2,911 matches
-
Pulcheria, era cea mai influentă. A pus la cale căsătoria lui Teodosiu cu Athenais (botezată Evdochia), fiica unui filosof atenian, o fată cu talent literar ce a scris teme religioase. La sfârșitul secolului al IV-lea, a apărut o nouă "erezie" care susținea că Hristos nu era om și o divinitate simultan. S-a încercat demonstrarea independenței absolute a firii umane a lui Hristos. Curând, pe tronul patriarhal din Constantinopol a fost ales un partizan al acestei "erezii", Nestorie, preot din
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
apărut o nouă "erezie" care susținea că Hristos nu era om și o divinitate simultan. S-a încercat demonstrarea independenței absolute a firii umane a lui Hristos. Curând, pe tronul patriarhal din Constantinopol a fost ales un partizan al acestei "erezii", Nestorie, preot din Antiohia. Dorea să impună bisericii această învățătură și astfel, a început în a-și persecută adversarii, stârnind un mare scandal. Patriarhul Chiril al Alexandriei, și Papa Celestin I au protestat. Teodosiu a fost determinat să convoace un
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Edessa și Nisibis și răspândindu-se și în Persia, Asia Mică și India. Ulterior, adepții lui Chiril din Alexandria au mărturisit superioritatea firii divine asupra celei umane în Isus Hristos, concluzionând că firea umană a fost complet absorbită de cea dumnezeiască. Erezia a căpătat denumirea de "monofizitism, având că adepți importanți pe episcopul alexandrin Dioscor și Eutihie, arhimandrintul unei mănăstiri din Constantinopol. Împăratul s-a alăturat lui Dioscor, însă noul patriah al Constantinopolului și Papa Leon I cel Mare s-au opus
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
căci refuzau să respecte cultul imperial. Pentru suferințele îndurate, raiul le promitea creștinilor răsplată de după moarte. Din secolul IV a fost acordat libertatea de cult creștinismului. După 313, apare necesitatea stabilirii unei dogme asupra căreia să nu mai existe dispute. Erezia însemna alegerea. În secolul IV se mulează pe structura societății romane biserica legală și cea oficială, dioceza devenind unitatea de baza a bisericii. S-a mulat și pe valorile societății laice. Dacă până în secolul IV avea o structura orizontală, de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Constantinopol și cel al Alexandrei, sprijinit de Papa. Tensiunile sociale au alimentat disputele religioase, s-a consolidat birocrația, fiind create noi structuri administrative care apăsau asupra populației prin sistemul de colectare a impozitelor, fiscalitatea excesivă. S-au afirmat particularismele locale. Ereziile au devenit modul ideal de manifestare a nemulțumirilor față de politica promovată de Constantinopol. În secolul IV, un preot din Alexandria, Arius, a început să-și expună teoria potrivit căreia Dumnezeul Tatăl era nepieritor și necreat, pe când Fiul a fost creat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
-lea și susținut de Valens, apoi răspândit de Ulfila printre rândurile goților care s-au creștinat pe rit arian. Arianismul a fost o formă de rezistență antiromană, fiind adoptat de longobarzi, ostrogoți și vizigoți. În secolul al IV-lea apărut erezia lui Macedonius care susținea că Duhul Sfânt nu este de aceeași natură cu Tatăl și Fiul. Theodosius I a intervenit, în 381 convocând conciliul de la Constantinopol, unde Crezul a fost completat și restabilin deciziile luate la Conciliul de la Niceea. Arianismul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
divină după întrupare, însă natură umană se pierdea în cea divină, astfel, ia naștere Monofizismul. Cele două doctrine s-au confruntat la cel de-al treilea conciliu de la Efes în 431. Au fost adoptate decizii privind nestorianismul, fiind condamnată ca erezie sub influența puternică a episcopului Alexandriei.Nestorios a fost depus și exilat. Conciliul de la Efes marchează victoria monofizită susținută de școală de la Alexandria, Fecioara Maria fiind declarată ca „Născătoare de Dumnezeu”.Monofizitismul a câștigat teren datorită puterii faraonice a episcopului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și 648. Rezultatele nu au fost cele așteptate, iar în secolul VII, Imperiul Bizantin a pierdut Egiptul. În 680-681, a fost organizat cel de-al șaselea conciliu ecumenic la Constantinopol, convocat și prezidat de Constantin al IV-lea, ce condamnă ereziile, inclusiv formulele de compromis, restabilind ortodoxia, însă cu prețul pierderilor teritoriale. Sursele despre această perioada sunt puține căci lucrările autorilor iconoclaști au fost distruse după restabilirea cultului icoanelor. S-au păstrat fragmente în actele conciliului ecumenic din 787 sau în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fiul lui Carol al IV-lea. Preotul Jan Hus, care era și rectorul Universității din Praga, își ținea predicile în Capela Bethleem în limba cehă pentru a asigura difuzarea cât mai largă a ideilor reformării bisericii. Execuția lui Hus pentru erezie (1415) a dus în anii care au urmat la declanșarea Războaielor Husite (cu episodul declanșator al primei defenestrații, când populația revoltată a Pragăi a aruncat pe geamurile primăriei consilierii orășenești). După moartea regelui Venceslau, fratele său vitreg, Sigismund, era moștenitorul
