6,495 matches
-
pp. 49-50: "Noi știm că atunci când Vasilisc anulează hotărârea soborului de la Calcedon și proclamă monofizitismul drept dreaptă credință, enciclica lui monofizită are consimțământul a vreo 500 de episcopi. Iar când Leon I pune să întrebe, în anul 458, pe toți episcopii despre ortodoxia soborului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunță pentru". 3 Sfântul Ciprian, Epistola ad Jubinianum, cap. XXI, in Migne, P. L., III, col. 1169, apud George Racoveanu, Frățietate pe "terenul pracic", în "Predania", anul I, nr. 4
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
oaia neagră ! (Din fericire pentru el, a murit de mult timp, în anul 254). împăratul Iustinian, soțul Teodorei, convoacă deci în anul 553 al doilea consiliu al Constantinopolelui - pentru a condamna o serie de idei provenite de la Origene. Papa și episcopii, morți de frică, semnează și votează tot ce li se cere: teribilul cuplu imperial asasinase deja cel puțin doi papi și cîțiva episcopi. Fără a mai pune la socoteală ecleziaștii mărunți ! Dar aceste decrete, promulgate sub presiune, sînt nule din
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
neobservate de cercurile puterii imperiale, devenind și senatori. Pînă către prima partea a secolului ll, episcopii iudeo-creștini ai Romei au fost ivriți tăiați împrejur care țineau regulile mozaice și nici pomeneală de obiceiurile creștine care la ei vor apărea odată cu episcopii de origine greacă sau siriacă ce le-au luat locul pentru a răspîndi în lume cultul minciunii și urii față de semeni și adevăr. Pînă la incendierea Romei, iudeo-fariseii nu era persecutați de către romani ci chiar apărați, dar după această ispravă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în realitate este între ebioniții ivriți din Roma și gnosticii lui Marcion care negau orice valoare religioasă sau filozofică a scrierilor mozaice precum și a unei mari părți din Evanghelii. Faptul că autorul scrierilor este investit de către apostolul Petru la conducerea episcopiei Romei, ar sugera că această frăție a ivriților dorea să-și păstreze primatul asupra iudeo-creștinilor din sînul Neamurilor apăruți mai tîrziu în imperiul roman, fenomen petrecut către mijlocul secolului ll după ce a fost tradusă Tora în limba greacă iar conducătorii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în Alexandria. Pe la mijlocul secolului lll este perioada cînd occidentul latin cunoaște o expansiune maxi-mă. Cultul se răspîndește prin mici frății în Galia, Spania, Italia de Nord, Iliria. Pînă la începutul secolului lll în Galia exista ca frăție iudeo-creștină doar episcopia Lyonului, crește numărul prozeliților mai ales în jurul Romei și Cartaginei. Tot începutul acestui secol statuează ca episcopi ai Romei persoane de origine italică iar limba greacă începe să fie înlocuită de latină ca limbă liturgică. Tertulian, un alt ,,părinte al
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
bisericii, deși era încă laic. Desfășoară o amplă activitate la Alexandria dar vine și în Palestina pentru a tălmăci Scripturile ivriților pe care nu le putea înțelege nici un om cu mintea acasă iar în anul 228 este hirotonit preot de către episcopii arătați mai sus. Aceste practici dacă erau legale în Palestina în schimb erau ilegale în Alexandria lui Demetrios. Uns cu acest rang religios se întoarce în Alexandria dar șeful lui ierarhic nu vede cu ochi buni că cineva îi nesocotește
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pe tronul de la Iași, are de Înfruntat adversitatea boierimii care dorea un domn pământean și independența Moldovei cu ajutorul Austriei! A doua domnie a fost mai scurtă dar Însemnată În măsuri: - reduce dările orășenilor; - oferă danii lăcașurilor de cult din Moldova ( Episcopia Romanului, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, Mănăstirea Galata, Mănăstirea Cetățuia, Mănăstirea Bucium, Mănăstirea Hadâmbu ,Mănăstirea Frumoasa, Mănăstirea Copou, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Peștera din Gârcina-Neamț, Schitul Pocrov-Neamț, Mănăstirea Secu, Mănăstirea Bisericani- Neamț, Mănăstirea Cozancea-Botoșani, Mănăstirea Slatina-Suceava, Mănăstirea Bogdana-Bacău, Biserica Bujoreni-Vaslui
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Dragoş Matei () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93533]
-
