2,704 matches
-
ale obiectului care obsedează subconștientul - să le recreeze în conformitate cu logica dorințelor subconștiente, supra-determinându-le contururile și structura, pentru a pune în evidență "imaginea obsedantă". Cu alte cuvinte, sistemul interpretativ "paranoic" deconstruiește obiectul pentru a-l reconstrui imediat, după schemele structurale ale fantasmei, creând forme alternative. E cazul Măgarului putrezit, metafora discutată într-un articol din 1930, de unde reiese că, pentru Dalí, corpul putrezit al animalului nu reprezintă descompunerea (poetică), ci lupta împotriva ei. Putrefacția este o formă de "curățire" și conține în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
articol din Le Surréalisme au service de la Révolution (3: 16-17), șase tipuri diferite de obiect, după cum urmează: 1. Obiecte cu funcționare simbolică (origine automată), cu alte cuvinte, "obiecte ce se pretează la o minimă funcționare mecanică și se bazează pe fantasmele ori reprezentările provocate de realizarea unor acte inconștiente"; 2. Obiecte trans-substanțiale (origine afectivă); 3. Obiecte proiectate (origine onirică); 4. Obiecte învelite (fantezii diurne); 5. Obiecte-mașini (fantezii experimentale); 6. Obiecte mulaje (origine hipnagogică) (2005b: 172-173). André Breton (într-o conferință din
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
noi și unice modalități de a vedea lumea din jurul său; ea se materializează în abilitatea artistului sau privitorului de a percepe imagini multiple, în cadrul aceleiași configurații. Noile imagini ale "iraționalității concrete", tinzând spre "posibilitatea" lor fizică și actuală, depășesc domeniul fantasmelor sau al reprezentărilor psihanalizabile. Scopul declarat al artistului este ca, folosind metodele psihologului ori filosofului, ca și instrumentele pictorului realist, să confere forța realității concrete viselor, viziunilor, ori imaginilor hipnagogice. Aspectul paranoiei care îl atrage în mod deosebit pe Dalí
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cea mai enigmatică, cea mai densă și cea mai bogată în gânduri inconștiente din câte au existat vreodată". "Fenomenul delirant inițial" sugerează el însuși o interpretare și este suficient pentru a semnala apoi o "nouă dramă delirantă". Schema structurală a fantasmei înscrise în tablou este psihică dar, odată recunoscută în mod inconștient de subiect, ea se manifestă în "fenomene delirante secundare" (Dalí 1998: 283). Unele dintre acestea din urmă sunt produse ale fanteziilor sau reveriilor voluntare, ca acelea când două pietricele
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
făcea să pară cuprins de o stare de agonie (1998: 285). Dalí trece apoi la o analiză detaliată a acestor fenomene care sunt, insistă el, "psihice, nu vizuale". Identifică o serie de legături între ele dezvăluind progresiv schema organizațională a fantasmei înscrisă acolo. Nu s-a produs o schimbare a imaginii din punct de vedere morfologic ci, mai curând, a punctului de vedere al subiectului, a "dramei", încât este posibil (ca în cazul "chipului paranoic") "să obiectivezi o transformare completă și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fel "spațială", a întrebării argumentative. Criticul recunoaște, în fenomenele de "condensare", "substituire" și "dislocare", existența în această pânză a unui "subiect vast", cu faze distincte succesive conținute într-o imagine instantanee, de o excepțională simplitate (1998: 293-294). Schema organizațională a "fantasmei" tăinuită în Angélus corespunde unei narațiuni freudiene, cu trei momente importante. Mai întâi este așteptarea, în ambianța crepusculară, anunțând agresiunea sexuală a femeii-mantidă, și care este figurată în tablou prin postura celor două personaje: Prima fază: Stând în lumina crepusculară
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
este sugerată, în tablou, de un obiect accesoriu, roaba, a cărei valențe erotice sunt indiscutabile. Pe lângă metaforele extrem de complexe și de bogate pe care le generează, roaba pare încărcată cu o intenționalitate concretă și specială. Într-adevăr, în seria de fantasme care sunt tipice erecției, cum ar fi lumina, patinajul, locomotivele etc., știm că tracțiunea animală - tracțiunea atât de dureroasă în obsesiile pictorilor și designerilor (un cal trăgând un car cu un efort paroxistic, spre vârful dealului) - simbolizează impotență și deficiență
