2,756 matches
-
de luptă japoneze, în final, au calculat poziția distrugătorul și cu mai multe salve au anihilat-o. Distrugătorul a plutit în continuare în derivă. Însuflețit de exemplul distrugătorului Johnston, Sprague a trimis la atac și celelalte distrugătoare (Hoel, Heermanși distrugătorul escorta Samuel B. Roberts) din Taffy 3, care au atacat cu determinare sinucigașă, mai mult decât atât, au pătruns între navele japoneze, astfel încât acestea nu au putut să-și folosească tunurile principale împotriva distrugătoarele americane de teama lovirii unei alte nave
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
de cinci cuirasate. Acum pleca doar cu Yamato în stare de luptă. Americanii răsuflau ușurat văzând plecarea flotei japoneze când - prima dată în cursul războiului - flota de debarcare și portavioanele ușoare de însoțire au fost atacate de kamikaze. Portavionul de escortă St. Lo al Taffy 3 a fost lovit, explodând și scufundându-se la ora 11:20. Grupul de luptă 77.4 .3 a pierdut în total două portavioane de escortă, două distrugătoare și o vedetă. Datorită problemelor de comunicare și
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
ușoare de însoțire au fost atacate de kamikaze. Portavionul de escortă St. Lo al Taffy 3 a fost lovit, explodând și scufundându-se la ora 11:20. Grupul de luptă 77.4 .3 a pierdut în total două portavioane de escortă, două distrugătoare și o vedetă. Datorită problemelor de comunicare și ale neînțelegerilor zile la rând nu a pornit nimeni să salveze supraviețuitorii, astfel pierderea americanilor ridicându-se la aproxximativ 1000 marinari și piloți, pierderile japonezilor nu se cunosc precis. Flota
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
cursul spre sud spre insula Samar. Două ore și jumătate au fost apoti petrecute cu realimentarea distrugătoarelor care însoțeau TF 34. După această succesiune de întârzieri TF 34 nu a mai putut acorda practic niciun ajutor pentru salvarea portavioanelor de escortă a Flotei a 7-a a lui Sprague, nici să urmărească flota lui Kurita care se retrăgea prin strâmtoarea San Bernardino, au putut doar să dea o mână de ajutor la salvarea supraviețuitorilor lui Taffy 3. Cu toate acestea, la
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Golful Leyte nu au fost uniforme la toate forțele participante, de exemplu distrugătorul Heermann în ciuda luptei inegale cu inamicul a terminat bătălia cu o pierdere de doar șase persoane. Mai mult de 1 000 marinari și piloți ale portavioanelor de escortă au murit. Datorită problemelor de comunicare foarte mulți supraviețuitori de pe Taffy 3 au fost salvați doar după câteva zile, mulți pierind în mod inutil. Datorită duratei bătăliei unele pierderi au avut loc înainte, iar altele după bătălie dar și în afara
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
sclav fugar și este lăsat în pace. Apoi traversează marea cu o barcă și începe un drum pe jos spre Galiția unde spera să primească adăpost. În apropiere de Dunăre este prins de români (vlahi) și este trimis sub o escortă înapoi spre Constantinopol. Andronic reușește să păcălească escorta românilor și încearcă o nouă traversare a teritoriilor acestora. Tentativa este reușită și Andronic trece Nistrul în dreptul localității Ușița (localitate la margina țării bolohovenilor) ajungând la curtea lui Yaroslav Osmomysl care îl
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
traversează marea cu o barcă și începe un drum pe jos spre Galiția unde spera să primească adăpost. În apropiere de Dunăre este prins de români (vlahi) și este trimis sub o escortă înapoi spre Constantinopol. Andronic reușește să păcălească escorta românilor și încearcă o nouă traversare a teritoriilor acestora. Tentativa este reușită și Andronic trece Nistrul în dreptul localității Ușița (localitate la margina țării bolohovenilor) ajungând la curtea lui Yaroslav Osmomysl care îl va găzdui o perioadă de timp până va
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Weasley suferă doar de parțiale transformări în vârcolac. În planurile de nuntă este neschimbată; această atitudine câștigă mult respect față de Bill, dar e dezaprobată de familie. În Harry Potter și Talismanele Morții, Fleur și Bill iau parte la operațiunea de escortă a lui Harry la vizuină și sunt martori la moartea lui Ochi-nebun Moody fiind ucis de Cap-de-Mort însuși. Cuplul își face nunta la vizuină, dar a fost întrerupt când Devoratorii Morții au atacat din cauză că Ministerul Magiei a căzut. Aceștia au
Fleur Delacour () [Corola-website/Science/315636_a_316965]
-