se lovește de noul guvernămînt al regelui Franței, Filip cel Frumos. Conflictul început se încheie cu o înfrîngere clară a papalității. Nu numai că papa trebuie să accepte ca regele Franței să perceapă un impozit de la cler și să numească episcopii, dar excomunicarea pe care o pronunță împotriva lui Filip cel Frumos rămîne fără efect. Mai mult încă, regele Franței invocă contra suveranului pontif autoritatea unui Sinod general a cărui convocare a fost hotărîtă de o adunare a autorităților ecleziastice și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ca bunuri naționale, servind drept garanție pentru bancnotele (asignate) de care statul se servește pentru a-și efectua plățile. La 12 iulie 1790, noua Constituție civilă a clerului stabilește 83 de dioceze (una pe fiecare departament), grupate în zece metropole. Episcopii și parohii (unul pentru fiecare district) primesc un salariu de la stat și sînt aleși, primii de alegătorii departamentului, ceilalți de alegătorii districtului. Episcopii nu primesc investi tura canonică de la papă, ci de la arhiepiscop. Dorința Bisericii galicane este confirmată de hotărîrea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și fiindcă amenințarea tătărească plana asupra regatului maghiar. Tot datorită invaziei tătarilor și frânării expansiunii maghiare se datorește sistarea procesului de catolicizare a populației românești, atât în Țara Românească cât și în Moldova, unde se ajunsese chiar la întemeierea unei Episcopii catolice a cumanilor, cu sediul la Milcov. Format la școala istorică a lui Ilie Minea, care preconiza stoarcerea la maximum a izvorului istoric de informația pe care o conține, Alexandru Gonța recurge, ca și maestrul său, la o masă impresionantă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în Transilvania. În această calitate de vasal îl vedem în anul 1229, pe Bortz-Membrock dând ajutor armat ungurilor în contra Haliciului. De la numele lui Bortz-Membrock, mort în curând, probabil în luptele de la Haliri, și îngropat o dată cu fiul său Burch, în catedrala Episcopiei de Milcov?, ne-a rămas denumirea de Borcea pentru un braț și o baltă a Dunării?. Până unde se va fi întins Episcopia cumanilor, este greu de știut. O încercare de a o limita a fost, totuși, făcută. În hotarele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bortz-Membrock, mort în curând, probabil în luptele de la Haliri, și îngropat o dată cu fiul său Burch, în catedrala Episcopiei de Milcov?, ne-a rămas denumirea de Borcea pentru un braț și o baltă a Dunării?. Până unde se va fi întins Episcopia cumanilor, este greu de știut. O încercare de a o limita a fost, totuși, făcută. În hotarele vag indicate, în anul 1231 și în anii următori, constatăm că în jurisdicția ei se aflau și foarte mulți români, având episcopi ortodocși
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Coroana Ungară și bulele papale Terra Brodnicorum. Nu lipseau, desigur, nici românii de sub dominația cumană din Moldova, numiți vlahi la 1164 și 1166 în izvoarele bizantine, blaci sau valati în textele latine din anii 1210 și 1222, referitoare la Episcopia cumană din Țara Românească, ori caraulaghi (călăreții negri) în cele orientale. Doar mai luptaseră alături de pecenegi în 1070 și de brodnici și de cumani, în 1199, ori sub numele de berladnici (în număr de 6.000) în ajutorul lui Ivanco
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
stângă. Budjek a mers peste munți, în Cara-Ulagh, și a învins neamurile caraulaghilor. De acolo, peste păduri și munți Babac-tuc (sau Baiac-buc) în granițele lui Mișleava”. Apoi, după Rogerius și Bonfinius, știam că în Cumania, adică în Moldova, și în Episcopia Milcovului a pătruns Bochetor (Bagatur) care trebuie citit Budjikur, în raport cu oastea condusă de Cadan și Buri, între Cumania și Rusia spre Transilvania și corpul central comandat de Batu-khan și fratele său, Șeiban, cu Subotai-Bagatur (Bayadur), șeful Statului Major, cu direcția
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cumania și Rusia spre Transilvania și corpul central comandat de Batu-khan și fratele său, Șeiban, cu Subotai-Bagatur (Bayadur), șeful Statului Major, cu direcția Ungaria. Este de admis mai curând numele de Budjek sau Bugikur, pentru generalul mongol care a distrus Episcopia Milcovului și a pătruns în țara caraulaghilor, menționat de Rașid-ed-Din, decât acela dat de Rogerius și după el de Bonfinius, care au înregistrat greșit Bochetor. Greșeala lui Rogerius reiese din însuși contextul scrisorii sale. În capitolul XIX, vorbind despre comandantul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
țara Haliciului, spune că se numește Batu-khan, iar șeful Statului Major, Bochetor, „Rex regum Tartarorurn, Bathus suo nomine vocabatur, Rector erat sub ipso in militia potentior Bochetor appelatur”, pentru ca, imediat în capitolul XX, să scrie că acel care a pustiit Episcopia Cumanilor, după ce a trecut Siretul este același Bochetor: „Bochetor autem cum aliis regibus fluvium qui Zerech dicitur transeuntes pervenerunt ad terram episcopi cumanorum et expugnatis hominibus, qui ad pugnam convenerant ceperunt terram totaliter occupare”, ceea ce este inadmisibil, deoarece vom vedea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