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
gândiri subconștiente capabile să se manifeste ca atare în realitatea exterioară, o realitate ce continuă să poarte trăsătura enigmatică a lumii interioare. Privirea nu este doar o lentilă întoarsă spre lume, este chiar procesul prin care intelectul dă formă sensibilă "fantasmei" inconștientului, producând imagini sau narațiuni. Punctul de vedere adoptat îl împinge să se intereseze cu prioritate de automatismul interpretativ al privirii și, mai ales, îl incită să atribuie o funcție surprinzătoare rațiunii care, departe de a fi un corectiv al
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
frumuseții eroului. Relația dintre iluzie și realitate este perfect întruchipată de mitul lui Narcis care s-a îndrăgostit de propria imagine și s-a înecat încercând să o atingă. Descoperim astfel, în prim plan, la stânga, o imagine dublă ce conține "fantasma" într-o stare latentă (Narcis-om). În primul plan, la dreapta, este reprezentată imaginea manifestă a fantasmei (Narcis-floare). În sfârșit, în planul din spate și în cel intermediar figurează o serie de imagini care dezvoltă diferite fațete ale imaginii inițiale
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
îndrăgostit de propria imagine și s-a înecat încercând să o atingă. Descoperim astfel, în prim plan, la stânga, o imagine dublă ce conține "fantasma" într-o stare latentă (Narcis-om). În primul plan, la dreapta, este reprezentată imaginea manifestă a fantasmei (Narcis-floare). În sfârșit, în planul din spate și în cel intermediar figurează o serie de imagini care dezvoltă diferite fațete ale imaginii inițiale. Este primăvară, anotimpul lui Narcis și, la dreapta, vizibil deasupra munților se află Zeul zăpezii. De pe culmea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
întoarce nimeni" (Dalí 2005g: 294). Poemul Metamorfoza lui Narcis urmărește aceeași desfășurare a tramei. Imaginea latentă și imaginea manifestă sunt prezentate una după alta. Mai întâi, silepsa "are un bulb în cap", care corespunde imaginii duble a tabloului și conține fantasma în stare latentă. Este vorba de o expresie care în catalană are două semnificații diferite. În sens propriu, ea trimite la un bulb care ar putea să germineze și să producă o floare; în sens figurat, ea desemnează paranoia. Semnificația
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
latin echivala într-o bună măsură termenii grecești, care numeau "copia imperfectă a unui model". Imaginea (uneori eídōlon, alteori eίkōn; și altele) nu căuta așadar să copieze, cum făcea "dublul" (kolossós, asociat însă uneori și cu fantasma perfect asemănătoare, phásma), ci doar să semene modelului, astfel încât acesta să poată fi recunoscut cu ușurință în ea, dar diferența să fie totuși evidentă (sensul se va păstra în latină, inclusiv pentru ritualul funerar, în varianta sa imperială
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să se vadă distanța de forma pe care o înlocuiește, cea muritoare. Vernant, în Figure, idoli, maschere, analizează semantic noțiunea de dublu (17-75), cu referire la texte care duc de la Homer la Platon, ceea ce îi permite să comenteze diferența dintre fantasmă (a unui zeu care ia chipul unui muritor, fie el și erou; a morților), himeră (din somn), psychē, dublu și imagine. Cea mai desconsiderată − la Platon, în Legile (texte asupra cărora vom mai reveni) − este imaginea, ca dublu fantasmatic; de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lor, în relație cu înaintașii vetero-testamentari, dar mai ales cu cei care i-au însoțit în viața terestră sau care i-au urmat în credință − indiferent de destinul asumat, în ierarhiile sociale, instituționale sau în afara lor. O lume de mituri, fantasme, simboluri, ideologii și complexe socio-culturale, cu un dinamism propriu și pe care procesul de memorare colectivă pare capabil să o organizeze într-o rețea dinamică, într-un "système du vivant" (Thomas, "Introduction" 18), caracterizat de mișcare și ritm. Faptul că
