4,450 matches
-
cauză se referă și la televiziunea digitală, care deja se implementează în zona transnistreană. Prin scrisoarea nr. 01/1884 din 24.12.2013, Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor a informat CCA despre rezultatele monitorizării spectrului de frecvențe, conform căruia în eter au fost depistate două stații de televiziune digitală terestră pe canalele de televiziune 23 și 57, amplasate în zona orașului Dnestrovsc. Totodată, a fost depistată înlocuirea stației analogice pe canalul 36 din orașul Slobozia cu o stație de televiziune digitală
Mass-media în Republica Moldova () [Corola-website/Science/306696_a_308025]
-
franje de interferență, care pot fi vizualizate prin ocularul ilustrat. Modelul de interferență poate fi analizat pentru a determina viteza luminii de-a lungul fiecărui tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
decât era de așteptat. i-a forțat pe fizicieni să accepte validitatea empirică a unei ipoteze vechi, teoretic nesatisfăcătoare, a lui Augustin-Jean Fresnel (1818), care a fost invocată pentru a explica , și anume ideea că un mediu în mișcare prin eterul aflat în staționare trage după el și lumina ce se propagă prin aceasta cu doar o fracțiune din viteza mediului, cu coeficientul "f" dat de În 1895, Hendrik Lorentz a prezis existența unui termen suplimentar datorat dispersiei: Albert A. Michelson
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
său era similar cu cel al lui Fizeau, deși în versiunea acestuia, un singur braț conținea o zonă plină de apă în repaus, în timp ce celălalt braț era în aer. Din punctul de vedere al unui observator aflat în repaus față de eter, Pământul și, prin urmare, apa, este în mișcare. Deci Hoek a calculat următorii timpi de călătorie a celor două raze de lumină în direcții opuse (neglijând direcția transversală, a se vedea imaginea): Timpii nu sunt la fel, ceea ce ar trebui
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
opuse (neglijând direcția transversală, a se vedea imaginea): Timpii nu sunt la fel, ceea ce ar trebui să fie indicat de o deplasare a interferenței. Cu toate acestea, dacă coeficientul de antrenare Fresnel se aplică apei în sistemul de referință al eterului, diferența de timp de parcurgere (de ordinul întâi în "v/c") dispare. Folosind diferite setări, Hoek a obținut de fapt un rezultat nul, confirmând coeficientul de antrenare Fresnel. (Pentru un experiment similar care a demonstrat că posibilitatea de "ecranare" a
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
fost complet negative. Deși ipoteza lui Fresnel reușea să explice empiric rezultatele lui Fizeau, mulți experți în domeniu, inclusiv Fizeau însuși (1851), (1872), Ketteler (1873), Veltmann (1873), și Lorentz (1886) considerau cu toții că ipoteza lui Fresnel a antrenării parțiale a eterului are niște baze șubrede. De exemplu, Veltmann (1870) a demonstrat că formula lui Fresnel implică faptul că eterul ar trebui să fie tras cu valori diferite în cazul luminii de culori diferite, deoarece indicele de refracție depinde de lungimea de
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
inclusiv Fizeau însuși (1851), (1872), Ketteler (1873), Veltmann (1873), și Lorentz (1886) considerau cu toții că ipoteza lui Fresnel a antrenării parțiale a eterului are niște baze șubrede. De exemplu, Veltmann (1870) a demonstrat că formula lui Fresnel implică faptul că eterul ar trebui să fie tras cu valori diferite în cazul luminii de culori diferite, deoarece indicele de refracție depinde de lungimea de undă; Mascart (1872) a demonstrat un rezultat similar pentru lumina polarizată care traversează un mediu birefringent. Cu alte
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
trebui să fie tras cu valori diferite în cazul luminii de culori diferite, deoarece indicele de refracție depinde de lungimea de undă; Mascart (1872) a demonstrat un rezultat similar pentru lumina polarizată care traversează un mediu birefringent. Cu alte cuvinte, eterul ar fi trebuit să fie capabil se miște simultan în direcții diferite. Nemulțumirea lui Fizeau față de rezultatul propriului său experiment este ușor sesizabilă în încheierea raportului său: Mi se pare că succesul experimentului face necesară adoptarea ipotezei lui Fresnel, sau
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
că va mai fi nevoie de alte dovezi și de o analiză profundă din partea geometricienilor, înainte de a o adopta ca pe o expresie a faptelor ale acestui caz. În ciuda nemulțumirii majorității fizicienilor față de ipoteza lui Fresnel a antrenării parțiale a eterului, repetiții și îmbunătățiri pentru experimentul său făcute de alții au confirmat rezultatele cu precizie mare. În afară de problemele ipotezei antrenării parțiale a eterului, o altă problemă majoră a apărut odată cu experimentul Michelson-Morley (1887). În teoria lui Fresnel, eterul este aproape staționar
