4,829 matches
-
disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea spurcăciunii? / Îmi strigă cei ce privesc / Muta noastră conviețuire...” Deznodământ blajin). Cu Judecătorul de
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia afectivă el și le exteriorizează în proza scrisă de o elevată ținută artistică și de o înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor”. Documentație argumentată, la care însuși C. Hușanu adaugă și explică: „Am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în secolul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
fost alungate pentru ca toate tainele lui Cristos/ Să fie săvârșite de ele, până la sfârșitul lumii./ Celelalte au fost zămislite de ticăloșia a doi frați,/ Sub auspiciile lor, ele au luat calea uciderilor./ Oare nu au fost risipite cu dreptate aceste făpturi pătate de sânge?/ Dar ele se vor aduna din nou în tabără din pricina tainelor./ Atunci cele spuse de Lege se vor împlini neîntârziat:/ Cristos cel Atotputernic va coborî printre aleșii Săi/ Ascunși atâta vreme ochilor noștri,/ Și care au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ei./ Iată‑i ajunși dincoace; vin cu Împăratul cel ceresc./ Nici nu mai trebuie să spunem că pornesc avându‑L pe Dumnezeu călăuză/ Munții se pleacă în fața lor, iar izvoarele țâșnesc din pământ:/ De vederea poporului ceresc se bucură toată făptura./ Dar el se grăbește să vină în apărarea mamei înlănțuite./ De cum îl aude venind, nelegiuitul rege care o ține în puterea‑i,/ Își caută ascunziș în pământurile Boreei și și‑i adună pe ai săi./ Dar când se lovește de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epicul se subordonează rostogolirii halucinante a cuvintelor. Creaturile fantastice există prin magia verbului ordonator, capabil să instituie realitatea, peripețiile eroului, care străbate ținuturi fabuloase și înfruntă vrăjitori, zmei și balauri pentru a-i veni în ajutor împăratului amenințat de o făptură malefică, sunt mai degrabă un pretext pentru regizarea, cu inventivitate debordantă și cu plăcere a jocului, a unui spectacol lingvistic asemănător celui oferit de Anton Pann sau de Ion Budai-Deleanu, de Ion Barbu sau de Ștefan Agopian. Fără pereche (2000
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
pentru soare. / În fiecare lacrimă din vis se zbate / Chemarea înălțimilor nemuritoare”. Unele poeme anticipează patosul vânătorilor de himere din baladele poeților Cercului Literar de la Sibiu. Poezia - tematizată în câteva piese cu aspect de artă poetică - e transcendere a „umanei făpturi” sau a „omeneștilor ape”, o „sete mai mare, mai pură”, care „ne arde, ne arde, ne arde”. Sau: „O fugă tot mai aspră după cerul pur, / În suflet ca un roșu trandafir ardea. / Și cântecul nepământean crescut din ea / Era
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
trubadurești. Întâmplările din Nunta domniței Ruxanda se petrec tot într-o vreme ingrată pentru Moldova, când domnitorul Vasile Lupu, ca să își câștige aliați, făgăduiește mâna fiicei sale lui Timuș, feciorul hatmanului cazacilor zaporojeni. Fiindcă vodă tărăgănează ținerea nunții, logodnicul, o făptură semisălbatică și de stirpe joasă, vine la Iași în fruntea mârzacilor săi și pradă cetatea. Îl ucide însă un tânăr moldovean, Bogdănuț, care o îndrăgise pe domniță. Aici, îndărătul personajelor și împrejurărilor istorice reale, intervine mitul dragonului. Timuș întruchipează monstrul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
a creat oameni, a creat însă un popor de o barbarie absolută, pus într-un decor sublim și aspru, măreț fabulos, dotat cu instituții geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca și Chateaubriand, Sadoveanu creează întâi un Univers pentru a-și așeza făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
așezau „polul frumuseții” în Caucaz, elogiindu-le pe georgiene [„Neamul georgienilor este cel mai frumos din Orient și aș putea spune chiar din lume. N-am zărit nici măcar un chip urât, nici de bărbat, nici de femeie; am văzut însă făpturi cu chipuri îngerești” - Jean Chardin, autor al unor Călătorii în Persia și alte locuri din Orient, carte publicată în 16869], aveau vechi temeiuri - adusă, cu aventuri, la Iași de Vasile Lupu din acel Răsărit al frumuseții; Voievodul l-a trimis
