2,843 matches
-
s-a stins/ ca un păcat sub patrafir". Din același filon umoristic se hrănesc, și încă mult mai evident, Cămătarii de semne (Editura Junimea, Iași, 1993) și Clondirul cu mastică (Editura Opera Magna, Iași, 2004). Două lozuri conține "altfel de fabule", ne avertizează de la început autorul unor texte inspirate, ce conțin suficiente asociații surprinzătoare, construcții de o ironie subțire, dar se remarcă și printr-o anume ingenuitate bine conservată. Titlurile, redundante, clarifică ab initio tema și/sau morala istoriilor animate de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale cărei simboluri pot fi interpretate doar de către cei cu har. Este ceea ce teoretizează un romantic german, Franz von Baader: Întreaga natură este un poem îndrăzneț, al cărui sens, totdeauna același, se manifestă necontenit sub noi aparențe! E o mare fabulă care, în fiecare din momentele pieritoare ale timpului, se apropie de morala ei, care e una, splendidă și admirabilă. Fericit muritorul căruia un presentiment i-a înlesnit cît de cît cunoașterea acestei mari semnificații, făcîndu-l să tresară. I-a fost
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mîini fine. nu poate fi izolată sau definită prin ea însăși sau prin condițiile sale de adevăr (nu este, cel puțin, punctul nostru de vedere). Acest enunț poate să constituie la fel de bine premisele unei argumentări publicitare, ca și morala unei fabule sau a unei anecdote. Totul depinde de locul său într-o suită secvențială dată, adică de secvențialitatea sa. La fel, o propoziție descriptivă de tipul: (5) Cerul este senin. poate deveni element al unei secvențe argumentative: (6) Cerul este senin
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Bruxelles, De Boeck-Duculot. DUNCAN A. B. 1980: "La description dans Leçon des choses de Claude Simon", în Littératures, nr. 38, Paris, Didier / Larousse. DUPUIS D. 1986: "Toilette féminine et réalisme balzacien", în L'Année balzacienne. ECO U. 1985: Lector in fabula, trad. fr. Paris, Grasset. FAUCONNIER G. 1984: Espaces mentaux, Paris, Minuit. FAYOL, M. 1985: Le Récit et sa construction, Neuchâtel-Paris, Delachaux & Niestlé. FONTANIER P. 1977: Figures du discours, Paris, Flammarion. FOUCAULT M. 1966: Les Mots et les Choses, Paris, Gallimard
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de la expunerile istorice la predici, cuceresc prin concretețea narației, prin detaliul savuros, uneori picant, prin verva polemică (amintind-o, în omilii, pe cea a lui Antim Ivireanul), nu o dată prin franchețea expresiei. Ș.A. a contribuit și la îmbogățirea literaturii cu fabulele lui Nicolae Oțelea și ale lui Dimitrie Țichindeal (fie și doar prelucrate), adaptările a diferite scrieri de circulație continentală datorate lui Vasile Aaron și lui Ioan Barac. Prin Ion Budai-Deleanu, a dat literaturii române moderne o capodoperă, Țiganiada, adevărat miracol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
București, 1984; Numai dulceața porumbelor, București, 1985; Suvenir, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1986; Viața mea la țară, București, 1988; Tango și alte dansuri, București, 1989; Piața Tien An Men II, București, 1991; Visul vine pe scara de servici, București, 1992; Fabule și epigrame, Timișoara, 1995; Manevrele de toamnă, București, 1996; Marea pururea marea, București, 1996; Zicale și reflecții actuale, Timișoara, 1996; Uitat printre lucruri uitate, pref. Cornel Ungureanu, București, 1997; Însemnările cultivatorului de mărar, București, 1998; Șambelan la curtea coniacului, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
puterile distructive ale "celuilalt", ceea ce subminează teoria scopului civilizator al imperiului. Dracula și ceilalți vampiri din romanul lui Stoker aparțin unei "alte" lumi, aproape non-umană, care amenință civilizația existentă și stabilitatea imperiului. Romanul Dracula poate fi astfel interpretat ca o fabulă despre invazia din afară 89, iar protagonistul, contele Dracula, ar fi un străin, "un criminal înnăscut sau un geniu nebun ori degenerat 90", dar, în același timp, o metaforă interesantă pentru conceptul de "alteritate" sau "înstrăinare". Astfel, se poate susține
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
textuale (de la romanul polițist la povestirea autobiografică din conversația psihanalitică sau interviul de angajare, de la proiectul unei între-prinderi la comunicarea publicitară etc.). Prin componenta "sancțiune", modelul introduce un element axiologic, care va fi preluat și reinterpretat de cititorul "lector in fabula": "înainte de a se termina, povestirea trasează o linie, pe care cititorul o reia la rîndul său. Sancțiunea prefigurează judecata la care este invitat lectorul" (Kibedi Varga, 1989: 68). În majoritatea cazurilor lectorul va evalua nu structura compozițională a intrigii, ci
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
