2,651 matches
-
scaune arhierești din afara provinciei. Astfel, la sfârșitul secoluilui al IV-lea Mitropolia Scytiei se întinde pe malul Mării Negre, din Peninsulă Crimeea, până în zona orașului Varna de astăzi, regăsita în documentele istorice și denumirea "Eparhia litoralului Mării Negre". În anul 536 această eparhie a fost reorganizata, reducându-se semnificativ teritoriul în care se întindea și rămânând numai arealul aproximativ al Dobrogei de astăzi. În același timp au fost înființate 14 episcopii sufragane în importanțele cetăți din provincia română Scytia. În urmă invaziei slavo-avare
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul în Slobozia, jurisdicție peste județele Ialomița și Călărași, și este condusă de episcopul Vincențiu Grifoni. Noua situație apărută după căderea comunismului, când necesitatea revigorării vieții bisericești a devenit un imperativ, a făcut ca prima
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul în Slobozia, jurisdicție peste județele Ialomița și Călărași, și este condusă de episcopul Vincențiu Grifoni. Noua situație apărută după căderea comunismului, când necesitatea revigorării vieții bisericești a devenit un imperativ, a făcut ca prima eparhie nou înființată în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, după aproape jumătate de secol, să fie . Dincolo de necesitatea pastorală a existenței unei eparhii în aceste locuri, prin înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor era recunoscut aportul milenar al tradiției creștine, tăriei credinței ortodoxe și
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Grifoni. Noua situație apărută după căderea comunismului, când necesitatea revigorării vieții bisericești a devenit un imperativ, a făcut ca prima eparhie nou înființată în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, după aproape jumătate de secol, să fie . Dincolo de necesitatea pastorală a existenței unei eparhii în aceste locuri, prin înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor era recunoscut aportul milenar al tradiției creștine, tăriei credinței ortodoxe și pietății locuitorilor Bărăganului în viața Bisericii noastre strămoșești și a poporului român. Astfel, în ședința din 22 iunie 1993, Consiliul
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
de care să aparțină Protoieriile Slobozia, Urziceni, Călărași și Oltenița. Sfântul Sinod, în ședința sa de lucru din 6-8 iulie 1993, luând în examinare adresa Arhiepiscopiei Bucureștilor nr. 2743/1993, privind propunerea Consiliului Eparhial al acesteia, de înființare a unei eparhii în Câmpia Bărăganului, a hotărât, în urma analizei făcute de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, înființarea unei noi episcopii pentru județele Ialomița și Călărași, cu denumirea Episcopia Sloboziei și Călărașilor, încadrată în jurisdicția canonică a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, urmând
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
asigurate între timp condiții corespunzătoare pentru reședința episcopală. În continuare, potrivit procedurilor statutare, hotărârea Sfântului Sinod de înființare a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor și adusă la cunoștința Cancelariei Sfântului Sinod, cu adresa acestei eparhii nr. 5996 din 22 septembrie 1993, a fost supusă Adunării Naționale Bisericești, convocată în ședință extraordinară la 5 octombrie 1993. Luând în considerare că hotărârea sinodală a fost confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, în ședința sa din 2
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Mitropolia Moldovei și Sucevei", "Mitropolia Ardealului", "Telegraful Român", "Îndrumătorul Bisericesc" de la Sibiu și cel de la Cluj-Napoca; pastoralele de Paști și de Crăciun au fost strânse în volumul "Tâlcuiri din Sfânta Scriptură", Cluj-Napoca, 1987, 470 p. Sub păstorirea sa, în Editura eparhiei au apărut numeroase lucrări de cultură bisericească și laică, care au sporit patrimoniul spiritualității neamului românesc. Arhiepiscopul Teofil s-a preocupat permanent de ridicarea culturală și teologică a preoțimii din eparhia sa, pentru a fi în pas cu cerințele vremii
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
Cluj-Napoca, 1987, 470 p. Sub păstorirea sa, în Editura eparhiei au apărut numeroase lucrări de cultură bisericească și laică, care au sporit patrimoniul spiritualității neamului românesc. Arhiepiscopul Teofil s-a preocupat permanent de ridicarea culturală și teologică a preoțimii din eparhia sa, pentru a fi în pas cu cerințele vremii, de a fi preoți vrednici în parohiile încredințate lor spre păstorire. Conștient de misiunea încredințată, Arhiepiscopul Teofil a desfășurat și o bogata activitate ecumenică. Pe plan extern a făcut parte din
