3,474 matches
-
creațiunii, folosit în Scrisoarea I, prefigura, în fond, Big-Bangul. Monadologiei leibnitziene îi preferă arheul, ca principiu al identității numerice a formelor. "Archaeus este Narcisul integral al lui Eminescu. În el se ascunde totul ca în punctul originar al universului, veritabila enigmă a enigmelor. În Archaeus, se află spațiul, timpul, auzul, ochiul, lumina, cântecul, povestea, eul, Dumnezeu, natura, națiunea și lumea întreagă..." (ibidem, p. 337). Prin viziunea cosmologică centrală în jurul său Eminescu trece și de alt obstacol al cunoașterii etapa simbolului, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în Scrisoarea I, prefigura, în fond, Big-Bangul. Monadologiei leibnitziene îi preferă arheul, ca principiu al identității numerice a formelor. "Archaeus este Narcisul integral al lui Eminescu. În el se ascunde totul ca în punctul originar al universului, veritabila enigmă a enigmelor. În Archaeus, se află spațiul, timpul, auzul, ochiul, lumina, cântecul, povestea, eul, Dumnezeu, natura, națiunea și lumea întreagă..." (ibidem, p. 337). Prin viziunea cosmologică centrală în jurul său Eminescu trece și de alt obstacol al cunoașterii etapa simbolului, a metaforei și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stilul nobil, intelectual în genere, de cea mai atractivă calitate și claritate a expresiei, ceea ce denotă că nu și-a pierdut nici vocația aforistică. Varvarienii realizează un dublu final fericit-nefericit. Dragoș Ivănescu, ziaristul de la rubrica "Limite", o clipă rătăcit de enigma labirintului lui Dimitrie Cristea, își regăsește familia, Dimitrie rămâne cu ochii în tragedia ființei iubite, Cora Solomon, zdrobită, se pare, ca Ana Karenina, sub roțile trenului. Semn că destinul individual în lume rămâne o enigmă. Romanul de față probează forța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Limite", o clipă rătăcit de enigma labirintului lui Dimitrie Cristea, își regăsește familia, Dimitrie rămâne cu ochii în tragedia ființei iubite, Cora Solomon, zdrobită, se pare, ca Ana Karenina, sub roțile trenului. Semn că destinul individual în lume rămâne o enigmă. Romanul de față probează forța narativă a domnului Codreanu, invitându-l să nu părăsească proza, fiindcă trăiește cu îndoiala unui eșec, dar îi reamintesc aici că niciodată aroganța și autosuficiența nu au impus ceva durabil, ci tot îndoiala și perseverența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu o polivalență semantică nelimitată, iar critica profesionistă are oricând de găsit semne ale inepuizabilelor semnificații. Și astfel se întreține longevitatea reciprocă. Însuși exhaustivul Theodor Codreanu are convingerea că, oricâtă abnegație ar cheltui, critica e departe de a-i descifra enigma existențială și estetică. Fenomenul Bacovia, de o unicitate indiscutabilă, este interpretat prin prisma "complexelor de cultură" care caută să deslușească, acum cu argumente noi, și alte dimensiuni ale bacovianismului. Harnicul exeget pune în mișcare multă știință și o arguție impresionantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devine singurul posibil. Este ceea ce se numește imutabilitatea limbajului poetic. Stilul comparatist al autorului volumului Complexul bacovian are "ab initio" orientarea firească, intenția de a identifica din interiorul textului poetic, dar și din afara lui (exegeți, biografie, memorii etc.) latura inconfundabilă, enigma eternului bacovian... Printr-un recurs asiduu la istorie (viața omului Bacovia, impresii ale cunoscuților și familiei lui Bacovia, însemnări și opinii despre Bacovia) domnul Th. Codreanu ridică vălul misterului absolut, șterge nostalgic, dar ferm pulberea uitării de pe oglinda mătuită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vede, dintr-o pasiune autentică pentru lirica bacoviană. "Mai greu e de stabilit de ce este Bacovia unic și ce importanță are această unicitate pentru soarta literaturii moderne. (...) Tragismul condiției umane atinge cota unui zero absolut. Pentru cadrele cercetării de față, enigma bacovianismului trebuie căutată chiar în sintagma acelui zero absolut al pesimismului bacovian, aparent." Enigma bacovianismului... ideea suscită reacții contradictorii din partea lectorului poeziei bacoviene, prozei lui, și familiarizat cu receptarea critică a lui Bacovia: dacă poetul "Plumbului" este ușor descifrabil, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este Bacovia unic și ce importanță are această unicitate pentru soarta literaturii moderne. (...) Tragismul condiției umane atinge cota unui zero absolut. Pentru cadrele cercetării de față, enigma bacovianismului trebuie căutată chiar în sintagma acelui zero absolut al pesimismului bacovian, aparent." Enigma bacovianismului... ideea suscită reacții contradictorii din partea lectorului poeziei bacoviene, prozei lui, și familiarizat cu receptarea critică a lui Bacovia: dacă poetul "Plumbului" este ușor descifrabil, nu există enigma; dacă lucrurile nu stau așa, pretenția descifrării enigmei este riscantă. Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trebuie căutată chiar în sintagma acelui zero absolut al pesimismului bacovian, aparent." Enigma bacovianismului... ideea suscită reacții contradictorii din partea lectorului poeziei bacoviene, prozei lui, și familiarizat cu receptarea critică a lui Bacovia: dacă poetul "Plumbului" este ușor descifrabil, nu există enigma; dacă lucrurile nu stau așa, pretenția descifrării enigmei este riscantă. Theodor Codreanu își asumă acest risc și vom constata, însoțind ideea în pagini, până la ultima, că nu s-a hazardat. E drept, instrumentele sunt moderne, mai pătrunzătoare. Tehnica observației se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al pesimismului bacovian, aparent." Enigma bacovianismului... ideea suscită reacții contradictorii din partea lectorului poeziei bacoviene, prozei lui, și familiarizat cu receptarea critică a lui Bacovia: dacă poetul "Plumbului" este ușor descifrabil, nu există enigma; dacă lucrurile nu stau așa, pretenția descifrării enigmei este riscantă. Theodor Codreanu își asumă acest risc și vom constata, însoțind ideea în pagini, până la ultima, că nu s-a hazardat. E drept, instrumentele sunt moderne, mai pătrunzătoare. Tehnica observației se pretează unui studiu din interior, ceea ce lipsea analizei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ardeleni și exprimarea în scris, cu un neașteptat patetism, a speranței în unitatea națională, un ideal exprimat, negreșit, de Eminescu fost membru activ al fostei Societăți "Carpații". În pofida comunicativității și "transparenței" caragialiene, opera sa "este, în realitate, una din marile enigme ale culturii românești și europene". E, continuă Theodor Codreanu, o complexitate nu mai puțin problematică decât aceea a lui Eminescu, care vine "din arhetipologia perceptivă a omului Caragiale". Când i-a spus lui Slavici că "natura nu lucrează după tipare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice a caragialismului, ea trebuie investigată prin poetica oglinzilor sferice a "teoreticianului" Caragiale. Nu intru în amânunte. Reamintesc doar că, punând problema "stilului" în înțeles estetic, Caragiale consideră că acesta, "stilul potrivit", există numai în funcție de talent. În sprijinul demonstrației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de care se bucură un individ. E adevărat că "ruptura totală dintre biografie și operă este o iluzie", dar nu biografia aceea reală ci "una interioară interesează". Plecând de aici, autorul vede în marele dramaturg și prozator "una din marile enigme ale culturii românești (p. 37). Interesante sunt demonstrațiile "tehnice" în viziunea teoriilor mai noi despre text, motivele literare devenind ținta unor aprecieri argumentate cu pasaje și titluri mai puțin cunoscute de cititorii obișnuiți, cartea din acest punct de vedere adresându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un spațiu interior și viceversa e des întâlnită. De la făclia lui Zibal se ajunge la scrisoare, simbol caragialian și se caută o explicație a asemănării dintre cea a lui E.A. Poe și cea a lui Caragiale. Dar Poe dezleagă o enigmă, pe când Caragiale încifrează enigma. La Poe, regina are un amant cu care comunică prin scrisoare, ca și Zoe. Traiectoria scrisorii lui Poe e asemănătoare cu cea a scrisorii lui Caragiale. Amândoi protagoniștii sunt lipsiți de scrupule. Și ministrul și Cațavencu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viceversa e des întâlnită. De la făclia lui Zibal se ajunge la scrisoare, simbol caragialian și se caută o explicație a asemănării dintre cea a lui E.A. Poe și cea a lui Caragiale. Dar Poe dezleagă o enigmă, pe când Caragiale încifrează enigma. La Poe, regina are un amant cu care comunică prin scrisoare, ca și Zoe. Traiectoria scrisorii lui Poe e asemănătoare cu cea a scrisorii lui Caragiale. Amândoi protagoniștii sunt lipsiți de scrupule. Și ministrul și Cațavencu recurg la șantaj. Prefectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Fiecare însemnare își caută un număr, iar fiecare număr își caută un trunchi". Estimp, fascinația numerologică a nutrit notațiile autorului ("7002. Mă-ntorc ca la un miracol: fără suportul numărului, aceste note ar fi sucombat demult" sau "8983. Rămâne o enigmă de ce nu mă pot desprinde de zădărnicia acestor însemnări. Semnul imposibilității de a ieși din labirint"). Conotativ, însuși se asimilează unui număr în labirintul fără ieșire ("3456. [...] Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la două mâini" a Istoriei, fiindcă el își organizează întregul demers critic tocmai cu intenția mărturisită de a apăra canonul occidental (...) el recunoaște o canonicitate de rangul al doilea, subminându-i, în schimb, statutul ontologic de centru al canonului românesc. Enigma istoriei manolesciene în jurul acestui fapt se-nvârtește. Eliminându-l pe Eminescu din centru, cu slabe argumente, care sunt nu atât estetice, cât ideologice, ne-am fi așteptat să producă o "revoluție" privitor la reconfirmarea canonului național prin descoperirea altui centru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
