2,723 matches
-
amănuntelor care nu sunt niciodată lipsite de semnificație literară. Dar, pentru a exista o plăcere estetică, trebuie să existe și o anume „refulare a dorinței”74. O deplasare sau o deformare, o transformare În legătura dintre „afect și reprezentare”75. „Fantasmele artistului”, care, În cazul jurnalului intim, sunt, aproape nemodificate, și ale personajului, se obiectivează prin chiar actul deghizării lor În cuvinte - În fragmente de conversație, În relatări, În captarea În priză directă a unei experiențe a eului, În confruntarea structurii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor în 1997. Pentru eseistul din Simbol sau vedenie (1995) literatura înseamnă „propunerea unei religii”, „șoc transformator sau demolator”. Între literatura „prilej de virtuozitate” și cea scrisă „prost”, dar animată de „o credință mistuitoare în fantasmele închipuite”, S. o preferă pe cea de-a doua. Ceea ce afirmă despre marea poezie se poate extinde și asupra prozei: mijloc de a „dezvălui chipul cel mai ascuns al divinității”și de a pătrunde în miezul originar unde „Ființa se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
ideologiile particulare născute în modernitate ca pe niște metanarațiuni "lichefiate", acestea trebuie să se reinventeze. O cale de urmat în acest sens ar fi ca liberalismul, conservatorismul și socialismul să se elibereze de balastul utopic și mitologic, altfel spus, de "fantasmele politice" pe care le-au anunțat în discursul lor doctrinar, și să-și asume un statut pur ideologic 50. Pentru liberalism, un exemplu de "fantasmă" pare a fi, din acest punct de vedere, ideea statului minimal, deși este cert că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
liberalismul, conservatorismul și socialismul să se elibereze de balastul utopic și mitologic, altfel spus, de "fantasmele politice" pe care le-au anunțat în discursul lor doctrinar, și să-și asume un statut pur ideologic 50. Pentru liberalism, un exemplu de "fantasmă" pare a fi, din acest punct de vedere, ideea statului minimal, deși este cert că exercițiile de limitare a puterii guvernamentale, pentru care argumentează și astăzi liberalii, sunt demne de luat în considerare, inclusiv din perspectiva periculozității subordonării descoperirilor științifice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de grup sau comunitate. Ce intenționez să subliniez este faptul că, întrucât atingerea unui anumit interes poate fi interpretată ca o formă a raționalității instrumentale, ideologia se manifestă acțional în plan politic nu într-o modalitate irațională (prin construcția unor "fantasme" sau "iluzii" neconforme cu realitatea), ci într-una rațională. În cadrul teoriei politice contemporane, conceptul de ideologie își poate pune la lucru valențele pozitive nu doar atunci când în discuție se află problema interesului, ci și atunci când în atenție se află problema
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ȘANDRU, Daniel, Reinventarea ideologiei. O abordare teoretico-politică, Iași: Editura Institutul European, 2009. ȘANDRU, Daniel, "The ideological foundations of social knowledge", în Logos & Episteme. An International Journal of Epistemology, vol. 1, nr. 1, 2010. ȘANDRU, Daniel, "Liberalismul azi: între ideologie și fantasme politice", publicat în Sfera Politicii, nr. 150, 2010. TAYLOR, Charles. Modern Social Imaginaries, Durham and London: Duke University Press, 2004. THOM, Françoise, Sfârșiturile comunismului, Editura Polirom, Iași, 1996. THOMPSON, John B. Studies in the Theory of Ideology, Berkeley: University of
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Jefrrey Paul, Liberalism: Old and New (Cambridge: Cambridge University Press, 2007). 49 Colin Bird, The Myth of Liberal Individualism (Cambridge: Cambridge University Press, 1999), 180-212. 50 Am dezvoltat această idee, cu privire la ideologia liberală, în studiul "Liberalismul azi: între ideologie și fantasme politice", publicat în Sfera Politicii (nr. 150, 2010), 55-60. 51 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică (București: Editura All, 1995), 15, unde gânditorul britanic intenționează să evidențieze că, dacă forma tehnică a cunoașterii pune accentul pe suveranitatea rațiunii, forma sa practică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