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
(din botez "Hraci Hagopian", ortografiat uneori și "Agopian") (n. 7 iulie 1966, Mosul, Irak) este un teolog armean, care îndeplinește funcția de conducător al Eparhiei Armene din România (din anul 2010). s-a născut pe 7 iulie 1966 la Mosul (Irak), primind la naștere numele de Hraci. A urmat cursurile elementare la Bagdad (1972-1979), după care a studiat la Seminarul Sfântului Scaun de la Ecimiadzin în
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
-și teza de absolvire cu tema "“Eusebiu din Cezareea în literatura veche armeană”" la 10 martie 1988, cu calificativul excepțional. A fost hirotonit diacon la 14 februarie 1986, la Ecimiadzin, de către arhiepiscopul Husik Santurian. A slujit apoi ca diacon în Eparhia armeană din Irak în anii 1986-1987. După absolvirea studiilor teologice universitare, catolicosul Vazken I l-a trimis pentru a-și continua pregătirea la Universitatea din Geneva (1988-1990). În acest interval, a lucrat ca secretar și diacon la Biserica "Sf. Agop
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
din Olanda (VAJA). A reparat vechea biserică armeană "Sf. Duh" din Amsterdam (în 2008) și a amplasat un hacikar (monument-cruce) închinat memoriei victimelor genocidului din 1915) în Cimitirul Dimân din același oraș. De asemenea, a tipărit calendarul bisericesc ilustrat al Eparhiei Armene din Olanda, a coordonat traducerea Sfintei Liturghii în limba neerlandeză și a publicat numeroase articole de specialitate în presa armeană. În iulie 2010, ca urmare a decesului arhiepiscopului Dirayr Mardichian, catolicosul Karekin al II-lea a despărțit Episcopia României
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
funcția de Arhiepiscop al Bisericii Armene din România: arhimandritul Datev Hagopian (aflat în misiune pastorală în Olanda), arhimandritul Nareg Berberian (aflat în misiune pastorală în SUA) și episcopul Nathan Hovhannisian (aflat în Armenia). În calitate de candidat, arhimandritul Datev Hagopian a vizitat Eparhia în perioada 15-22 iulie și a oficiat liturghia în Catedrala armeană din București pe 18 iulie. În ședința extraordinară a Congresului Eparhial al Arhiepiscopiei Armene din România din 24 septembrie 2010, arhimandritul Datev Hagopian a fost ales în funcția de
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
important era acela că mitropoliții Proilaviei erau membri de drept ai Sfântului Sinod de la Constantinopol. Locul superior în ordinea canonică al mitropoliților Proilaviei față de mitropoliții Țării Românești și Moldovei, precum și atenția acordată de domnitorii țărilor române acestor mitropoliți, săraci, fără eparhie de multe ori, dar cu pretenții, a constituit una din cauzele principale ale relațiilor reci dintre aceste trei mitropolii. Mitropolia Proilaviei sau Brăilei s-a înființat la scurt timp după ocuparea orașului de către turci, și anume între 1540 și 1550
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
chiriarhiilor rânduite de noua stăpânire politică. Cele mai semnificative lovituri primite de Mitropolia Proilaviei au fost din partea Rusiei. Aceasta, din dorința de a îngloba sub ascultarea sa teritoriile aparținătoare de Mitropolia Proilaviei, a ignorat total canoanele ecumenice existente în privința desființării eparhiilor, folosindu-se de fiecare ocazie pentru ca această eparhie, supusă patriarhului din Constantinopol, să fie desființată. În perioada sa de maximă expansiune, eparhia Mitropoliei Proilaviei era mare. Sub administrația și autoritatea sa se aflau toate regiunile supuse turcilor de pe țărmul stâng
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
semnificative lovituri primite de Mitropolia Proilaviei au fost din partea Rusiei. Aceasta, din dorința de a îngloba sub ascultarea sa teritoriile aparținătoare de Mitropolia Proilaviei, a ignorat total canoanele ecumenice existente în privința desființării eparhiilor, folosindu-se de fiecare ocazie pentru ca această eparhie, supusă patriarhului din Constantinopol, să fie desființată. În perioada sa de maximă expansiune, eparhia Mitropoliei Proilaviei era mare. Sub administrația și autoritatea sa se aflau toate regiunile supuse turcilor de pe țărmul stâng al Dunării: ocolul Brăilei, Basarabia sudică sau Bugeacul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a îngloba sub ascultarea sa teritoriile aparținătoare de Mitropolia Proilaviei, a ignorat total canoanele ecumenice existente în privința desființării eparhiilor, folosindu-se de fiecare ocazie pentru ca această eparhie, supusă patriarhului din Constantinopol, să fie desființată. În perioada sa de maximă expansiune, eparhia Mitropoliei Proilaviei era mare. Sub administrația și autoritatea sa se aflau toate regiunile supuse turcilor de pe țărmul stâng al Dunării: ocolul Brăilei, Basarabia sudică sau Bugeacul tătărăsc, în care intrau Renii (sau Tomarova) Ismailul, Leova, Cetatea Albă, Tighina (sau Benderul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