d-l Patapievici n-a ajuns decât până la ura de țară, lăsând disperarea exclusiv lui Cioran". Nimic nu-i place autorului Politicelor la români. Atât de mult urăște el totul aici, încât "incorectul" polemist ajunge să se întrebe cu îndreptățire: "Enigma rămâne următoarea: de ce aceste odrasle ale unor foști kominterniști preferă, totuși, să rămână într-o țară atât de execrabilă?", dar să presupună și răspunsul, unul foarte aproape de adevăr: "Bănuim că pariază pe devenirea nonromânească a românilor, pe disponibilitatea urii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
structurile lirice consacrate și, în general, față de tradiție, inclusiv cea a liricii populare. În acest sens, el este un inovator frapant, nu un răzvrătit. Ion Barbu supune moștenirea poetică unei metamorfozări întru abstracția și concentrarea versului împinse până la impresia de enigmă. Eufoniile lui sunt cele din veac, însă ideile sunt cele de ultimă oră a gândirii abstracte, în cazul de față gândirea matematică, în care numărul și ecuația sunt principalele fundamente de exprimare a legalității universului. A sosit vremea, afirmă Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și chiar antinaturale, așa-numita atitudine de jos. În timp ce prin cinism înțelege o represiune, acea atitudine de sus, potentată. Oricum, cert e că "se observă un contrast uluitor între adâncimea tragediei lumești a poetului și o înseninare lăuntrică, rămasă o enigmă pentru toți", subliniază Theodor Codreanu, acesta fiind de părere că Mihai Eminescu, în ultimii ani scurși din propria viață, "va semăna din ce în ce mai mult cu Diogene, câinele, filozofia sa dobândind elementaritatea grosieră a celui care a ales să trăiască într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
infuzii de intenții în vînt, oamenii pe peroane lest, parte minerală fixă, ține și ea o viață neștiută, trenul la jumătate între om și mineral. În personalul Gheorgheni Războieni, radioul expresie a bruiajului permanent, se ștergeau cu el, depoul cu enigma locomotiva electrică, linia nu este electrificată, soare, vegetație, microrelief aberațiile perpetuate, funcțiile umane s-au prelungit strîmb, asta ar fi rețeta, epocă după epocă, de permanență jidovul rătăcitor, fumează din mai multe secții "Azomureșul", titlurile orei de radio 7,30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
trimitere la formula Europa de Est, vagă și discutabilă. Cariera soților Jelavich și destinul lor ca persoane se corelează interesant, în percepția noastră, cu acest context geopolitic de după cel de-al doilea război mondial. Istoricul Barbara Jelavich percepe zona balcanică drept "o enigmă de o complexitate derutantă"; scrie Istoria Balcanilor, amplificînd masa informației de calitate și incitînd interpretarea aptă să cuprindă tot mai adecvat această complexitate. "Enigma" rămîne încă... și lasă loc și altor minți pentru a o desface... Dr. I. Ciupercă Iași
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
geopolitic de după cel de-al doilea război mondial. Istoricul Barbara Jelavich percepe zona balcanică drept "o enigmă de o complexitate derutantă"; scrie Istoria Balcanilor, amplificînd masa informației de calitate și incitînd interpretarea aptă să cuprindă tot mai adecvat această complexitate. "Enigma" rămîne încă... și lasă loc și altor minți pentru a o desface... Dr. I. Ciupercă Iași, 14 decembrie 2000 1. XVe Congrès International des Sciences Historiques, Bucharest, 10-17 août 1980, Rapports I, Grands Thèmes et Métodologie, Editura Academiei R.S. România
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
caracterială. Pe durata întregului mileniu de năvăliri barbare, "Româniĭ aŭ păstrat în tot timpul acela, vechia lor tărie de suflet strĕmoșéscă, vechia tărie Română, Virtus Romana" (Melidon, 1876, p. 36). Această reziliență caracterială, tăria de suflet strămoșească, conține secretul pentru "enigma și miracolul" permanenței românești 14. Datorită ei, românii au reușit "a se conserva nestricațĭ până astăzĭ de către veciniĭ lor mult maĭ numeroșĭ" (Melidon, 1876, p. 41). După cum am arătat mai devreme, simpla demonstrare a continuității etnice sau caracteriale, a permanenței
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]