suveran, paternalist o marcă amicală, de solidaritate și simetrie ("patronajul său nu este o prezență represivă, ci una gratificatoare" B. Cathelat & A. Cadet, 1976: 15). J. Baudrillard (1968: 169-198) vorbește de o solicitudine maternă a publicității, corelată unei logici a fabulei și adeziunii, nu a enunțului și probei. Fără a crede în produs, receptorul mesajului publicitar crede în publicitatea care vrea să facă să se creadă. Este într-un fel credința în Moș Crăciun a copilului care nu mai analizează ca
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în Versus 2, nr. 1, pp. 1-15 Eco, Umberto, 1976 "Peirce and contemporary semiotics" în Versus 15, pp. 49-72 Eco, Umbert, 1978 "Pour une reformulation du concept de signe iconique" în Communications 29, pp. 141-191 Eco, Umberto, 1979 Lector in fabula (trad. fr. Lector in fabula. La coopération interprétative dans les textes narratifs, 1985, Paris, Grasset) Eco, Umberto, 1984 Semiotics and the Philosopy of Language, Indiana University Press (trad.fr. Sémiotique et philosophie du langage, 1988, Paris, PUF) Eco, Umberto, 1988
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pp. 1-15 Eco, Umberto, 1976 "Peirce and contemporary semiotics" în Versus 15, pp. 49-72 Eco, Umbert, 1978 "Pour une reformulation du concept de signe iconique" în Communications 29, pp. 141-191 Eco, Umberto, 1979 Lector in fabula (trad. fr. Lector in fabula. La coopération interprétative dans les textes narratifs, 1985, Paris, Grasset) Eco, Umberto, 1984 Semiotics and the Philosopy of Language, Indiana University Press (trad.fr. Sémiotique et philosophie du langage, 1988, Paris, PUF) Eco, Umberto, 1988 Le Signe, Paris, Labor Eco
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Cambron, Micheline, 1982 "Quand le conte se constitue en objet (s)" în Littérature 45 Dijk, Teun van, 1973 "Grammaires textuelles et structures narratives" in C. Chabrol (ed) Sémiotique narrative et textuelle, Paris, Larousse, pp. 177-207 Eco, Umberto, 1985 Lector in fabula, Paris, Grasset Eco, Umberto, 1985 Apostille au Nom de la Rose, Paris, Grasset Eco, Umberto, 1992 Les limites de l'interprétation, Paris, Grasset Eco, Umberto, 1993 De Superman au surhomme, Paris, Grasset Eco, Umberto, 1994 Six Walks in the Fictional Woods
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este doar un fragment din el. Există în noi o ființă definită ale cărei potențialități uluiesc imaginația. În ea se află sursa fenomenelor active și pasive atribuite magiei, al cărei rol social se explică. Ea nu este o urzeală de fabule, himere și minciuni. Ea are o bază fiziologică, o realitate fizică; se înțelege atunci de ce magia n-a produs decât un număr limitat de miracole, mereu aceleași, în toate timpurile și în toate țările"182. Raționamentul, seducător pentru cei mai mulți dintre
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Textul narativ Textul narativ se definește ca un tip textual complex, ce constă în povestirea/relatarea unor întâmplări, a unei serii de evenimente reale sau ficționale, ordonate în virtutea unei logici interne. Narațiunea (diegeza) reunește două paliere de referință: a. istoria/fabula/subiectul este stratul evenimentelor narate; „universul povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează într o serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală; b. istorisirea/discursul narativ/fabulația (modul în care se narează) are în vedere mo dalitățile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în care se narează) are în vedere mo dalitățile de enunțare a evenimentelor, discursul prin care se povestește, structurile textuale, universul povestirii, „discursul narativ“ (G. Genette), însu mând discursul naratorului și discursul personajelor. Textul narativ nonliterar este focalizat asupra istoriei/fabulei; accentuează evenimentele narate, care sunt, preponderent, reale (povestire factuală). Contrastiv, narațiunea beletristică este centrată pe discursul narativ, pe modalitățile de enunțare a unor evenimente ficționale (povestire de ficțiune). Cele două tipuri de texte narative au urmă toarele particularități: 2.3
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
narativă, ritmul epic lent, pauze descriptive/metadiscursive ample, tehnica decupajului, a colajului, a contrapunctului, a playbackului etc. - tehnici în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica quiproquoului (substituire de persoane), tehnica travestiului (apel la deghizare, la „mască“), tehnica imbroglioului (încurcături, confuzii de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
