4,487 matches
-
lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul la despărțire, tocmai pentru că obiectul nu făcea parte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mărturisește gustul autorului pentru extravaganță și simțul lui estetic ascuțit. Un arhivar pensionat, devenit colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut de la personajul breughelian Rebis. Achiziționează apoi stranii prototipuri de perpetuum mobile care aduseseră ruina unei familii burgheze prospere. Vizitează pe fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium prin care imaginația colectivă rătăcește adeseori. Asistă la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pp. 80 sq.</ref> Alte paradoxuri privesc cele „prime“ și „ultime“, „geneza lumii“, cauzele celor exis tente, ideea de vacuitate și cea de limită, toate discutate în aceeași scriere. Sunt în ultimă instanță situații aporetice, insolubile, însă tocmai prin aceasta fascinante. Aporetică prin excelență îi apare întrebarea cu privire la ceea ce este întrucât este, to on he on (Metafizica, IV, 1). Regăsești această întrebare de fiecare dată când ai în vedere felul de a fi al celor existente, sub diferite înțelesuri ale cuvântului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pp. 80 sq.</ref> Alte paradoxuri privesc cele „prime“ și „ultime“, „geneza lumii“, cauzele celor exis tente, ideea de vacuitate și cea de limită, toate discutate în aceeași scriere. Sunt în ultimă instanță situații aporetice, insolubile, însă tocmai prin aceasta fascinante. Aporetică prin excelență îi apare întrebarea cu privire la ceea ce este întrucât este, to on he on (Metafizica, IV, 1). Regăsești această întrebare de fiecare dată când ai în vedere felul de a fi al celor existente, sub diferite înțelesuri ale cuvântului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din nou auzită: - Mai e ceva, domnule Președinte... Jefferson Dayles așteptă, prins cu formularea întrebării sale. Era o propoziție greu de rostit, căci, desigur, nu puteai întreba dacă brațul omului crescuse la loc. Nu puteai, dar ideea în sine era fascinantă și incredibilă. - Treaba este asta, continuă fermierul, când l-am cules puteam să jur că unul din brațele lui era mai scurt ca celălalt. Totuși, când a plecat, ele erau de aceeași lungime. Acu', sau eu sunt nebun sau... - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de groaza unei catastrofe indefinite, părăsit de locuitori, refugiați cu toții în spatele pleoapelor închise, într-un ținut vecin cu neființa. într-una din serile de decembrie, în preajma Crăciunului, după o zi de somn, Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
el va putea ieși singur în noapte, cu siguranță ultima lui noapte. Vroia doar să surprindă pentru a câta oară? trezirea lui Filip, care se producea fără vreun sunet sau gest, fără deschiderea sau mișcarea pleoapelor, ci doar printr-o fascinantă și aproape imperceptibilă schimbare a calității privirii lui. După ce se îmbrăcară, deschiseră ușa și ieșiră în stradă, într-un oraș peste care ninsese prima zăpadă, împodobindu-l ca pe o mireasă. Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint alb, când dunga traversa în lung trupul neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul la despărțire, tocmai pentru că obiectul nu făcea parte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mărturisește gustul autorului pentru extravaganță și simțul lui estetic ascuțit. Un arhivar pensionat, devenit colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut de la personajul breughelian Rebis. Achiziționează apoi stranii prototipuri de perpetuum mobile care aduseseră ruina unei familii burgheze prospere. Vizitează pe fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium prin care imaginația colectivă rătăcește adeseori. Asistă la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de țigări și un pliculeț de chibrituri. Soția sa a luat o țigară și a așteptat un foc, care i-a fost oferit pe dată. Doamna Silsburn și cu mine urmăream aprinderea țigării de parcă ar fi fost o noutate oarecum fascinantă. — Ah, scuzați-mă, a sărit locotenentul și i-a întins doamnei Silsburn pachetul de țigări. — Nu, mulțumesc, nu fumez, a replicat iute doamna, aproape cu regret. — Soldat? mi s-a adresat locotenentul, întinzându-mi pachetul după o imperceptibilă ezitare. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
parte, numai când un poet chinez sau japonez se pricepe bine să recunoască o prună bună, sau un crab bun sau o mușcătură bună de țânțar pe un braț bun, numai atunci, indiferent cât de lungi, de neobișnuite sau de fascinante ar fi intestinele sale semantice ori intelectuale, sau oricât de ispititor ar suna acestea când vibrează, numai atunci cei din Estul Misterios vorbesc despre el ca despre un poet serios, dacă totuși catadicsesc să îl pomenească. Bunădispoziția mea lăuntrică neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În urmă la un joc de noroc numit „Barbut”, trișase...! Drept pedeapsă, cei păgubiți, cu un satâr Îi amputaseră piciorul drept!! Această nescrisă crudă și, nemiloasă lege a gansterilor se aplică tuturor celor ce nesocotesc principiile de drept ale acestui fascinant joc...! Întrucât Își făcuse onorabil datoria față de cei prezenți, Tony Pavone se ridică de pe scaun Încercând să motiveze. „Vă cer scuze...Sunt nevoit să plec. Am promis prietenei mele o mică promenadă În oraș. În mod sigur, acum e acasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dorințelor