4,405 matches
-
teatrală), Veronica Porumbacu și alți câțiva. Iată, de pildă, ce conținea primul Supliment de Duminică 9 (dedicat, se-nțelege, planului economic al anului): Maria Banuș (Planul, scriitorii și o istorioară), Sergiu Fărcășan (Brigada cântă pe mai multe voci) și o epistolă a lui Eusebiu Camilar. Acesta trimite Scânteii o scrisoare de la Cumpătul-Sinaia pe care ziarul o publică, făcând dovada elocventă a punerii În practică a bugetului cultural cu rezultate și atașament pe măsură: „Mă aflu la Sinaia, În casa de creație
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
armătură biografică, necesară, în opinia autorului, pentru a spori credibilitatea personajului. Dacă am da crezare rândurilor lui Chandler, Philip Marlowe este un cetățean american cât se poate de real, cu o identitate de a cărei veridicitate se putea convinge oricine. Epistola către D.J. Ibberson este probabil cea mai amplă referință la viața detectivului - drept dovadă, ea a fost reținută în toate antologiile importante privind „literatura confesivă” a lui Chandler (vezi, alături de Raymond Chandler Speaking, și volumele Selected Letters of Raymond Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
politicoasă pe care a știut s-o pună adeseori între el și femei. Modificările de structură (dar nu și de stil) n-au însă de-a face - așa cum pretind anumiți exegeți ai lui Chandler - cu diminuarea forței creatoare a scriitorului. Epistolele expediate în intervalul 1955-1958, adică perioada în care a scris cea mai mare parte a cărții, colaborările la diverse publicații, precum și intensa viață sentimentală ne arată un autor mai plin de energie ca oricând. Oricât de proastă ar fi impresia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Lazăr, Anotimpurile romanului, Bacău, 1997, 356-402; Petrescu, Studii transilvane, 78-79; Glodeanu, Dimensiuni, 82-86; Laura Pavel, Întoarcerea lui Raskolnicov, APF, 1998, 2; Dicț. analitic, I, 105-108, 322-324, II, 210-212, 231-233, IV, 420-421; Perian, Pagini, 162-165; Cărtărescu, Postmodernismul, 331-332; D. Țepeneag, O epistolă rămasă într-un sertar, F, 2000, 5; Marian Victor Buciu, Marele romancier și visul său estetic din dictatura de zi și noapte, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Două dimensiuni europene (interviu cu Nicolae Breban), F, 2000, 5; Nicolae Bârna, „Animale
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
1947, București), istoric literar. După terminarea liceului la Bacău, vine la București, unde urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie (1909-1912), fiind elevul lui Ioan Bogdan și Dimitrie Onciul. Sub îndrumarea celui de-al doilea își realizează prima lucrare, Data epistolei lui Uzun Hassan către Ștefan cel Mare și misiunea lui Isak-beg, parte din relațiile lui Ștefan cel Mare cu Roma, Veneția și Genua (1912). La recomandarea lui Ioan Bogdan, își continuă studiile (1913-1919) la Belgrad, Sofia, Viena, Zagreb și la
CANCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286059_a_287388]
-
1884, mizând pe valoarea documentară a unor astfel de producții, va publica într-o antologie, Satire politice care au circulat în public, manuscrise și anonime, între anii 1840-1866, scrieri aparținând mai multor autori. Nereușite, prolixe sunt și impresiile de călătorie, „epistole familiale” trimise în lume prin volumele Flori de la Tușnad (1872), O preîmblare pe munți sau Lumea reală și lumea ideală (1872), O escursiune pe munți (1878). Cu veleități de dramaturg, A. include în repertoriul teatrului pe care îl înființase la
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
prim reprezentant va deveni Marsilio Ficino. Ideile preluate astfel din filosofia lui Platon se regăsesc în discursurile lui Marsilio, de pildă în De laudibus philosophiae, Declarationes platonicae ad Cristophorum Laudinum, în Institutionum ad platonicam disciplinam libri quatuor, după cum și în epistolele adresate prietenilor săi. Marsilio Ficino l-a studiat sistematic pe gânditorul antic, creînd în jurul său un cenaclu liber de admiratori ai operei sale din care făceau parte filologi, filosofi, oameni politici, cu toții interesați în cercetarea, înțelegerea și traducerea dialogurilor lui
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fond, ideea universală a lui Erasmus privind destinul european o îmbrățișează și câțiva intelectuali care vin dinspre celălalt pol al continentului; prin Nicolaus Olahus, ca să ne folosim de una din pilde, Europa Centro-Răsăriteană comunica de la un capăt la celălalt. Prin intermediul epistolelor, și nu numai, gândirea sa străbate continentul pe traiectoria Bruxelles, Louvain, Besançon, Madrid, Milano, Vatican, Bratislava, Târnava, Viena, Buda. Suntem în anii 1527-1538 și Olahus cucerește cercurile intelectuale ale lumii occidentale cu gesturile cât se poate de firești ale lui
