2,714 matches
-
întotdeauna“, era suficientă. Dincolo de faptul că nu a fost probată51a, ipoteza lui Bartley poate fi atribuită unui anumit gen de superficialitate a autorului ei. Acesta a fost tentat să admită că îl înțelege bine pe Wittgenstein. Or, una dintre sursele fascinației pe care a exercitat-o acesta asupra multora din cei care l-au cunoscut îndeaproape era tocmai impresia că este prea diferit de ceilalți oameni pentru a putea fi bine înțeles. Încă înaintea publicării cărții lui Bartley, Elisabeth Anscombe, fostă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care căutarea autenticității prima în raport cu interesul pentru succes, prestigiu și carieră. Se distingeau prin simplitate și firesc în tot ce spuneau și făceau, prin lipsă de afectare și pretenții, nu își doreau să facă impresie. Wittgenstein exercita asupra lor o fascinație copleșitoare prin forța și independența gândirii sale, prin capacitatea sa de a înfrunta cu deplină sinceritate atât problemele vieții, cât și pe cele ale filozofiei. Cu totul reprezentativi pentru acest tip uman au fost M. O’C. Drury, Francis Skinner
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi prin lecțiile sale, iar apoi prin apariția, în 1953, a Cercetărilor a rămas ceva de neînțeles. Rareori un filozof l-a judecat atât de aspru pe un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale analizei logice pentru a oferi răspunsuri unor întrebări de genul „Ce este cunoașterea?“, „Ce este experiența?“, „Ce este adevărul?“, „Ce este binele?“, „Ce este frumosul?“. În contrast cu fostul său mentor, Wittgenstein se străduia să arate cum ne putem elibera de fascinația pe care o exercită asupra minții noastre asemenea întrebări. Dacă ne vom putea detașa de tendințele imperiale ale filozofilor, dacă vom fi gata să examinăm mai îndeaproape modul cum sunt folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rândul de plumb pe jumătate afară pentru a putea introduce atent, exact la locul potrivit, astfel încât să nu răstorni ordinea secvențială a rândurilor, a zațului corectat, unde este? Pierdute în ceața memoriei câtorva supraviețuitori și de neînțeles, ca dificultate și fascinație, pentru cei care astăzi apasă câteva butoane, lăsând computerul să facă singur, rapid și eficient, toată munca aceea chinuitoare, dar fascinantă, modelatoare de caractere. Pentru mine și îndrăznesc să cred că și pentru el, tipografia a fost o școală a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-și pot permite să facă, nepedepsiți, orice unei fete sărace și cu pielea mai închisă la culoare, ci doar vrea să semnaleze că, în unele cazuri, mass-media și opinia publică devin complici la încurajarea unor astfel de abuzuri dintr-o fascinație prostească, irațională, față de vedete media sau politice. 22 august 2011 Dispariția bruscă, tragică, a unui om tânăr este un scandal nu numai în ordinea firii, ci și o enigmă apăsătoare prin incongruența ei în ceea ce privește contururile posibile ale lui "ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
surse de alimentare a bugetului de proiecte și că vor fi mai bine susținuți, legislativ și financiar, de minister decât am fost noi. Le urez succes! 25 februarie 2014 Festivitatea de decernare a premiilor Oscar este considerată, grație audienței și fascinației simbolice a distincției, cea mai așteptată manifestare culturală de pe mapamond. Ea reprezintă o culme a interesului nu numai pentru că oferă cea mai râvnită distincție din lumea filmului, ci și pentru că industria cinematografică, cu precădere cea americană, reprezintă cel mai profitabil
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
natura evidenței că în fiecare dintre noi doarme o bestie gata să dea curs celor mai animalice reacții. În mod inexplicabil, la aceste basic instincts naturale (foame, frică, sex), homo sapiens erectus a mai adăugat câteva perversități: bârfa și voyeurismul, fascinația pentru orori, tâlhăria și crima premeditată, iar această grea moștenire genetică, care răsare de la sine atunci când nu este ținută în frâu de educație și de rigoare morală, a ajuns astăzi să ne otrăvescă, stihie corupătoare și ucigașă, traiul de zi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și relevant pentru evrei devine, astfel, în opinia lui Maimonide,274 această unicitate a templului și localizarea sa geografică.275 Golita de sensul ei religios autentic, credința idolatrica în Israel că pământ sfânt în mod intrinsec este evidentă astăzi în fascinația, întărită prin latura politică a aproprierii spațiului mai mult decât prin cea religioasă, pe care ideea pământului sfânt, privilegiat, a pământului ales o exercita în egală măsură atât asupra comunității evreiești, cât și asupra celei arabe.276 Virtutea de a