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
expresie a faptelor ale acestui caz. În ciuda nemulțumirii majorității fizicienilor față de ipoteza lui Fresnel a antrenării parțiale a eterului, repetiții și îmbunătățiri pentru experimentul său făcute de alții au confirmat rezultatele cu precizie mare. În afară de problemele ipotezei antrenării parțiale a eterului, o altă problemă majoră a apărut odată cu experimentul Michelson-Morley (1887). În teoria lui Fresnel, eterul este aproape staționar, așa că experimentul ar fi dat un rezultat pozitiv. Cu toate acestea, rezultatul acestui experiment a fost negativ. Astfel, din punct de vedere
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
antrenării parțiale a eterului, repetiții și îmbunătățiri pentru experimentul său făcute de alții au confirmat rezultatele cu precizie mare. În afară de problemele ipotezei antrenării parțiale a eterului, o altă problemă majoră a apărut odată cu experimentul Michelson-Morley (1887). În teoria lui Fresnel, eterul este aproape staționar, așa că experimentul ar fi dat un rezultat pozitiv. Cu toate acestea, rezultatul acestui experiment a fost negativ. Astfel, din punct de vedere al modelelor eterului existente la acel moment, situația experimentală era contradictorie: Pe de o parte
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
problemă majoră a apărut odată cu experimentul Michelson-Morley (1887). În teoria lui Fresnel, eterul este aproape staționar, așa că experimentul ar fi dat un rezultat pozitiv. Cu toate acestea, rezultatul acestui experiment a fost negativ. Astfel, din punct de vedere al modelelor eterului existente la acel moment, situația experimentală era contradictorie: Pe de o parte, aberația luminii, experimentul Fizeau și repetarea lui de către Michelson și Morley în 1886 păreau a sprijini antrenarea parțială a eterului. Pe de altă parte, experimentul Michelson-Morley din 1887
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
negativ. Astfel, din punct de vedere al modelelor eterului existente la acel moment, situația experimentală era contradictorie: Pe de o parte, aberația luminii, experimentul Fizeau și repetarea lui de către Michelson și Morley în 1886 păreau a sprijini antrenarea parțială a eterului. Pe de altă parte, experimentul Michelson-Morley din 1887 părea să demonstreze că eterul este în repaus în raport cu Pământul, susținând aparent ideea antrenării complete a eterului. Astfel, însuși succesul ipotezei lui Fresnel în explicarea rezultatelor lui Fizeau a contribuit la intrarea
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
situația experimentală era contradictorie: Pe de o parte, aberația luminii, experimentul Fizeau și repetarea lui de către Michelson și Morley în 1886 păreau a sprijini antrenarea parțială a eterului. Pe de altă parte, experimentul Michelson-Morley din 1887 părea să demonstreze că eterul este în repaus în raport cu Pământul, susținând aparent ideea antrenării complete a eterului. Astfel, însuși succesul ipotezei lui Fresnel în explicarea rezultatelor lui Fizeau a contribuit la intrarea într-o criză teoretică, care nu a fost rezolvată până la dezvoltarea teoriei relativității
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
și repetarea lui de către Michelson și Morley în 1886 păreau a sprijini antrenarea parțială a eterului. Pe de altă parte, experimentul Michelson-Morley din 1887 părea să demonstreze că eterul este în repaus în raport cu Pământul, susținând aparent ideea antrenării complete a eterului. Astfel, însuși succesul ipotezei lui Fresnel în explicarea rezultatelor lui Fizeau a contribuit la intrarea într-o criză teoretică, care nu a fost rezolvată până la dezvoltarea teoriei relativității restrânse. În 1892, Hendrik Lorentz a propus o modificare a modelului lui
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
ipotezei lui Fresnel în explicarea rezultatelor lui Fizeau a contribuit la intrarea într-o criză teoretică, care nu a fost rezolvată până la dezvoltarea teoriei relativității restrânse. În 1892, Hendrik Lorentz a propus o modificare a modelului lui Fresnel, în care eterul este complet staționar. El a reușit să calculeze coeficientul de antrenare Fresnel ca urmare a interacțiunii dintre apa în mișcare cu o apă neantrenată. El a descoperit și că trecerea de la un sistem de referință la altul ar putea fi
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