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pulsiunilor tenebroase ale inconștientului, Margareta este simbolul virtuților morale ale frumosului și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. Are virtuți desigur, fără număr Roșeața buzelor și a obrazului lumină Să nu le uiți o veșnicie! Și cum privirea și-o Înclină Ce cald prin inimă te ia”. Margareta și Mefistofel sunt personaje complementare: virtutea morală și pulsiunile primare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Înfășurată În jurul mâinii, i-a deschis gura cu un mic băț, a introdus gâtul unui pui de găină viu și i-a lăsat pe amândoi liberi. Șarpele a prins pasărea pentru câteva secunde, după care i-a dat drumul - biata făptură părea buimacă; nu părea să sufere vreo durere, dar era incapabilă să se miște, și-a Închis ochii și a căzut. Am ridicat puiul și am examinat mușcătura de la gât. Cu greu s-ar fi putut vedea ceva, căci semăna
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ar muri de foame În iesle; de stirpe blândă, Calul cel generos la ierburi și la grăunțe Își limitează dorința sa - deși miturile grecești răsună de Armăsarii traci Încrâncenați În sfârtecarea oamenilor. Îndemnată de puterea nicicând rătăcitoare a instinctului, Fiecare făptură Își știe hrana potrivită; Dar omul, locuitorul oricărei clime, Cu toate viețuitoarele de rând ale Naturii se hrănește! Îndrumați, stăpâniți de această putere lăuntrică a lor, Dorințele lor sunt bine intenționate: voluptuosul om E Înșelat prin facultăți superioare; Îndepărtat de la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
chipul său ce se topea / Și-a lui topire sloiul o veghea / Și-apoi, cu fața-n jos când se-ntorcea, / Un alt sloi dedesubtul său vedea / William Blake, ce nici nu mai era, / Însă în sloiuri mii se răsfrângea / Făptura sa” (Amintiri despre un poet). Mitologiile personale extrag poemele din zona clasicismului târziu și îl pilotează către efectele unui insolit moderat. Între „arborul Satanei” și „clonțul lui Dumnezeu”, Ș. invocă „umbre de arbori nemăsurat de înalți”, cheamă „calul cel negru
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
În Oameni și munți caracteristice sunt texte ca Bistrița, apă vioară, Un râu al sintezelor, Legende și oameni, plute, păduri sau Bistrița urcă pe trepte de aramă, amestec de relatare reportericească și exaltare poetică. Munții din peisajul bucovinean, considerați „niște făpturi mărețe și vii”, figurile oamenilor, legendele spațiului rural în relația lui cu contemporaneitatea, fantasticul, obiceiurile folclorice pigmentate cu vocabule specifice, conduc spre alcătuirea unei „monografii sentimentale”. SCRIERI: Luceferii de sub grindă, București, 1950; Inima gospodăriei, București, 1951; Învățătoarea, București, 1951; Tinerețe
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
colaborare cu Ilarie Chendi); Herman Sudermann, Ioan Botezătorul, Orăștie, 1901 (în colaborare cu Ilarie Chendi); Pierre Loti, Pescar de Islanda, București, 1908; Leonid Andreev, Guvernatorul, București, 1908, Nuvele, București, [1908]; Frank Stevens, Prin împărăția furnicilor, București, 1922; Ernest Seton Thompson, Făpturi alese, București, 1923. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, III, 106-111, V, 231-232, 235-236; Ibrăileanu, Opere, I, 298-312, III, 381-382; Iacob Negruzzi, Raport despre „Două neamuri”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; Ioan Bianu, Raport despre „Pe drumul Bărăganului”, AAR
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
lui Iuda - după război nu apare decât Omul ascuns (1947). Piesele, admirate de unii contemporani pentru inteligență și energie spirituală, ilustrează principii morale. Călătorie-n întuneric încearcă să probeze că într-o lume deviată nu pot răzbate spre lumină nici făpturile instinctuale, stăpânite de patimi, nici cele guvernate de un raționalism maladiv. Omul ascuns este o pledoarie pentru egalitatea sexelor și pentru căsnicia întemeiată pe dragoste, pe respect și înțelegere. Impregnate de un lirism meditativ, aceste lucrări de introspecție centrate pe
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