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în această direcție, și nu doar aici. Corespondența dintre intelectualii maghiari, germani, români, slovaci, sârbi demonstrează că diferențele de limbă și cultură nu conduc neapărat la conflicte. „Adevărul este comun tuturor popoarelor și tuturor confesiunilor” - scrie Kazinczy Ferenc într-o epistolă adresată lui Lukijan Musicki - „și el se găsește pretutindeni unde sunt oameni buni și înțelepți. Nefericit e mizerul ce se lasă șocat de îmbrăcăminte sau de limbă. Să ne iubim dară, dragă Domnule, pentru că simțim că noi suntem copiii adevărului
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
perpetuis Petri Rabi, Roterod. Accedunt. Ejusdem Erasdem Erasmi Conflictus Thaliae et Barbariae, Apologia et Utilitas Colloquiorum, nec non laus Morias. Ulmae, MDCCXLVII. Vezi Szinyei József, op. cit., col. 1380-1381. Batthyăneum, cota N7 VII 5; e vorba de lucrarea Lamentationes obscurorum virorum. Epistola D. Erasmi Roterodami, quid de obscuris sentiat, cum caeteris quibusdam, non minus lectu iucundis, quam scitu necessariis, Londini, MDCLXXXIX; cartea a aparținut lui Emil Buczy, de la care a trecut în colecția bibliotecii episcopale în primele decenii (probabil în al 4
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
istoricului agnostic ne pune dintr-odată În fața imensei responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al Învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel, În Prima Epistolă către corinteni, dacă Isus n-a Înviat, zadarnică este credința noastră. Învierea trimite așadar În mod obligatoriu la figura Mariei Magdalena. Diferența dintre ea și ceilalți apostoli este că numai ei Domnul i se arată În acest interval-unicat cuprins Între
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ce observăm privind aceste prime liste? În primul rând, conținutul lor diferit, cum spuneam; nu radical diferit, dar, oricum, suficient pentru a ne pune În gardă; În al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; În sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi, mai mult sau mai puțin, din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pentru a ne pune În gardă; În al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; În sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi, mai mult sau mai puțin, din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului presupus din capitolul 20; nici Evanghelia lui Ioan n-a avut o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al III-lea. Prin urmare, Într-o perioadă când Încă nu exista un canon cert al Noului Testament, unele din scrierile numite astăzi „apocrife” nu deranjau pe nimeni, ba chiar puteau sta alături de cele trei evanghelii sinoptice sau de corpusul epistolelor pauline. * Last but not least, denigratorii au tendința să minimalizeze ori chiar să anuleze caracterul variat, policrom al scrierilor apocrife. Sub eticheta „apocrife” sunt Înghesuite forțat, cu bune sau rele intenții, texte nu numai de origini culturale diferite, dar și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o singură dată a pătimit pentru păcate, [El], Drept, pentru nedrepți, ca să ne aducă aproape (prosagogei) de Dumnezeu, omorât fiind În trup, dar viu făcut În duh; În care, mergând, le-a propovăduit (ekeruxen) și duhurilor [aflate] În Închisoare”. Autorul epistolei racordează, două versete mai Încolo, pogorârea În duh a lui Isus pe lumea cealaltă cu taina botezului. Botezul Înseamnă scoaterea omului vechi, reînnoit, din iad. Teologumena este reprezentată În iconografia ortodoxă, conform indicațiilor lui Dionisie din Furna, astfel: „Iadul, ca
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Împărați cu cununi și coroane; iar de-a stânga prorocii: Iona, Isaia, Ieremia, dreptul Abel și mulți alții”. Pe ce se țin textele liturgice citate și indicațiile, atât de precise, ale lui Dionisie? În nici un caz pe simplul enunț din epistola petrină. Reconstituirea variantelor teologumenei, precum și a evoluției sale istorice, atât cât se poate face În stadiul actual al documentației, a fost realizată strălucit de Rémi Gounelle, În volumul La descente du Christ aux enfers. Institutionalisation d’une croyance, apărut În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu Întâmplător teologul alexandrin Își Începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați de moarte martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd”, trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt Împărțiți pe diferite categorii În funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Omofonia celor două cuvinte (ebraic și grec) a determinat schimbarea sensului. Dar nu numai atât! Noua semnificație se Înscria În universul de așteptare al teologiei creștine, Întreg contextul (Iez. 47,1-12) trimițând la ideea botezului și a „iertării/răscumpărării” baptismale. Epistola lui Barnabeu oferă o incontestabilă mărturie În acest sens (cap. XI)! Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am Înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit În pilde” (de fapt toate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
LXX: „Să-l legăm pe cel drept, fiindcă nu ne lasă În pace!” Dintr-odată, prin a doua formulare, se deschide un Întreg orizont teologic. Recunoaștem tema dreptului persecutat, pe care o tradiție iudaică Îl asimilase cu Robul Domnului. Aceeași Epistolă a lui Barnabeu, citată adineauri, vede În figura dreptului legat fedeleș o profeție a Patimilor Mântuitorului (cap. VI și VII). Un ultim caz, Proverbe 3,18. Biblia românească (după TM): „Pom al vieții este ea [Înțelepciunea] pentru cei ce o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
1938) ; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt Împotriva elinilor; Cuvânt despre Întruparea Cuvântului; Trei cuvinte Împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989; 1990; 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990); Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești (1990); Chiril al Alexandriei, Închinarea și slujirea În duh și adevăr
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt Împotriva elinilor; Cuvânt despre Întruparea Cuvântului; Trei cuvinte Împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989; 1990; 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990); Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești (1990); Chiril al Alexandriei, Închinarea și slujirea În duh și adevăr (1991); Chiril al Alexandriei, Glafire (1992); Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon) (1993); Grigore din Nazianz, Cinci cuvântări teologice, 1993; Chiril
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De Lubac Însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican. Pius al XII-lea, probabil la instigația lui Garrigou-Lagrange, publică, În 1950, epistola enciclică Humani generis, „despre câteva false opinii care amenință să surpe temeliile Învățăturii catolice”. Iată câteva pasaje revelatorii: PASAJ RETRAS Ceea ce expun Enciclicile Pontifilor Romani despre caracterul și constituirea Bisericii este, În mod sistematic și deliberat, neglijat de unii, cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-le în „Revue de la Province”. Elegii în cea mai mare parte, poeziile lui B. evocă o iubită moartă, a cărei imagine, eterică, se supune convenției poetice a timpului. Meditația e comună, superficială, limbajul, împrumutat din poezia lui Eminescu. Într-o epistolă (D-lui C. Hogaș), se dau chiar citate din Scrisorile eminesciene. Și în satire (Sunt membru redactor), poetul, pe alocuri nu lipsit de duh, rămâne evident îndatorat modelelor sale, Gr. Alexandrescu și M. Eminescu. Temerară este încercarea de a transpune
BOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285828_a_287157]
-
și de unele manifestări muzicale. A fost, în linia programatică a „Daciei literare”, unul dintre animatorii teatrului din Muntenia. Pentru el, poezia, se poate spune, este o altă formă de oratorie. Convențional în mărturisirile erotice, și-a investit temperamentul în epistola în versuri, în satiră, în stihuirea cu pretenții de reflexivitate. Prozaic și arid, retoric și melodramatic, discursul său liric pare câteodată de-a dreptul ilar, cu tot fondul grav. Este un lirism discursiv și conceptualizat, handicapat de dificultuoasa transpunere a
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
de metrica poeziei franceze, nu e, însă, lipsit de inventivitate, el contribuind la îmbogățirea formelor strofice din lirica vremii. A evoluat de la poezia de meditație intimă, influențată de Young, Byron și Lamartine, către meditația socială, creștin umanitară (în poezii ca Epistolă D.K.A.K., Cântec oltenesc, Clăcașul ș.a.). A scris și câteva tragedii, care nu s-au păstrat. Ca traducător, s-a simțit atras îndeosebi de scriitorii francezi: Hugo, Musset, Vigny, Lamartine, M-me de Staël, Diderot. Pentru tălmăcirile din alte literaturi
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]