între elogiu (N. Steinhardt) și desființare (George Munteanu). O interpretare inedită încearcă G. și în cazul prozei lui Mateiu I. Caragiale, comentată ca organic „triptic de proze fantastice” (Mateiu I. Caragiale, 1995). În personajele din Craii de Curtea-Veche eseistul vede „fantasmele unui suflet grav rănit”, aflat „în exil”. Ulterior, autorul se întoarce la Eminescu, proiectând o vastă lucrare, în patru volume, proclamată cam prezumțios „cel mai amplu efort interpretativ de la G. Călinescu încoace” și intenționând să dea „un nou Eminescu”. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
cer, ea exercită asupra inițiaților un efect emoțional. Dansul său se pierde în alternanța apariției și dispariției, apropiatului și îndepărtatului, plecării și întoarcerii. Coregrafia rituală se folosește de instabilitatea formelor: apariția este abia zărită, ca o halucinație, chiar ca o fantasmă. Experiența adeptului nu este niciodată numai vizuală; ea este de natură entuziastă: dansează, cântă, strigă, interpelează pe zeu sau îi răspunde acestuia. Această punere în scenă a elementului abia vizibil când spiritele preeriei coboară în sat și când granițele dintre
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
le impun etc. Ele declanșează un mecanism și textul se supune de bună voie legilor sale (p. 48). în cazul nostru, cum se produce acest proces? La început există, în mod firesc, un prim flux al limbii, al memoriei, al fantasmelor: cel specific limbii române. Dumitru Țepeneag gândește și visează încă în românește. Acest text scris de el însuși și de Alain Paruit eroul și martorul acestei aventuri a cuvintelor, care-și schimbă pielea sau de oricine altul. Dar acesta nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în structura sa specifică, în condiționările și exigențele sale. Conștiința lingvistică a lui Dumitru Țepeneag este remarcabilă, deși total sălbatică: el înaintează pe un teren puțin defrișat (p. 12), pentru a scrie în franceză trebuie să te eliberezi de orice fantasme românești (temă obsedantă, pe care am putea-o psihanaliza, p. 12, 10). A-ți însuși imaginile venite dintr-un nou orizont, a înainta pe un nou teritoriu (p. 13), a înlătura un șir întreg de noi asociații în care răsar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și se cultivă cu toată claritatea, în forme declarat polemice, un nou stil în modul românesc actual și tradițional de a face istoria ideilor. Inițiativa nu este deloc neglijabilă. Dimpotrivă. Autorul își propune, pe față, deconstrucția discursului istoriografic oficios, respingerea fantasmelor continuității (în câmpul nostru cultural), căutând sistematic mai ales, n.n. referințele externe ale dezvoltărilor autohtone. Un comparatism ideologic sui generis, deci, care include și chiar presupune regruparea ideilor în jurul unor constante europene, inclusiv asociațiile neprevăzute dar bine documentate și chiar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
plece. Maniera de intervenție a copilului în dialogul părinte-clinician este întotdeauna pertinentă și trebuie notată atent. Modul de comunicare între copil și clinician. Schematic prezentate aceste moduri sunt: * Jocul cu mașinuțele, cu păpușile, în cursul cărora copilul pune în scenă fantasmele sale, stăpânirea angoasei lui, se identifică cu personajele. În acest timp el este evaluat de clinician sub aspectul calității motricității și al dinamicii corpului. * Dialogul imaginar jocul cu marionete, povestea inventată, jocul de rol. * Desenul desenul spontan sau pe o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fals, adevăr și minciună este progresivă. Pentru Piaget, înainte de 6 ani, copilul nu face distincția între minciună, activitate ludică și fabulație. Treptat, după vârsta de 8 ani, minciuna își va dobândi dimensiunea intențională. Înainte de 6 ani fiind prevalent jocul, fabulația, fantasma, iar după 8 ani minciuna este intențională, între aceste două etape există o perioadă în care adevărul și falsul sunt distincte, dar minciuna se confundă cu greșeala. Minciuna poate fi un delict (copilul minte pentru a se răzbuna, denigra sau
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ci și de a o explica după aceea. Fie un om de știință foarte competent care va spune: "asta trebuie făcut", descriind ceva antagonic sau cel puțin foarte diferit de ceea ce presupun intuiția, cultura, sistemul de relații, ideile moștenite, prejudecățile, fantasmele individului care trebuie să-și asume riscul. Sarcina de a explica după aceea va fi infernală și, de multe ori, chiar dacă e sfătuit corect, un politician va fi tentat adesea în mod inconștient să ia decizia spre care îl împinge