unor ostași, ce purtau grele săbii de fier și bani emiși de regele Bela al IV-lea (1235-1270), precum și ale unor locuitori, care s-au apărat în contra mongolilor cu uneltele lor agricole. Budjek în persoană a trecut apa Siretului în Episcopia Cumanilor. Aripa lui dreaptă a înaintat prin satele Urechești și Conțăști de pe Străminoasa, pe „drumul tătarului” spre Trotuși și Oituz (numele unui zeu dacic, Oituz) pentru a pătrunde în Transilvania, în centrul a căutat pe „Drumul Furilor” de la Drăghiești și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe „drumul tătarului” spre Trotuși și Oituz (numele unui zeu dacic, Oituz) pentru a pătrunde în Transilvania, în centrul a căutat pe „Drumul Furilor” de la Drăghiești și Stănișori ținutul Putnei, spre cetatea de pe Milcov, de la Odobești, unde se afla catedrala Episcopiei Cumanilor și cu aripa stângă pe „drumul lui Conceac”, (han cuman din anul 1169-1170), menționat de tradiție în hotarnica satului Berilești, din județul Brăila, până la 1608, spre Țara Românească. Deși aceste drumuri sunt culese din documente mai târzii, totuși, informațiile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe zi. Afară de rezistențele semnalate și deduse din săpăturile arheologice în regiunea Câmpulungului și Bâtca Doamnei, pe unde mongolii căutau drumuri de pătrundere prin munți spre Transilvania, în Moldova mai aveam, din ceea ce știm până în prezent, o împotrivire armată în Episcopia Cumanilor, după trecerea Siretului. Rogerius ne spune că „Bochetor (citește Bugek) împreună cu alți regi - se zice că - trecând peste râul Siret, a ajuns în țara episcopului cumanilor și după ce a supus (bătut) oastea ce se strânsese la luptă, a început
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
arată că lupte aprige s-au dat pentru apărărea și în jurul catedralei catolice de pe înălțimile de la Odobești, de pe Milcov, unde, dacă s-ar face săpături arheologice, s-ar putea scoate la iveală elemente de cultură materială, care să confirme aceasta. Episcopia constituia o adevărată fortăreață. Clădită după toate regulile arhitecturale ale perioadei feudale apusene pentru apărare, între anii 1234-1240, de către regele Bela al IV-lea, la rugămintea papei Grigore al IX-lea, ea fusese înzestrată cu întinse posesiuni și averi. Năvălirea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
După ce vor fi nimicit, treptat, oastea episcopului, alcătuită din români și cumani catolici, în luptele de la poalele Măgurei, Budjek va fi cerut garnizoanei, potrivit obiceiului mongol, să predea cetatea. La refuzul acesteia de a depune armele, oastea mongolă a înconjurat Episcopia și a început asediul. Aruncătoarele de pietre numite manginic, în număr de șapte, cu care era înzestrat fiecare corp de armată mongol, și-au făcut datoria, distrugând zidurile cu pietroaie, pe care abia le puteau ridica patru oameni, și ploaia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de scrisoarea papei Ioan al XXII-lea, din 4 octombrie 1332, din Avignon, către arhiepiscopul de Strigoniu, reprodusă de bula papei Clement al VII-lea, din 29 martie 1347, către arhiepiscopul de Calacea, în care se precizează că cetatea și Episcopia au fost dărâmate până în temelie, la 1241, canonicii au murit, iar cei puternici ai acestor ținuturi, adică feudalii localnici, i-au luat pământurile. După distrugerea cetății și supunerea teritoriului episcopatului latin din Moldova, Budjek a intrat în Țara Românească, locuită
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
corpul lui Budjek, pornit de la Camenița, a trecut Nistrul la Hotin și de aici a mers pe valea Răutului spre Nistru, Bâc și Botna cu o coloană, apoi în jos spre ținutul brodnicilor din Bugeac. De aici, a pornit spre Episcopia Cumanilor, unde s-a întâlnit cu cealaltă coloană, care a venit, pe Ciuhur în jos, apoi pe stânga Prutului până la Vadul Țuțorei. Acolo, traversând Prutul pe dreapta lui, a coborât pe valea râului până la Fălciu, apoi a luat-o spre
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Acolo, traversând Prutul pe dreapta lui, a coborât pe valea râului până la Fălciu, apoi a luat-o spre Siret, pe care l-a trecut la Vadul Turcilor de mai târziu, de la Ionășești, cu direcția Focșani-Odobești de pe Milcov. După cucerirea cetății Episcopiei Cumanilor, corpul de oaste a pornit în Țara Ulaghilor, pe care o străbate prin văile Buzăului și Teleajenului, și ajunge la Brașov. De aici, a traversat munții, înapoi în țara lui Seneslau, de unde, peste Olt, prin voievodatele lui Litovoi, Ioan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a ajuns la o așa de mare lipsă a locuitorilor... încât până în vremea sa nu se mai află deloc sau se aflau puțini locuitori în Alba Iulia care este scaunul bisericii catedrale a episcopatului său și în câteva din moșiile episcopiei”. Privite pe hartă, așezările distruse ne dau imaginea răspândirii trupelor mongole după pradă pe o mare suprafață a Transilvaniei de Nord, cam cu 100 de km de front. De la Bistrița, ei au năvălit cu o coloană prin satele Bileag, numit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]