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginativă este decisivă pentru vocabularul care descrie procesele de memorare; toate procesele de memorare au un purtător comun de mesaj - imaginea; tipologia acestor procese este dată de "gradul" de imaginare - a nara (realist), a istorisi (simbolizând), a fabula (a crea "fantasme"); există, totodată, forme narative corelate acestei tipologii - narațiune, istorie, povestire, precum și roluri corespondente ale subiectului - narator, istoric, povestitor de fabule. Forța de reprezentare pentru trecut a acestui câmp sau a acestei rețele semantice este asigurată de utilitatea pentru comunitate și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca veșnice făclii. Munții sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată! În Iarna, închipuirea e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare; Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare; Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
răspândind înfiorare. Boii rag, caii rânchează, cânii latră launloc, Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc. Prin temperamentul său de șopârlă, Alecsandri notează în chip fericit plăcerea nemișcării la soare, pirotirea euforică: Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri, De toate-acele fiare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă. Copacii întind brațe lungi, amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe, Deschid largi negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se duce calul Graur spre codrii de stejari, În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
furioasă, Cerul chiar se clătina. Pe o cruce negricioasă Buha jalnic se văita, Și-n pădurea fremătoasă Echo trist îi răspundea. "Mînă iute cu-nfocare, Mergi ca vântul, și mai tare", Surugiului strigam. Căci pe-ăst timp de îngrozire, Ca fantasmă, nălucire Spre iubita mea zburam. În compunerile epice se salvează versurile cu priveliști carpatine și intemperii (munți sălbatici, cuiburi de vultur, castele în cețuri, vijelii groaznice, trosnituri de arbori, clătinări de stînci). De memorat lupta zmeiască între Conrad și Oscar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Iași. Din 2007 este conducător de doctorat în domeniul sociologiei. Este director de programe al Societății academice de cercetare a religiilor și ideologiilor (Sacri) și președinte al Societății Sociologilor din România. Volume de autor: Imaginarul social al tranziției românești. Simboluri, fantasme, reprezentări (2001), Fractalii și timpul social (2003), Herme neutica simbolismului religios. Studii și eseuri (2003), Mișcări religioase orientale. O perspectivă socioantro pologică asupra globalizării practicilor yoga (2006), România în starea Bardo. Publicistică și dialoguri culturale (2006) și Mama proștilor e
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
religioasă și nu operează niciodată în riturile comunitare. Aparțin unei lumi religioase liminale și cunosc și patronează latura mai obscură a imaginarului religios al morții: într-adevăr, alături de sufletele pașnice și binevoitoare ale strămoșilor, se arată figuri pline de angoasă, fantasme neîmpăcate ale morților de moarte violentă, sufletele uitate și lipsite de consolarea riturilor memoriei, spiritele îndurerate ale copiilor nenăscuți. Sunt considerate suflete vindicative și periculoase, care Îi hărțuiesc pe cei vii, aducând boli și moarte. Stă în puterea acelor itako
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
faptul că o anumită versiune a fundamentalismului ne alege pe noi. Prin mijlocirea noastră, ea se rulează în timp și istorie, „alegându-ne pe noi pentru a deveni victime sau eroi” (Ioan Petru Culianu). Suntem deja jucați și manipulați de fantasmele fundamentalismului atât de subtil, încât nici măcar nu suntem conștienți de acest fapt. Este cunoscut faptul că manipularea perfectă este cea care nici măcar nu Îți oferă cea mai vagă bănuială că ai putea fi manipulat. Este posibil ca jocul posesiunii de către
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fundamentalismului atât de subtil, încât nici măcar nu suntem conștienți de acest fapt. Este cunoscut faptul că manipularea perfectă este cea care nici măcar nu Îți oferă cea mai vagă bănuială că ai putea fi manipulat. Este posibil ca jocul posesiunii de către fantasmele fundamentalismului să fie unul atât de subtil, încât nici măcar să nu fie bănuit că există. Toate modelele fundamentalismului religios se grupează asemenea unui arbore. Preluându-l și adaptându-l pe Culianu, l-am putea numi „arborele fundamentalismului religios”. Unele ramuri
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]