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cerințele Statului. Poziții intermediare între cele două concepții sînt adoptate în funcție de perioade și de indivizi, însă se pare că ultima învinge astăzi, deși nu e întotdeauna evidentă distincția între ce le impun savanților presiunile eco-nomice, sociale și politice și ceea ce fantasmele unor cercetători impun națiunilor care, de teamă să nu "rateze" o cotitură hotărîtoare, se angajează în programe care cer investiții excepționale (ca, de exemplu, actualul program finanțat de japonezi privind "creierele electronice"). Dacă, în ceea ce-l privește, Jacques Robin nu
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
un sistem gene-tico-cerebro-socio-cultural". Menționînd incertitudinea și ambiguitatea relației dintre creier și mediu, descrie o zonă de incertitudine situată între subiectivitate și obiectivitate, între imaginar și real, zonă în care, după părerea sa, se dezvoltă mitul și magia și unde "circulă fantasme și fantome". Zugrăvește un om nebun-înțelept, homo demens, "animal înzestrat cu nesăbuință" și "un adevăr uman care cuprinde eroarea", dar o eroare care poate provoca apariția unei inovații și a unei complexități mai fecunde. În cartea sa Mes Démons (Demonii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în poziția sa deplasată, decalată și de a-i rearticula relația cu practica discursivă, îndeosebi, în cazul discutat aici, cu practica scriiturii. Identificarea cu un anumit spațiu lingvistic, cu un anume spațiu pur și simplu, reprezintă ceea ce Freud numea o "fantasmă de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este o femeie "juridică", locuită de Lege și care nu-și recunoaște dreptul de a abandona soț și copii pentru un sentiment atît de special ca iubirea. Și totuși, i se dăruie cu toate frenezia unei femei cerebrale, cu toate fantasmele unei intelectuale și cu toate naivitățile unei romantice incurabile, acceptînd chiar să facă un al treilea copil, cu Gabriel (dar numai la Sevilla, cu cartea cult a lui Cervantes în mînă, ca să fie sigură că va produce un mare scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
său, care fusese îndrăgostit nebunește de Nola, Marcus își abandonează orice altă preocupare pentru a-și desfășura propria anchetă în New Hampshire și a-l salva pe Harry. Ceea ce se dovedește a fi deosebit de complicat, căci zonele de umbră și fantasmele înșelătoare se acumulează pe măsură ce avansăm în acest thriller palpitant, magistral construit pe scheletul Americii contemporane, cu toate strîmbătățile și deficiențele sale. O Americă cu mii de chipuri, în care un destin poate fi frînt în cîteva secunde ceea ce i se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
figura pitorească a domnului de Fontenaille, un alb bătrîn care locuiește în apropierea pensionatului și care se simte încredințat cu o misiune divină, aceea de a regăsi "memoria pierdută" a poporului Tutsi. Frustrările și neîmplinirile propriei vieți se proiectează în fantasme rocambolești și în tentativa de a trasa o legătură istorică între această etnie și Egiptul faraonilor negri, nobilă întreprindere care îl conduce la schițarea portretelor liceenelor tutsi, ale căror trăsături i le amintesc pe cele ale zeiței Isis! Deci, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Alegoria e transparentă prăbușirea lumii vechi și instaurarea unei incertitudini structurale, ce nu avea cum să devină Cartea vreunei noi religii. Și totuși, analizat de gînditori precum Sartre, Blanchot sau Deleuze, poemul s-a impus repede ca operă cheie și fantasmă ezoterică. Toată lumea a început să caute codurile ascunse, mai ales că notele pregătitoare ale Cărții dezvăluiau un creator pasionat de numerologie, organizîndu-și opera în jurul lui 5, 7 sau 12... Dar diversele tentative de descifrare au dat greș pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca veșnice făclii. Munții sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată! În Iarna, închipuirea e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare; Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare; Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]