7,503 matches
-
convoacă fulgerele și tunetele, pune În mișcare cerul, apa și pămîntul pentru a da senzația de freamăt obscur, de ieșire de sub controlul mecanicii universului: „Cerul se-ntunecă, munții se clatină...” Să se observe că imaginile sînt cu precădere auditive. Bolintineanu epuizează verbele care pot sugera sunetul confuz al materiei dezmembrate: fîșÎie, geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
imperfectă, capodopera nu este niciodată terminată. Alecsandri nu cunoaște această nemulțumire. Contractul lui cu opera stipulează termene mai scurte. Poetul nu pare terorizat de forma imperfectă a versului. Versul iese de la Început bine, poemul se termină atunci cînd autorul a epuizat ceea ce are de spus. Morala de la urmă arată o conștiință mulțumită și o imaginație epuizată. Un echilibru perfect Între subiect și obiect se observă În poezia lui Alecsandri. Chiar cele mai dramatice compoziții se termină, la el, printr-un armistițiu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o conștiință mulțumită și o imaginație epuizată. Un echilibru perfect Între subiect și obiect se observă În poezia lui Alecsandri. Chiar cele mai dramatice compoziții se termină, la el, printr-un armistițiu, nici una din părți nu este dezavantajată: imaginația se epuizează În descriere, descrierea nu se desfășoară mai mult decît subiectul Îngăduie. De aici vine senzația de stabilitate pe care o lasă poezia. O stabilitate, Întîi a universului (În Pasteluri, Îndeosebi) și o stabilitate În relațiile dintre universul dinafară și spiritul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
minte-mi niciodată, O! suvenir puternic de dragoste-nfocată! O! timp ferice-n care minunea ce iubesc M-au deșteptat În raiuri cu glasu-i Îngeresc!” Există un Alecsandri galant, monden, productiv autor de dedicații, versuri ocazionale trecute În albume. Dedicațiile epuizează retorica luminii solare și a florilor. Într-un loc (Buchet) aduce elogii calului favorit al domnișoarei Măria Docan, numită și Mitica. CÎnd e mai filozof, Alecsandri scrie despre dorul de pribegie și laudă orele dumnezeite („Pe albumul domnișoarei Z.”). CÎnd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
toate instrumentele retoricii romantice: antiteza, iubirea de eufonii, descripțiile grandioase, pînza epică vastă, o desfacere și o restrîngere ritmică a unghiului liric... Poemul (publicat În Convorbiri literare, 1872) Începe cu povestirea unui vis (Visul lui Albert) Într-un limbaj care epuizează nuanțele trufiei și ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Înaripat, copil ademenitor, insinuant, zeu voiajor, războinic (un soldat al grației), săgețile lui rănesc și tămăduiesc În același timp. Ființa lui este făcută din contraste, În ea se Întîlnește binele și răul, plăcerea și amărăciunea. În Cine-i Amoriul, Conachi epuizează imaginile acestei Împerecheri de elemente antinomice: Amoriul poartă arme ca ostașii, dă năvală și fuge cu slăbiciune, ia cetăți dar nu le-nchină, se dă rob dar și robește, rănește și vindecă, aprinde focul groaznic și potolește focul... Armele lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
strategică, un dramatism prefăcut. Toate Însușirile ce pot Împodobi femeia sînt de preț. Idealizarea femeii, copleșirea ei cu laude intră În protocolul erotic al timpului. Conachi este cel mai perseverent dintre toți și, scriind mai mult, dă impresia că a epuizat toate formele de adorație amoroasă. Dintre Însușirile profane ale femeii, grația este cel mai des invocată. Adică nurul. C. Conachi Îi dedică un poem (Ce este nurul) din care voi cita primele și ultimele versuri: „Ah, nurule, Împărate a podoabelor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mefisto lucrează cu un nimic nimicitor. Pactul cu diavolul pornește de la o dorință de transgresare a unui blocaj. Faust se blocase într-o artroză a dorințelor, într-o mortificare a curiozității, într-o paralizie a vivacității. Pentru el, lumea își epuizase acele diferențiale prin care să fie captat interesul pentru ființă. Faust e deja uscat cănd îl întălnește pe Mefisto. Dar de blocat, te poți bloca în multe și cănd nu ești Faust. Te poți bloca într-o meserie care își
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
poate fi deosebit de intens, rapid sau se poate desfășura atenuat, lent. Excitația este expresia de activare corticală a nivelului de vigilitate a scoarței cerebrale ca stare, ce poate fi explorată electroencefalografic. Desigur, (neuro)fiziologia nu este azi în măsură să epuizeze metodele de investigație, toți parametrii emoției și să exprime această complexă trăire exclusiv în termeni funcționali, dar a pătruns cu metodele proprii în acest domeniu și are reale perspective de progres a căror consecință va fi posibilitatea de coordonare a
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
