Isus pe cruce. Bineînțeles
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a doua zi, a apărut un întreg articol în ziarul cu pricina, ziar antiiliescian și pupinbăsescian, arhicunoscut ca atare. Un titlu mare se lăfăia pe jumătate de pagină, ca să vadă toată lumea: „Comunistul Ion Iliescu, a luat hrana de la gura unui emigrant african!" în care se înfiera, na, că eram să zic, precum în Scânteia Lui Octavian Paler și Silviu Brucan, cu adâncă mânie proletară, faptul că și în zilele noastre, comuniștii iau cu nerușinare hrana de la gura unor nenorociți, cum a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
eram să zic, precum în Scânteia Lui Octavian Paler și Silviu Brucan, cu adâncă mânie proletară, faptul că și în zilele noastre, comuniștii iau cu nerușinare hrana de la gura unor nenorociți, cum a fost cazul acesta, în care unui sărman emigrant african, i s-a luat cu silnicie hrana de la gură. Rușine să fie Iliescule, jos cu rămășițele comuniste, la zid cu ei! Huooo! Trăiască Băsescu și PDL-e, salvatori de patri-e! Acesta era tonul articolului din ziarul respectiv, trecându-se sub
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Iliescule, jos cu rămășițele comuniste, la zid cu ei! Huooo! Trăiască Băsescu și PDL-e, salvatori de patri-e! Acesta era tonul articolului din ziarul respectiv, trecându-se sub tăcere anumite amănunte considerate nesemnificative, cum ar fi cea despre ce fel de emigrant era vorba și ce fel de hrană i se luase de la gură. Asta nu mai conta alături de, huo, comunistule. Alt articol vorbea despre fostul rege Mihai I de Hohenzolern, care de vreo câteva zile devenise calul de bătaie a președintelui
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ce-aveau să vină: ei și, doar sîntem Într-o țară civilizată. După aceste cuvinte, probabil un semnal, un grup de șase indivizi a ieșit din clădirea gării, sala de așteptare clasa a II-a, și a tăbărît asupra viitorilor emigranți fără nici o vorbă, grimasă ori răcnet național de luptă. Să te pomenești pe Întuneric, Într-un oraș străin, pocnit din senin, era o noapte senină, de-un pîlc de cetățeni necuvîntători, lîngă o fîntînică, constituie o situație remarcabil de cinematografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de mâncare pentru toate taberele. Toți cei a căror loialitate va fi dovedită, vor fi eliberați când războiul se va sfârși. Ei vor avea imediat dreptul să se căsătorească. Se va institui colonizarea. După expirarea celor cinci ani de reședință, emigranților li se va acorda cetățenia pe bază de cerere. Acesta este sfârșitul sclaviei în imperiul linnean. FIȚI ÎNȚELEPȚI - FIȚI PRUDENȚI - FIȚI LIBERI Era un document care avea punctele lui slabe. Înainte de emitere, Clane petrecu nu puțin timp argumentându-i meritele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
e oarbă. Da, te orbește pînă la a nu vedea dincolo de vîrful nasului, dar te și face să vezi lucruri pe care nu le-ai vedea în mod normal. Iordan n-a vrut să fie cocor§§, cum îi poreclise pe emigranți. N-a vrut să plece cu Liselle, dăruit cum era grupului identitar românesc. Tata gîndea și acționa, dacă n-ar fi prea compromis cuvîntul, ca un ctitor. Organiza bine. Iordan, mai temerar tot prin ereditatea sîrbească, a fost, în ciuda sîngelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
regimului "roșu de papagal"§§§§§§§. Îi pica bine. Însă Rusalin n-a dat apă la moară supralicitării ideii naționale. A refuzat să-și facă public credo-ul: "N-am abandonat rădăcinile, dar nu vreau să fiu numărat, predat statisticii, la rubrica emigranți întorși la îndurătorul sîn al patriei". A revenit în edenul din Dorobanț, s-a închis acolo. "Peripatetic mă-nchin/ Hic et nunc și Amin", spune Poetul. Vintilă Horia. Nu pictase nici furnale, nici macarale; nici malaxoare, nici compresoare. Pe simezele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ele; cum să fac sluj În fața preadolescente care aveau deja mai multă experiență de viață decât ambii mei părinți la un loc; cum să pledez, să țip, să conving, să exercit presiuni, să influențez sau să cuceresc pe oricine, de la emigrantul care‑și aducea hrană la pachet până la editorul al vreunei publicații de prim rang ca să obțin exact ce voiam, atunci când o voiam; și, firește, cum să execut orice sarcină În mai puțin de o oră, dat fiind că expresii genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu lase amintiri prea frumoase. — Îl bănuiești de prea mult rafinament. — Nu pune la suflet... — Nu e asta, le am și eu pe ale mele, dar n-am vrut să le spun acolo. Să nu pară că-i dau dreptate emigrantului... Ce s-a întâmplat ? Era colțul aleii, Cosmina se opri, retrăgându-și, încet, brațul... — Sincer, habar n-am. M-a chemat șeful și mi-a spus că mă trimite o vreme la Sighetu Marmației. — De ce tocmai acolo ? — Mă detașează la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]