tale...! Deasemeni, pașii tăi să te călăuzească către culmile cele mai Înalte a cunoașterii...! Încă odată, primește acest călduros, La mulți ani...!!” Cu delicatețe, Îi cuprinse gingașa ei mână sărutândui-o, iar cum Atena nu-l slăbea cu privirea ei fascinantă, Tony Pavone cu suficientă emoție o sărută pe frunte. Privirea lui se Încruțișă cu a fetei studiindu-se câteva fracțiuni de secundă fără să clipescă. Întreaga ei figură se profila aureolată de strălucire depășind orice imaginație...! În timp ce ochii sărbătoriteipictați-de un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poliție. Ei nu fuseseră deosebit de zguduiți. Ar fi putut atunci să se țină departe de acel autobuz, dar În loc de asta se străduise să repete experiența. Se dusese la Columbus Circle și se Învârtise până când Își văzuse iar omul. În patru fascinante rânduri privise cum se săvârșește fapta, nelegiuirea, În prima după-amiază privind fix, În jos, spre mâna masculină venind de la spate, ridicând Închizătoarea și Înclinând ușor poșeta pentru a o face să se deschidă. Sammler văzuse un deget negru, manichiurat, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
proprietăreasa sa, și Shulei, fiica sa, faptul că acest hoț de buzunare arătos, arogant, acest prinț african sau mare fiară neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant. Orice era fascinant, ea era dispusă să discute o zi Întreagă, din toate punctele de vedere, cu deplină pedanterie nemțească. Cine era negrul acesta? Care erau originile sale, clasa sa, atitudinile sale rasiale, vederile sale psihologice, adevaratele lui sentimente, estetica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Shulei, fiica sa, faptul că acest hoț de buzunare arătos, arogant, acest prinț african sau mare fiară neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant. Orice era fascinant, ea era dispusă să discute o zi Întreagă, din toate punctele de vedere, cu deplină pedanterie nemțească. Cine era negrul acesta? Care erau originile sale, clasa sa, atitudinile sale rasiale, vederile sale psihologice, adevaratele lui sentimente, estetica sa, politica sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
moartea sa, fusese aceea că Învățase să facă ceea ce e bine ca și cum ar fi practicat un viciu. Probabil se gândea la nevasta sa ca partener sexual. Probabil că ea-l Împinsese la invenție erotică, și făcuse din monogamie o provocare fascinantă. Margotte, continuu pomenindu-l pe Ussher vorbea de el mereu, În manieră nemțească, drept Omul ei. „Când Omul meu era În viață... Omul meu spunea.“ Lui Sammler Îi părea rău pentru nepoata lui rămasă văduvă. Puteai s-o critici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
literele separate. Biletul era de la S (ori Shula, ori Slawa). „Tăticule: aceste prelegeri despre lună ale doctorului V. Govinda Lal sunt Împrumutate pe termen scurt. Au legătură cu Memoriile.“ Wells, desigur, scriind despre lună pe la 1900. „Este de ultimă oră. Fascinant, tăticule - trebuie să le citești. Trebuie! Ochi neochi. Și repede, te rog! căci doctorul Lal e lector În vizită la Columbia. Îi trebuie Înapoi.“ Încruntându-se grozav, răbdare, stăpânire de sine duse cu totul, se umplu de repulsie la adresa obsesiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puternic, mai matur, mai cu creier, mai bine hrănit, mai bine oxigenat, mai cu vitalitate, capabil să mănânce și să bea cu minte, perfect autonom și bine reglementat În dorințe, nud În timp ce-și vede de Îndatoriri, desfășurându-și fascinanta și folositoarea activitate mintală. Da, treptat tremurul Îndelung al omenirii În fața efemerității iuți a frumuseții muritoare, a plăcerii va Înceta, Înlocuită de o Înțelepciune născută din prelungire. O, fețe zbârcite, bărbi sure, ochii epurând chihlimbar sau urdori groase, o lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
straniu, la toate nivelele, de la melodramă și simplu zgomot până la cele mai adânci pături ale sufletului și În cea mai subtilă liniște, unde se află cunoașterea nedescoperită. Acest soi de experiență, după judecata domnului Sammler, putea oferi anumitor oameni oportunități fascinante pentru minte și suflet, dar trebuia ca omul să fie neobișnuit de inteligent de la bun Început și În plus neobișnuit de dibaci și de critic. Nici măcar el nu considera că se califică pe baza acestui standard. Din cauza ratei mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bikini. Dar lucrurile nu erau nici albe, nici negre. Atent la pași (câinii), căutând o bancă pentru zece minute ca să se gândească sau să evite să se gândească la Gruner. Probabil În ciuda marii tristeți să citească câteva paragrafe din acest fascinant manuscris despre lună. Observă o vagaboandă dormind beată ca un dugong, o burtă de vacă de mare ridicându-se, cu picioare umflate purpuriu; o fustă scurtă, o zdreanță mini. La un colț al gardului, un bețiv se pișa posac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
al unui savant hindus de la Columbia. A fost, bineînțeles, un act făcut pentru mine. Idioțenia aceea despre H.G. Wells. Vezi tu, Margotte, această carte indiană este despre colonizarea lunii și a planetelor. Shula a luat singurul exemplar. — Luna. Cât de fascinant, unchiule. Da, industrii pe lună. Centre de manufactură pe lună. Cum să construiești orașe. — Pot să Înțeleg de ce l-a vrut Shula pentru dumneata. — Dar trebuie returnat. Doar este un bun furat, Margotte, și au fost băgați detectivi În treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]