ONU drept principiu central, iar Charles Krauthammer, mândrul autor al "noului unilateralism", solicita o nouă rezoluție ONU, subliniind faptul că Rusia, India și alte state "se declară gata să colaboreze doar în urma unei astfel de rezoluții... Statele Unite nu și-au epuizat resursele. Dar din punct de vedere psihologic ne aflăm la limită. Poporul american nu este pregătit să-și asume consolidarea națiunilor la nivel mondial."224 În era informației globale, atractivitatea Statelor Unite va fi decisivă pentru capacitatea noastră de a obține
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ce ai mai putea face cu ea? Și la Descartes putem regăsi o eliminare a surselor de adevăr prin suspectarea multora dintre ele pănă ce se ajunge la rațiune ca la o veritabilă sursă a adevărului. După ce se va fi epuizat cercetarea fiecărei surse de deșertăciune, intervine o schimbare de atitudine, o injectare cu noi energii. Ecleziastul pornește de la lucruri spre interogarea lucrurilor. Întăi oferă spațiu de excelență splendorii lucrurilor, devine cel mai bogat om al timpului său. Apoi se găndește
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
de muncă și asupra creșterii economice pe termen lung reprezintă o cerință majoră ieșirii din criză. În condițiile în care cheltuielile bugetare nu ar fi destinate cu prioritate investițiilor, ci cheltuielilor curente potențialul de stimulare al economiei ar putea fi epuizat rapid, întârziind cel puțin temporar reluarea creșterii economice. Asigurarea sustenabilității datoriei publice și utilizarea acesteia prin administrarea eficientă a costurilor asociate ca sursă de creștere economică potențialăpoate fi socotită ca o altă modalitate de estompare a efectelor crizei. Necesitatea recalibrării
Problematica cadrului legal în contextul crizei economico-financiare actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Ioan Ciochină Barbu, Constantin Sălceanu, Andy Puşcă, Angelica Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2361]
-
cercetătorilor: acestea nu sunt luate drept structuri stabile, obiectivate și "realistice", ci drept figura arătată și studiată a microcosmurilor sociale a căror dinamică și ale căror tensiuni constitutive constituie una din cheile logicii interne a raporturilor. Aceste raporturi nu se epuizează totuși în întreprindere, care nu este nici punctul de origine, nici sfârșitul lor, ci mai degrabă unul din momentele construirii lor și o latură a actualizării lor. Dacă emitem ipoteza conform căreia actorii participă la ridicarea propriului lor statut prin
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
o mulțime de asociații cu finalități variate. Animație culturală sau festivă, sport, organizare de schimburi la diferite niveluri, operații educative, de asistență, de formare, de "prevenție" iată așadar tot atâtea domenii vechi și noi ale căror activități tind să se epuizeze în elaborarea de proiecte și în alcătuirea tehnică a dosarelor. Afilierile politice, religioase sau laice, altădată pregnante, s-au risipit în favoarea noilor moduri de conectare la autoritatea municipală a căror injoncțiune de participare de altfel contemporană în acest câmp și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
administrativă, au vrut să organizeze plantații comunale de arbori de cafea; coerciția fiind practic desființată la acea dată, când au fost în sfârșit deschise, aceste plantații colective nu au putut supraviețui mai mult de un an. Această determinare exterioară nu epuizează în niciun fel realitatea satului. Simplă celulă a sistemului de exploatare colonială într-un prim moment, el posedă o structură care îi este proprie, care scapă acestei șefii despotice, acestui colectivism servil impuse din afară prin forță. Apare acum dihotomia
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
una de cealaltă: pe de o parte, ansambluri obiective care-l reifică pe individ în persoana sa și în relațiile cu ceilalți; pe de altă parte, raporturi individuale care-și sunt suficiente lor însele, formând o totalitate autonomă care-și epuizează singură propria determinare. Toate acestea ar cere lungi dezvoltări, pe care nu avem răgazul să le prezentăm aici. Această realitate umană care se consumă în totalitate în trama raporturilor personale explică natura organizării familiale, bază unică a vieții sociale a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
impregnate de sistematizare. Prin urmare, cea de-a doua realitate a satului este acest ansamblu de raporturi personale ale unui grup de contacte directe. Satul este un univers închis asupra propriilor săi membri, un microcosm a cărui realitate este complet epuizată de indivizii concreți care trăiesc în el. Cele două aspecte ale satului-palmier sunt în opoziție: determinat în întregime din exterior în cea dintâi realitate, el este în totalitate întors către sine în cea de-a doua realitate a sa. Totuși