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
sale, hotărâtoare în acest sens fiind influența episcopului Ambrozie, care l-a și botezat, în noaptea de Paști a anului 387. În 389 revine la Tagaste, unde întemeiază o comunitate monahală. Se dedică studiului Scripturilor, combaterii Maniheismului și a altor erezii. În 391 devine preot la Hippo Regius, iar în 395 Episcop. Moare în 430, după treizeci și cinci de ani dedicați activității episcopale. În acest moment, Imperiul Roman era deja supraextins și muribund, iar vandalii se pregăteau să atace chiar cetatea episcopală
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
în urma căruia creștinismul va deveni o religie favorizată (până atunci fusese persecutată de foarte multe ori, în special în vremea lui Dioclețian), iar în 325 la Niceea, s-a ținut primul sinod ecumenic, la care arianismul a fost recunoscut ca erezie (deși se pare că, la acea vreme, Constantin îi favoriza pe arieni). În 330 el va înființa de asemenea o nouă capitală, pe locul vechiului oraș Bizanț. Această capitală va avea inițial numele oficial "Roma Secunda" (a doua Romă); mai
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
care ar fi în contrazicere cu dogma care afirmă că cele Trei Persoane sunt întru totul egale. O cercetare a documentelor relevă faptul că, în epoca în care s-a formulat doctrina "filioque", Vestul era confruntat cu necesitatea combaterii unor erezii, astfel încât a apărut posibilitatea ca din dorința de a sublinia anumite aspecte să se ajungă la formulări cu înțelesuri nedorite. Se pare că doctrina a apărut în Spania. Adăugarea a fost aprobată în anul 809 de către Conciliul de la Aachen și
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
Constantinopolului și la sesiuni au luat parte 174 de episcopi. În lucrările elaborate se reafirmă valabilitatea Crezului elaborat la Niceea și la Constantinopol, se redă textul Crezului de la Niceea și Constantinopol (versiunea revizuită la Calcedon) și se reinterzice modificarea textului. Erezia combătută a fost monotelismul, care afirma că deși Isus din Nazaret avea două firi - cea divină și cea omenească - totuși ar fi avut o singură voință. În textul elaborat se arată clar că «noi proclamăm în el în mod egal
Al treilea conciliu de la Constantinopol () [Corola-website/Science/301448_a_302777]
-
împiedicat episcopii reuniți să decidă decăderea lui din onoarea de a fi episcop și interzicerea ca el să facă parte din cler, având la bază și mesajul adus de delegația sosită din partea Romei. Sinodul a luat poziție împotriva nestorianismului, o erezie care susțineau că în Iisus s-ar afla două Persoane, una divină și alta umană. De asemenea, Nestorie susținea că Fecioara Maria este « născătoare de om », dar nu ar putea fi numită și « născătoare de Dumnezeu ». Episcopii adunați la lucrări
Conciliul de la Efes () [Corola-website/Science/301446_a_302775]
-
cărți scrise în aceeași perioadă. Formulele prin care opera sa se înfățișează publicului sunt cele care se raliază mai curând clasicismului și modernismului, în contra direcției postmoderne a culturii și a literaturii române contemporane. Pe acestea, de exemplu, volumul de povestiri „Erezii pioase“ le respinge anume pentru a dovedi că se poate scrie în paradigma contemporaneității fără a cădea în derizoriu și banal. „Erezii pioase“, scris între anii 1988-1993, cu intenția de a lansa un curent pe care tânărul autor a încercat
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
modernismului, în contra direcției postmoderne a culturii și a literaturii române contemporane. Pe acestea, de exemplu, volumul de povestiri „Erezii pioase“ le respinge anume pentru a dovedi că se poate scrie în paradigma contemporaneității fără a cădea în derizoriu și banal. „Erezii pioase“, scris între anii 1988-1993, cu intenția de a lansa un curent pe care tânărul autor a încercat să-l acrediteze sub denumirea de personalism literar, constituie demonstrația că literatura are nevoie de poveste și ilustrează teza potrivit căreia alexandrinismul
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
un acționariat.Sarcinile PSD sunt în privința adoptării de reforme, care însă nu schimbă societatea. În 1904 a avut loc un congres al Internaționalei a II-a, Congresul de la Amsterdam, care a discutat problema revizionismului, condamnându-l pe Eduard Bernstein de „erezie”. Revizionismul este respins pentru că marxismul creează o anumită unanimitate, dar în practică, revizionismul este tot mai mult pus în operă.Germania cunoștea socialismul municipal, socialiștii conducând marile orașe (Berlinul are primar social-democrat).Dar Bernstein își făcea și mai mulți discipoli