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
nici o Îndoială, de acel loc, și fiindcă ea era atât de aproape de locul său de baștină, Faulques descoperise, deconcertat și liniștit, că iubirea lui pentru Olvido Ferrara nu era doar foarte fizică și intelectuală. Era și un sentiment estetic, sub fascinația liniilor delicate, a unghiurilor și câmpurilor posibile de unde Îi putea privi trupul, a mișcării liniștite, atât de legată de natura ei. În acea dimineață, privind-o dormind Între cearșafurile mototolite din patul de hotel, Faulques a simțit sfâșierile geloziilor viitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sale verzi, ajutând la liniștirea tegumentelor iritate, la întărirea sistemul imunitar și la recâștigarea acuității vizuale. Smaraldul (verde-cristalin, verdealbăstrui, verde-închis) atrage demnitatea, reface memoria și aduce bucurie. Este recomandat ca talisman înaintea tuturor pietrelor prețioase. Purtat pe mâna stângă determină fascinația și seducția; Safirul (albastru transparent) este purtătorul bucuriei, vitalității generale, luminează vederea, reface forța musculară; Topazul (galben-transparent) corespunde semnului zodiacal al Scorpionului și este talismanul celor ce ce călătoresc pe mare. CAPITOLUL 3 GHIDUL UTILIZĂRII CULORILOR 1. Roșu Este culoarea
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
În calcul doar jurnalele În care moartea este o obsesie permanentă, ba chiar subiectul predilect al meditației, lucrurile se complică. Din acest punct de vedere, există jurnale ale spaimei de moarte (Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Franz Kafka) și jurnale ale fascinației morții (Amiel, Stendhal, Pavese, Sylvia Plath). Cele dintâi conotează femininul, fiind jurnale ale unor naturi scriitoricești din specia anima. Pentru ele, moartea este judecătorul suprem, anunțând și amenințând cu nemiloase represalii. Torturile infinite la care se supune Virginia Woolf au
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat-o, o ieșire. O despărțitură, un drum scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adaptare a creatorului. Epocile de mari transformări, trecerile de la un segment istoric la altul sunt presărate Întotdeauna de sinucigași. Scriitorul trăiește adesea doar prin extazul față de propria stare de grație, Însă la fel de bine poate să și dispară dintr-o simetrică fascinație. Frenezia sinuciderii, cunoscută În anumite epoci, e dublată de o frenezie a creației - așa cum s-a Întâmplat În primele două sau trei decenii ale secolului al XIX-lea. Categoria neadaptatului, din care literatura absurdului a făcut un erou central, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își recunoaște În ele o biografie alternativă, un pisc al aspirației. Fascinația modelului germanic e, după cum singur o mărturisește, extrem de veche. Ea poate fi foarte ușor psihanalizată: e imaginea-șoc a unei cărți frumos ilustrată, cu legende nordice, văzută, la șase-șapte ani, În vitrina unei librării, În timp ce se afla cu mama sa la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a nu mai trăi la Paris - ci la marginea unei păduri. A nu mai fi niciodată singur și a trăi clipă de clipă alături de o femeie și copiii ei. Prea târziu pentru mai târziu. Prea târziu pentru a fi poet. Fascinația morții nu e decât prelungirea normală a setului de experiențe a-normale prin care trece și pe care le transcrie cu o rece impasibilitate. Nu are decât patruzeci și șapte de ani, dar consideră Închise toate conturile lui cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că a depășit limitele a ceea ce, obiectiv, el putea face: descrierea seacă a unui șir de Întâmplări În care ființa sa a fost pusă În joc. Miracolul adamismului Autoportretul migrează spre zonele imaginarului În mod spontan și cu o anumită fascinație a jocului prezenței și al absenței. Cu adevărat șocantă e absența memoriei din orice autoportret compus În scris. Ca Într-un blestem, autorul trebuie s-o ia mereu de la capăt, ca și cum s-ar afla pe o fantasmatică, ireală corabie a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Bârlea, Ist. folc., 505-509; Iordan Datcu, Petru Caraman, REF, 1978, 2; G. Ivănescu, A 80-a aniversare a profesorului Petru Caraman, ALIL, t. XXVI, 1977-1978; Ion H. Ciubotaru, Moștenirea științifică a profesorului Petru Caraman, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; Ion Taloș, Fascinația comparării folclorului, ST, 1984, 4; Zaharia Sângeorzan, Înțeleptul Cetății,VR, 1991, 9; Al. Protopopescu, Între asceză și martiraj, RL, 1991, 50; Dicț. scriit. rom., I, 478-482; Datcu, Dicț. etnolog., I, 139-143; Iordan Datcu, Introducere în opera lui Petru Caraman, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