constă în relatarea unor evenimente, întro succesiune de secvențe temporale. Acest mod de organizare textuală însumează „fabula“ („povestea“, „istoria“, șirul de întâmplări) și „discursul“ (textul, modalitățile narării) și este definitoriu pentru genul epic (romanul, nuvela, povestirea, basmul, schița, snoava, parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în operele epice tradiționale, dar își pierde relevanța în epica modernă, devenind adesea un pretext. - Seria de evenimente (fabula, istoria) este definită prin temporalitate, fiindcă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nuvela, povestirea, basmul, schița, snoava, parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în operele epice tradiționale, dar își pierde relevanța în epica modernă, devenind adesea un pretext. - Seria de evenimente (fabula, istoria) este definită prin temporalitate, fiindcă întâmplările au caracter durativ și se succed pe o axă temporală. Reperele temporale multiple sunt, așadar, un indice al narativității; lor li se asociază repere spațiale unice sau multiple. - Discursul narativ se organizează ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și ficțiune, prin formularea unor enunțuri de orientare (repere spațiotemporale, instanțele narative, situația inițială etc.). El poate fi: descriptiv (Ion de L. Rebreanu, Enigma Otiliei de G. Călinescu etc.), rezumativ (Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi; utilizat frecvent în schițe și fabule), enunțiativ (formularea unei cugetări, a unei judecăți de valoare, precum în Moara cu noroc de I. Slavici) sau stereotip (în basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
negru al câmpurilor. (L. Rebreanu) Alegoria desemnează un procedeu stilistic complex care apelează la o suită de imagini artistice, la un ansamblu de metafore succesive, spre a prezenta o idee generală sau abstractă sub o formă convențională, concretă. Utilizată în fabule, în parabole, în poeme alegorice, în ghicitori etc., alegoria presupune un nivel literal, al sensului concret și un nivel de adâncime, al semnificațiilor sugerate pe baza unei analogii. Astfel, moartea este reprezentată alegoric ca nuntire cosmică (Miorița) sau ca joc
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ca lumânarea. / To peascăse zarea ca scrumul. / Funingini, cenușa, sacopere drumul. (T. Arghezi) 2.10. Repere prozodice ale textului Deși în mod curent tiparul de versificație este asociat genului liric, textul poetic definește și specii epice - epopeea, balada, poemul eroic, fabula, legenda și basmul versificat ori proza rimată - sau creații dramatice (de exemplu, teatrul poetic al lui Victor Eftimiu, Înșir’te mărgărite, Cocoșul negru sau drama în versuri Vlaicu Vodă de Al. Davila). Subiect controversat pentru poeții și teoreticienii ultimelor două
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
specific genului epic, constând în relatarea, din perspec tiva unui (unor) narator(i), a unor întâmplări inspirate din realitate sau imaginare la care participă personaje. Textul epic numește o creație literară esențial narativă, care se structurează pe două niveluri. - Istoria, fabula, subiectul este stratul evenimentelor povestite, reale (povestire factuală) sau ficționale (povestire de ficțiune). Universul „povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează întro serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală. În povestirea factuală, se adaugă și evenimentele denotate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cea ex ternă/omniscientă se combină, viziunea subiectivă alternează cu cea obiectivă, întro țesătură textuală complexă. 3.2.2. Naratorul. Tipologia naratorului NARATORUL (lat. narrator - povestitor) este principala instanță în comunicarea narativă, vocea care relatează evenimentele, emițătorul ficțional care povestește fabula operei epice. Ca instanță intermediară între autorul abstract, lumea narată și cititorul abstract, naratorul este o „ființă de hârtie“, „persoană fictivă“ distinctă de autorul concret. Acesta poate fi extradiegetic sau intradiegetic. A. NARATORUL EXTRADIEGETIC/HETERODIEGETIC nu e marcat prin indici
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
legendar, basmic etc. -, cu un grad mare de convenționalitate (personajele din basme, de exemplu). - Personajul simbolic este un erou de natură categorială, învestit cu puternice sem nificații morale sau psihologice (Luceafărul eminescian, de exemplu). - Personajele alegorice apar mai ales în fabule, dar și în baladă sau basm; pot fi vie tăți, plante, obiecte, concepte personificate, cu valențe accentuate de semnificare. - Personajele parodice (antieroul, omul „sucit“ etc.) sunt construite întrun registru cari catural/ironic/ludic. Alte clasificări vizează gradul de implicare în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
evoluție - raport cu realitatea, interacțiune cu celelalte personaje - descrierea mediului familial/social, descrieri de interior, descrieri de natură cu rol în caracterizare. 3.2.7. Construcția subiectului în opera epică Subiectul (lat. subjectus - ceea ce este spus) reprezintă conținutul operei literare, fabula, istoria organizată după o logică internă a textului. Subiectul reunește acțiunile rela tate întro serie evenimențială (trama narativă), întrun ansamblu dinamic de situațiitip, numite momentele subiectului. În proza tradițională, unitatea subiectului este asigurată de principiul cronologic, de raportul stabil între
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]