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
în trei ipostaze). Dogma Sfintei Treimi a fost rezultatul unui proces istoric complex, în care teologii proto-ortodocși au fost treptat forțați să o adopte de propriile lor alegeri, pentru că ei combăteau în egală măsură dogme pe care le priveau drept erezii și care epuizaseră toate posibilitățile logice de a defini natura lui Isus Hristos (simplu om, simplu Dumnezeu care doar părea om, atât om cât și divin, dar două persoane diferite, atât om cât și divin, dar o singură persoană) și relația
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
de protestantism, reacția naturală a Bisericii Catolice a fost copierea fundamentalismului adversarului, mișcare cunsocută de istorici sub numele de Contra-Reformă. Liderii Reformei precum Luther sau Calvin au fost primii care l-au acuzat în termeni fără echivoc pe Copernic de erezie, respingând teza heliocentrică pe motiv că aceasta contrazice cosmologia biblică. Biserica Catolică, a cărei practică uzuală fusese până atunci adaptarea pozițiilor ei la noile cunoștințe (integrarea neo-aristotelismului în doctrina oficială a fost un astfel de exemplu), de frică că ar
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
jobelin” "Legenda villoniană", una dintre cauzele care i-au creiat celebritatea, ni-l prezintă pe Villon ca pe un fel de farsor, șarlatan și proclet deși, cu tot disprețul și zeflemeaua la adresa altor clerici, nu vom găsi în opera sa erezie sau lipsă de respect față de credința catolică și Biserica Catolică. Din stilul său ironic, malițios și adesea obscen (spre exemplu, „Al treilea chiolhan, al Ștergătorilor-de-cur” - "La troisiesme Repeue, des Torcheculs" [torche-cul]) și din tematica inspirată din viața lupanarelor și a
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
propriile tablouri pe teme mitologice cu nuduri feminine. Savonarola își continuă predicile, a căror țintă devine acum Papa Alexandru al VI-lea "„Borgia”" și întreaga Curie romană. Modul său de interpretare a Sfintei Scripturi îi atrage în 1495 acuzația de erezie. Cum Savonarola refuză să dea ascultare papei, acesta îi interzice să mai predice, interdicție pe care Savonarola o ignoră. Între timp situația politică la Florența devine tot mai critică, partizanii vechii oligarhii a Medicilor, "„gli Arrabbiati”" („Înfuriații”) și populația nemulțumită
Girolamo Savonarola () [Corola-website/Science/299537_a_300866]
-
momentul culminant al luptei pentru putere, sosește de la Roma vestea excomunicării lui Savonarola, pe care acesta o declară nevalabilă. Sub noua putere politică instaurată în 1498, Savonarola este arestat, judecat de un tribunal inchizitorial, torturat și condamnat la moarte pentru erezie. În ziua de 23 mai 1498, după ce a fost spânzurat, trupul lui a fost ars pe rug în "Piazza de la Signoria" iar cenușa lui a fost aruncată în apele râului Arno. La locul supliciului se poate vedea astăzi o mică
Girolamo Savonarola () [Corola-website/Science/299537_a_300866]
-
mai veche congregație a Curiei Romane, fiind instituită în 1542 de Papa Paul al III-lea, cu numele de "Sacra Congregație a Inchiziției Romane și Universale", cu scopul de a veghea asupra problemelor credinței și de a apăra biserica de erezii. În anul 1908 papa Pius al X-lea i-a schimbat denumirea în "Sacra Congregație a Sfântului Oficiu", iar în 1917 papa Benedict al XV-lea i-a încredințat și competența Indexului de cărți interzise, desființând congregația care se ocupa
Congregația pentru Doctrina Credinței () [Corola-website/Science/299682_a_301011]
-
va ridica mai târziu împotriva procedeelor utilizate de împăratul Maxim. În continuare Martin de Tours refuză cu încăpățânare să participe la întrunirile episcopale ceea ce, alături de eforturile sale de a-l salva de la moarte pe Priscilian, l-a făcut suspect de erezie. Împăratul Teodosie I declară nule deciziile lui Maxim în această problemă; Ithace va fi caterisit câțiva ani mai târziu, iar Hydace își va da demisia din funcția de episcop pe care o ocupa. Mănăstirea de la Marmoutier număra 80 de frați
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
de catolici de-a lungul istoriei, între care montaniștii, novațianiștii, donatiștii, paulicienii, albigenzii, catarii, valdenzii și anabaptiștii. În timp ce unele dintre aceste grupări au împărtășit unele poziții teologice cu baptiștii de astăzi, multe au susținut ceea ce baptiștii de acum ar considera erezii. E dificil și să demonstrezi conexiuni istorice între aceste grupări, adeseori despărțite de mari prăpastii geografice și temporale. E important de observat că landmarkismul a fost vederea dominantă în secolul XIX, dar a căzut în dizgrație printre cei mai mulți baptiști. Lucrările
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]