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
contextul material nu avea nicio existență obiectivă; raporturile umane erau directe, în vreme ce, în satul monetar, ele se înscriu în contextul material care servește oarecum drept continuator. Universul uman al autosubzistenței era încremenit într-o organizare a raportului personal; el își epuiza în el însuși realitatea (stereotipurile gesturilor și atitudinilor, jocul statutelor și al rolurilor etc.). În cadrul economiei monetare, contextul material determină noua societate: familia conjugală se sprijină pe el; ea își găsește acolo realitatea proprie, o individualitate teoretică se ascunde în spatele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
spre nord și spre sud, de-a lungul rutei Etoumbi-Ewo. În fața soiurilor aduse de serviciile agricole, reacția sătenilor constă în două momente: • arbuștii sunt plantați în apropierea colibelor, în cea mai apropiată zonă a satului, deja larg defrișată. Solurile fiind epuizate de culturile alimentare, în special de manioc, soiurile nu supraviețuiesc și, după un an sau doi, această primă încercare de cultivare dispare; • abia după acest eșec (la cea de-a doua primire a soiurilor), sătenii fac plantații adevărate, adică acceptă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
al satelor. Aceste bunuri durabile din economia lucrătorului manual nu trebuie percepute decât situate în ansamblul consumului monetar ce formează o totalitate; această structură cu două dimensiuni (hrană și bunuri durabile) e categoric diferită de un consum monetar care-și epuizează realitatea numai odată cu cele din urmă. În fapt, consumul de bunuri durabile este, în parte cel puțin, determinat de hrană. Hrana ca bun introduce două teme care marchează cu necesitate ansamblul consumului monetar: • între individ și hrana care este absorbită
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și, pe termen lung, ar alcătui împreună cu el o realitate economică nouă, în care săteanul ar fi mai mult decât o simplă entitate productivă. Raportul comercial interiorizat este actualmente imposibil, de unde consecințele: satul este izolat, formând un microcosm care-și epuizează realitatea; el este în mod direct și solidar legat de suprastructura administrativ-comercială cu care se află în raport de dependență. Realitate umană întoarsă către sine, comunitatea sătească rezidă în întregime în jocul raporturilor interindividuale; prinsă în organizarea comercială generală, raporturile
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
situează la granița dintre raportul personal pe baza căruia era organizat universul familial de altădată și raportul comercial, bază a societăților de economie monetară. Ne-am ocupat deja de raportul personal; este vorba esențialmente de un univers uman care își epuizează întreaga realitate în contactele directe dintre indivizii care îl alcătuiesc; există o codificare, o disciplinare a acestor contacte, iar totul stă în jocul raporturilor pe care persoanele le stabilesc între ele. Avem, pe de o parte, emergența persoanei, cu statutul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
deformează, care ne denaturează modul nostru autentic și unic de a fi. Pentru aceasta este nevoie de multă energie și de multă hotărâre 5. Capitolul 3 Tipuri și modalități de relaționare umană Fără a avea pretenția că le-am putea epuiza, prezentăm în continuare câteva tipuri și modalități de relaționare interumană. Între acestea, putem menționa: • relațiile formale și ele informale; • relațiile orizontale și cele verticale; • relațiile comunicative, interperceptive și simpatetice; • realțiile cu sine, cu copiii, cu părinții, cu divinitatea; • relațiile intime
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau mai lungă); • să ne suprimăm temporar stările afectiv-pozitive. Este vorba despre suprimarea, amânarea relaxării afectiv-emoționale până când apare o situație mai favorabilă manifestării emoțiilor (negative); • să ne exprimăm controlat emoțiile, ceea ce înseamnă că, pentru a le consuma și a le epuiza potențialul energetic distructiv sau pentru a atrage atenția celeilalte persoane asupra necesității rezolvării acestei componente, emoțiile să nu atingă acel prag periculos care ar compromite orice participare la găsirea unei soluții. c. Cea de-a treia componentă a raporturilor conflictuale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori ceva s-ar fi epuizat. Animația pare să fi dispărut, iar noi nu putem să o facem să apară. Plictiseala poate fi resimțită nu numai ca lipsă de resurse interioare, dar și ca lipsă a oricărui sentiment. "Sentimentele scrie F. Wilks (2003) dau culoare vieții
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]