de timp pe care el a numit-o "timp local": În 1895, Lorentz a explicat mai general coeficientul lui Fresnel pe baza pe conceptului de timp local. Cu toate acestea, teoria lui Lorentz avea aceeași problemă fundamentală ca și Fresnel: eterul staționar contrazicea experimentul Michelson-Morley. Astfel, în 1892 Lorentz a propus ideea că corpurile în mișcare se contractă în direcția de mișcare (denumită ipoteza contracției FitzGerald-Lorentz, întrucât ajunsese deja în 1889 la această concluzie). Ecuațiile pe care el le-a folosit
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
transformările lui Lorentz erau strict "ad-hoc", singura lor justificare fiind că păreau să funcționeze. Einstein a arătat cum ecuațiile lui Lorentz ar putea fi obținute ca urmare a două postulate logice și foarte simple. Einstein a recunoscut că conceptul de eter în staționare nu are loc în relativitatea restrânsă, și că transformările Lorentz se referă la natura spațiului și timpului. Împreună cu , , și cu aberația luminii, experimentul Fizeau a fost unul dintre principalele rezultate experimentale care au modelat teoria lui Einstein despre
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
laboranții trebuie să cunoască proprietățile principele ale substanțelor respective, din punct de vedere a securității muncii. Sticlele cu diferite substanțe corosive sau inflamabile vor fi transportate cu grijă pentru a evita prelingerea lichidelor pe langă dop. Transvazarea lichidelor inflamabile (benzen, eter, cloroform) nu se va face în apropiere de flacăra. 5 La diluarea și măsurarea soluțiilor caustice trebuie să se facă evitând stropirea. Operația de turnare din sticlă în pahar sau în cilindru se va executa cât mai departe de ochi
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
mucegăi sau alt miros străin. 49 Caracteristici fizice și chimice tabelul 7.8. Tipul Dulce Iute Calitatea extra superioară I ÎI Umiditatea, % max. 11 11 11 11 Capsaicină, % max. 0,01 0,025 0,05 0,1 Substanțe solubile în eter, % max. 14 18 16 15 Cenușă totală, % max. 6,5 7 8 12 Cenușă insolubila în HCl, % max. 0,5 1 1,5 3 Finețe : trece prin sita de 0,3, % min trece prin sita de 0,5 80 100
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
clorura mercurica, o combinație colorată în galben-brun. 68 Reactivi acidul sulfuric concentrat; clorura de staniu; granule de zinc; -hârtie de filtru îmbibata cu acetat de plumb ; -soluție etalon pentru arsen ; iodura de potasiu, sol.5% ; parafina, soluție de 5% în eter de petrol ; -colodiu. Pregătirea soluției pentru analiză - mineralizarea umedă Sucul de fructe - produs fermentescibil, dar nefermentat obținut din fructe sănătoase și capete proaspete sau refrigerate din una sau mai multe specii amestecate prezentând culoarea, aroma și gustul speciilor din care
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
exemplu în acest sens îl constituie descoperirea faptului că viteza luminii este constantă (și nu depinde de direcția de propagare) într-un experiment desfășurat de către Michelson și Morley în 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt măsurarea vitezei luminii față de Eter, însă rezultatele experimentului, fiind în contradicție cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concepției Eterului și la formularea teoriei relativității speciale de către Albert Einstein în 1905. Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
de propagare) într-un experiment desfășurat de către Michelson și Morley în 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt măsurarea vitezei luminii față de Eter, însă rezultatele experimentului, fiind în contradicție cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concepției Eterului și la formularea teoriei relativității speciale de către Albert Einstein în 1905. Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de revoluții în care "paradigma" științei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
o frecvența controlată de contraspionajul polonez. Cum decriptorii polonezi nu voiau ca rușii să afle că le-au fost sparte codurile, dar dorind totuși să le paralizeze transmisiunile radio, un post de radio din Varșovia a început să emită în eter Geneza în poloneză și latină. În felul acesta, polonezii au reușit să bruieze transmiterea ordinelor lui Mihail Tuhacevski de reluare a atacului spre sud, Armata a IV-a sovietică continuând să înainteze către Toruń și Płock. Atacul vijelios al Regimentului
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
ul, CH(OH)(OCH)(CH = CH-CH), este un eter fenolic sub formă de ulei galben pâl, inflamabil, cu miros de condimente din cuișoare; se găsește în uleiul de ylang-ylang ("Cananga odorata") și de cuișoare ("Syzygium aromaticum"). Are greutatea moleculară 164,2; punctul de fierbere 266°. Este parțial solubil în
Izoeugenol () [Corola-website/Science/330731_a_332060]