de viață consacrată. Prin «gimnastică», papa Francisc nu se referă la altceva decât la asceză, adică la lupta spirituală. Iarăși, povețele papei Francisc ne ajută să corectăm în sens evanghelic însăși tradiția noastră ascetică, care nu trebuie să cadă pradă fascinației unei mistici destrupate și elitare, ci trebuie să se fortifice în creuzetul unei întrupări asumate pe plan existențial și moral. «Realitatea depășește ideea. Acest principiu are de-a face cu întruparea Cuvântului și cu punerea sa în practică: „Prin aceasta
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
discursurile de factură socială sau politică. Cu precădere raportul identitate etnică/culturală globalizare este supus analizelor, interpretărilor și dezbaterilor în contexte din ce în ce mai variate. Deși ambele sunt concepte relativ noi în sociologie și utilizate adesea într-un mod necritic și ambiguu, fascinația pe care o exercită, mai ales în științele sociale este extrem de mare. Tema identității sociale, culturale, etnice este readusă în discuțiile academice sau publice (politice), cu precădere în țările central și est europene, angajate într-un proces de schimbare socială
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Ține conferințe la Radio și în provincie, devine membru corespondent al Academiei Române, călătorește în țară și peste hotare, ajungând o personalitate literară oficială, prezentă și în manuale. În versurile volumului de debut, Chemarea cumpenelor (1937), sunt vizibile două atitudini lirice: fascinația în fața naturii și a muncii agreste; dezolarea profundă, revolta celor umili și săraci. O expresie necizelată, dar viguroasă, rod al exaltării și furiei, definește mai degrabă un temperament decât un artist. La polul opus, desprinse de condiționarea socială, sunt versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
vorba de comunismul național, pe un fond permanent de tentație ideologică etnocentristă. Triumful acestei mentalități au fost accesele șovine ale lui Ceaușescu, romantizarea trecutului arhaic al țării, identificarea pătimașă cu conducătorii mitologici traco-geți și cu domnitorii feudali setoși de putere, fascinația «corporatismului organică și reabilitarea simbolurilor și riturilor legăturii de sânge (care) au surse mai adânci decât psihologia personală a lui Ceaușescu 14. Pistă, evident, necesar de urmat și adâncit cu toată atenția. Național șovinismul actual se înscrie, din plin, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
categoric o serie de adevăruri, care cele mai multe nu rezistă la o analiză serioasă. Doar butade, dogme și mituri inconsistente. Nu intră în discuție expresia lor literară, seducția comunicării orale, ci calitatea intrinsecă a ideii. Nu este mai puțin adevărat că fascinația personajului carismatic este încă mare, adesea enormă, că mulți tineri simt nevoia unui maestru și că prestigiul marelui guru se sprijină pe emoțiile și forțele cele mai obscure și probabil cele mai puternice ale sufletului omenesc. Deci o zonă de unde
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu relevarea rolului principalului reformator al învățământului secundar, ministrul liberal dr. C. Angelescu. Asupra a două implicații ale învățământului secundar am insistat în mod deosebit. Pe de o parte, am arătat că politica educațională liberală a alimentat o așa-zisă fascinație a intelectualismului pentru tineretul ce aspira la poziții sociale înalte obținute pe baza studiilor. Aceasta a reprezentat una dintre principalele cauze ale supraaglomerării în școlile secundare teoretice, ceea ce a generat ulterior fenomenul de șomaj intelectual, amplificat în contextul crizei economice
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cu atât mai mult cu cât echivalentul său european se bucură de recunoaștere și prestigiu. Explicația fenomenului ar consta în tipul de organizare socială în cele două continente: egalitarianismul american vs. structura rigidă a claselor în Europa 18. Despre o fascinație a intelectualismului alimentată de politica educației în Europa, inclusiv în România interbelică, voi discuta însă în cele ce urmează. Dominarea culturalului de către intelectual a fost posibilă doar pe măsura unei alfabetizări progresive a publicului determinând o cerere crescută pe piața
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]