tăcere/ se zbate înjunghiat de vis”, „rănit de liniști, taurul albastru/ a presărat încet iubirii noastre”. De la Arghezi învață și procedeul de a schimba ordinea cuvintelor în frază, introducând o notă de mister gramatical. El zice: „calda frunzelor neștire” și „făptura umbrelor păgână”, forțează sensurile („în amurg de noapte sură”) și cheamă corespondențele: „Dar oboseala le atârnă de pleoape și de nări / asemenea mirosului de soare întunecat”. Copiind tablourile unui mare maestru, el schimbă din loc în loc culorile și liniile. Stilul
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
creație redimensionate - specifică în continuare Crainic. Sămănătorismul a „aprofundat caracterul etnic al acestui popor”, dar a „ignorat caracterul lui religios”. Literatura sămănătoristă descrie natura „în orgii de culori”, omul fiind „numai un pretext pitoresc în vigurosul tablou al naturii”, „o făptură telurică printre alte făpturi telurice”, pentru că aici „un duh al pământului țâșnește păgân și frenetic”. Propunîndu-și să îmblânzească duhul ancestral păgân prin supunere la canoanele creștine, „Gândirea” va promova o literatură, o muzică, o pictură și o sculptură spiritualizante. Va
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
continuare Crainic. Sămănătorismul a „aprofundat caracterul etnic al acestui popor”, dar a „ignorat caracterul lui religios”. Literatura sămănătoristă descrie natura „în orgii de culori”, omul fiind „numai un pretext pitoresc în vigurosul tablou al naturii”, „o făptură telurică printre alte făpturi telurice”, pentru că aici „un duh al pământului țâșnește păgân și frenetic”. Propunîndu-și să îmblânzească duhul ancestral păgân prin supunere la canoanele creștine, „Gândirea” va promova o literatură, o muzică, o pictură și o sculptură spiritualizante. Va grefa pe „ideea istorică
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
stăpânul, și sluga lui, Mihai (1983), trecând prin romanele de dragoste Noiembrie viteză (1975) și Sortiți iubirii (1988), în centrul narațiunilor se plasează de cele mai multe ori „suciții”, bizarii, inșii excentrici prin natura fixațiilor lor. Ei sunt, în același timp, și făpturi exponențiale, și exemplare de serie, menite să închipuie lumea înconjurătoare ca rezultat al unui joc cinic de reproducere și mixare a defectelor umane: prostie, lipsă de gust și de orizont, abulie afectivă, funcționare în inerție. Autorul e interesat de traiectoria
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
textul evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la cetanii tipicul/ Și psalmii în zi de Crăciun./ Să n-ai după masă tutun./ Să-ți pută buricul”). Artist al formei, T. este un poet cu
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
proiecție mentală: un exercițiu de ontologie solipsistă cu influențe din Philip K. Dick și Solaris al lui Stanislaw Lem, citat explicit în corpul textului. Altă piesă de mai mare întindere dezvoltă conceptul „invaziei” Pământului de către o populație fantomatică, alcătuită din făpturi de ceață, imaginând o poveste de dragoste imposibilă din rațiuni de fizică (Ceață). Ca și Zbor de pe muntele liniștit, prelucrare în termeni de comedie hi-tech a mitului lui Pygmalion, Din nou acasă apasă pedala cinismului pe ideea de creație, transformând
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
singurul curent cu răspândire continentală - nu putea să ocolească exercițiile de factură umanistă. Textele compun și comentează acum o altă imago mundi, în termeni împrumutați din surse ce se despart de cele tradiționale, dar fără a „divorța” definitiv. În ierarhia făpturilor „zidite” de Dumnezeu, omul își află locul imediat după cele celeste („cu puțin oarece mai micșorându-l decât îngerii” - mitropolitul Theodosie Veștemeanu, 1680), dar în lumea sensibilă („simțitoare”, zicea Antim Ivireanul în Psaltirea din 1694), calitatea lui, mereu ameliorabilă trupește
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
Cotruș. Eliberată de această influență, poezia de după 1970, când scriitorul reintră în circuitul literar, va păstra totuși până la sfârșit o notă mesianică: „Nimic de la dânsul nu spune poetul, ci toate/ îi vin de la lume”, prin el exprimându-se „vocile” tuturor făpturilor de sub soare. Aspirând la captarea „euritmiei”, V. scrie, cu începere de la Întoarcerea lui Don Quijote (1972), o poezie a bucuriilor vieții trăite sub raza luminii astrale („stea”, „ghețar”, „goelanzi” sunt vocabule esențiale). Fără a face concesii versificației „angajate” și „militante” cerute
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]