ambasadei, de unde elicopterele aveau să-i transporte la aeroportul Manzariyeh ținut de rangers. Între timp avioane mari de transport de tip Lockheed C-141 Starlifter ar sosi la Manzariyeh pentru a lua ostaticii la bord și a părăsi Iranul sub escortă unor avioane de vânătoare. Elicopterele aveau să fie distruse înainte de retragerea trupelor. Revista iraniană "Modjahed" 6/1980 relatează alte elemente ale planului american: că personalul bazei aeriene Maschhad fusese trimis în permisie, ca stația radar de la Babolsar fusese stinsa cu
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
Stalingrad, Dniepropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației URSS; a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva aviației de bombardament americane. A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare. A căzut eroic în lupta împotriva Aliaților, copleșit de escorta de Mustanguri ale operațiunii de bombardament american asupra Ploieștiului din 18 august 1944. În momentul căderii era asul cu cel mai mare număr de victorii aeriene (47) din Forțele Aeriene Regale ale României. A fost înmormântat cu onoruri militare în
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
raiduri în aprilie, 4 în mai, 4 în iunie, 6 în iulie și 5 în august. În raidul din 11 iunie, Șerbănescu doboară primul său avion american, un B-17, a 45-a sa victorie. Deoarece numărul bombardierelor și avioanelor de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, germanii au cerut grupurilor 7 și 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formații cât mai mari, „Sternflug” (). În 31 iulie formația de bombardament cuprindea peste 360 de bombardiere. Șerbănescu
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
de bombardiere. Șerbănescu a reușit să doboare un Mustang, și încă unul în 4 august. Acestea aveau să fie ultimele sale victorii. În 10 august are loc un raid de bombardament la care iau parte peste 450 de bombardiere și escorta lor. Grupul cpt. Șerbănescu încearcă să li se opună cu 14 avioane, însă fără succes, având și o pierdere, pe adj. maj. av. Ioan Panaite (8 victorii). În ultima perioadă căzuseră mulți aviatori din grup, inclusiv cpt. av. Gheorghe Popescu
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
recomandare cu care Șerbănescu nu este de acord, și spune că el personal va lupta, la nevoie singur, declarând, după amintirile lui T. Greceanu: În 18 august are loc un raid de bombardament la care participă 370 de bombardiere, împreună cu escorta lor, în total în jur de 800 de avioane. Piloții Grupului 9 Vânătoare se pregătesc. Bâzu vine la aerodrom ultimul, al 13-lea. Șerbănescu are un presentiment și-i recomandă să nu zboare, însă Bâzu refuză, spunând că ghinionistul ar
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
rudenie. În timpul migrațiilor și în regiunile de reproducere balenele cu cocoașă se află în grupuri de câte 2-15 indivizi (cel mai des 3-5), dar călătoresc și fără companie. Femelele cu pui sunt deseori escortate de câte un mascul adult. Aceste „escorte” sunt și ele de scurtă durată, întrucât în orice moment poate apărea un alt mascul care să-l alunge pe precedentul. Pentru a-și demonstra superioritatea, masculii se izbesc uneori de navele maritime care circulă pe suprafață. S-a constatat
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
un Zero se lansa asupra cozii (partea mai vulnerabilă) unuia cele două avioane se întorceau unul spre celălalt. Dacă avionul Zero își urma obiectivul inițial, prin viraj, intra într-o poziție care îl făcea vulnerabil la atacul celuilalt avion devenit escorta țintei. Această tactică a fost utilizată cu succes în Batalia din Marea Coralilor, cea de la Midway și deasupra Insulelor Solomon. Armata americană a descoperit multe din atributele secrete care făceau din A6M un avion de vânătoare atât de performantdatorită recuperării
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
1945, cu două zile înainte de debarcarea planificată, artileria japoneză a deschis focul asupra a 12 bărci de debarcare înarmate ce acopereau o misiune de recunoaștere a Underwater Demolition Team (UDT). Aceasta a expus bateriile japoneze focului naval. La 18 februarie, escorta de distrugător USS Blessman a fost lovită de o bombă de care a explodat în popota echipajului, ucigând 40 de oameni, inclusiv 15 de la UDT. La 02:00 ora locală, la 19 februarie 1945, puternicele tunuri de de pe USS North
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
victime (dintre care 90 de morți). A doua zi, pușcașii marini au numărat 784 de japonezi morți. A existat și un atac aerian "kamikaze" (singurul din bătălie) asupra navelor ancorate în larg la 21 februarie, soldat cu scufundarea portavionului de escortă USS Bismarck Sea, avarierea gravă a navei USS Saratoga și mici avarii la portavionul USS Lunga Point, la un LST și un transportor. Deși insula a fost declarată oficial asigurată la 16 martie în ziua de 18:00, la 25