malurile drept și stâng ale Nistrului cu regiunea dintre Nistru și Bug (care pe atunci se numea „Ucraina Hanului” sau Edisan) până ce se pierdea în stepele Ucrainei, și după 1757 ținutul Hotinului. Întinderea Proilaviei poate fi asemănată numai cu întinderea eparhiilor rusești din secolul al XVII-lea, care aveau de la 14.000 - 20.000 verste. Acesta era și motivul pentru care unii ierarhi ai Proilaviei se intitulau "Mitropoliți ai Proilaviei, Tomarovei (Renilor), Hotinului, al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
intrând automat atât sub incidența sistemului juridic Otoman cât și sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice. În condițiile de stabilitate, prosperitate și toleranță din epoca lui Suleiman Magnificul, Patriarhia de la Constantinopol a trecut, probabil între 1540-1550, la o reorganizare a eparhiilor din această regiune, care erau greu de condus de către Mitropolia Dristrei (Silistra), aflată la mare depărtare de ele. În acest context, s-a decis înființarea Mitropoliei Proilaviei. Prima atestare certă a mitropoliei datează de la 1580, când printre membrii Sinodului patriarhal
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
înființează Patriarhia Rusiei, se găsesc iscăliturile a 108 ierarhi, între care și „"Nectarie fost al Proilaviei"” și „"Antim al Proilaviei".” Istoricul Demostene Russo conchidea că „"mitropolia exista si înainte de 1590 și probabil Nectarie n-a fost primul mitropolit al acestei eparhii"”. Nici despre sediul mitropoliei din această perioadă nu există mărturii directe. Probabil că în primii ani după înființarea acestei structuri bisericești, mitropolitul Proilaviei și-a condus eparhia din Constantinopol, urmând ca începând cu o dată necunoscută, probabil în jurul anului 1580, de când
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
si înainte de 1590 și probabil Nectarie n-a fost primul mitropolit al acestei eparhii"”. Nici despre sediul mitropoliei din această perioadă nu există mărturii directe. Probabil că în primii ani după înființarea acestei structuri bisericești, mitropolitul Proilaviei și-a condus eparhia din Constantinopol, urmând ca începând cu o dată necunoscută, probabil în jurul anului 1580, de când încep să fie menționați și primii mitropoliți, să își mute sediul la Brăila, unde este construită și prima biserică, „"Mitropolia Mică"”. Biserica mitropoliei avea să fie arsă
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
construită și prima biserică, „"Mitropolia Mică"”. Biserica mitropoliei avea să fie arsă în anul 1601 - împreună cu Mănăstirea „Sfântul Nicolae”, tot din Brăila, ctitorită la 1595 de Mihai Viteazul - la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de mitropolitul Meletie al Proilavului și arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. Din documentul de mai sus reiese cu certitudine că Mitropolia exista la Brăila în 1595, apelativul de „mică” atribuit
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
la 1666 a liniei de hotar dintre Moldova și hanatul tătarilor nogai din Bugeac, „Hotarul lui Halil Pașa”. Astfel, în anul 1715, este menționată o dispută între mitropolitul Ioanichie al Proilaviei și episcopul Iorest al Hușilor, referitoare la delimitarea hotarelor eparhiilor lor. Problema o constituia târgul Dubăsari și alte două sate (Sultan Câșlași și Musaip Câșlași), de la hotarul Moldovei cu Bugeacul. Mitropolitul Ioanichie, venind la Iași, prezintă situația spre rezolvare domnitorului Nicolae Mavrocordat care supune problema judecății Divanului Domnesc, prezidat de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
toată istoria sa. Cea mai importantă modificare în viața Mitropoliei Proilaviei din această perioadă este constituită de mutarea sediului mitropoliei de la Brăila la Ismail, noua catedrală mitroplitană devenind biserica „Sfânta Parascheva” din Ismail. Un număr de trei mitropoliți vor păstori eparhia în această perioadă: Daniil (1751-1773), Ioachim (1773-1780) și Chiril (1781-1789). Această schimbare a fost determinată de dorința unei apropieri mai mari de Imperiul Rus, noua putere protectoare a creștinilor din Imperiul Otoman. După depunerea din scaun a mitropolitului Filotei, în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de dorința unei apropieri mai mari de Imperiul Rus, noua putere protectoare a creștinilor din Imperiul Otoman. După depunerea din scaun a mitropolitului Filotei, în anul 1751, în poziția de mitropolit al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]