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Overlord"). Iwo Jima a fost și singura bătălie a pușcașilor marini americani în care pierderile acestora le-au depășit pe cele ale japonezilor, deși numărul de morți al japonezilor a depășit de trei ori pe cel al americanilor. Portavionul de escortă USS Bismarck Sea (CVE-95) a fost și el pierdut, scufundat de kamikaze la 21 februarie 1945, având ca rezultat moartea a 318 de militari ai Marinei SUA. "Bismarck Sea" avea să fie ultimul portavion american pierdut în al Doilea Război
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Aliați a insulei, fără incidente, și a fost reparat, realimentat și a decolat. În total, s-au înregistrat 2.251 de aterizări de avioane B-29 pe Iwo Jima în timpul războiului. Moskin a consemnat 1.191 de avioane de luptă de escortă și 3.081 decolări de avioane de la Iwo Jima împotriva Japoniei. Lecțiile învățate la Iwo Jima au servit drept îndrumări pentru bătălia de la Okinawa și pentru plănuita invazie a insulelor Japoniei. De exemplu, „din cauza pierderilor suferite la Iwo Jima în
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
vreun rol în decizia inițială de a efectua invazia, decizie bazată în întregime pe convingerea Forțelor Aeriene americane că insula ar fi o bază utilă pentru avioanele de luptă ce aveau să escorteze bombardierele cu rază lungă de acțiune. Aceste escorte s-au dovedit atât nepractice cât și inutile, doar zece astfel de misiuni fiind pornite de pe Iwo Jima. Alte justificări sunt și ele discutabile. Deși unele interceptoare japoneze erau pe Iwo Jima, impactul lor asupra efortului american de bombardare era
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
la 130 km nord față de Strâmtoarea Indispensable și s-au îndreptat spre Guadalcanal pe 12 noiembrie, estimându-se că navele de război vor atinge ținta în dimineața zilei de 13 noiembrie. Convoiul de nave lente și cele 12 distrugătoare din escortă, sub comanda lui Raizo Tanaka, au început călătoria prin Strâmtoarea Georgia plecând din Insulele Shortland. Sosirea acestora la Guadalcanal era estimată pentru noaptea de 13/14 noiembrie. În afară de cuirasatele "Hiei" și "Kirishima", flota condusă de Abe includea crucișătorul "Nagara" și
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
copleșit avioanele japoneze de luptă, au scufundat șase nave de transport și au silit alta să se întoarcă pentru că era mult prea avariată (ulterior această navă s-a scufundat). Supraviețuitorii de pe navele de transport au fost salvați de distrugătoarele din escortă și au fost duși în Insulele Shortland. Bilanțul a fost de 450 de morți. Celelalte patru nave de transport și patru distrugătoare și-au continuat marșul spre Guadalcanal după căderea întunericului, pe 14 noiembrie, dar au așteptat la vest de
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
noiembrie, iar luna aflată în primul pătrar făcea ca vizibilitatea să fie de aproximativ 7 km. Flota era compusă din: cuirasatul "Kirishima", crucișătoarele grele "Atago", "Takao", crucișătoarele ușoare "Nagara" și "Sendai" și nouă distrugătoare, unele dintre acestea fiind distrugătoarele din escorta cuirasatului "Kirishima" și a crucișătorului "Nagara" care supraviețuiseră primei bătălii, din 13 noiembrie. Kondo își comanda flota de pe crucișătorul "Atago". Pentru că nu prea mai avea nave apte de luptă, amiralul William Halsey, Jr. a luat cuirasatele "Washington" și "South Dakota
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Kirishima" și a crucișătorului "Nagara" care supraviețuiseră primei bătălii, din 13 noiembrie. Kondo își comanda flota de pe crucișătorul "Atago". Pentru că nu prea mai avea nave apte de luptă, amiralul William Halsey, Jr. a luat cuirasatele "Washington" și "South Dakota" din escorta portavionului "Enterprise", a adăugat patru distrugătoare, și a constituit astfel "Task Force 64" sub comanda amiralului Willis A. Lee, cu misiunea de a apăra Guadalcanal și Henderson Field. Era o flotă improvizată. Navele nu operaseră împreună decât câteva zile și
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
patru distrugătoare, și a constituit astfel "Task Force 64" sub comanda amiralului Willis A. Lee, cu misiunea de a apăra Guadalcanal și Henderson Field. Era o flotă improvizată. Navele nu operaseră împreună decât câteva zile și cele patru nave de escortă proveneau din patru divizii diferite. Fuseseră alese dintr-un motiv foarte simplu: dintre toate distrugătoarele disponibile erau cele care aveau cea mai mare cantitate de combustibil. Flota americană a ajuns în zona Ironbottom Sound în seara de 14 noiembrie și
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]