8,147 matches
-
zise năzdrăvanul - dete badea de colaci! Și deși în fața vetrei dorm șezând smeoaice mame, El atins de-acea mireasmă a clocotitoarei zame, Doi tăciuni luă în hîrbu-i, un cărbune în lulea (140) Și luând o bucățică din o vacă ce fierbea, Iată curge - un strop fierbinte pe a unui smeu ureche. Ăsta țipă cu - ngrozire ca un bou împuns de streche. Toți treziți pun pe el mâna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-i țasălă pădurea, cetluindu-l cole bine. (145
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mic... Și se-ntoarce în codreana-i noapte tânărul voinic. Lângă smeii morți când trece, limbile le taie el, (225) Le adună sîngerinde și le pune-n testemel, Trece zidul și pornește iar la drum pîn-ce ajunge La cazanul care fierbe în mijlocul verzii lunce. Pe-o smeoaică mum-o taie - pe-alta o scăpă în pripă, Ia din nou în hârb tăciune ș-un cărbune pune-n pipă, (230) Ia cazanul într-un deget și în altul el ia turtă Și se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vin îmi cerea. Soacră - sa din grai grăia: - Viță, Viță dragul meu, Cum ți-ar sta ție de bine De-ar fi și mândra cu tine. Viță din grai și grăia: - Dă-ne soacră, carne grasă De la mândra cea frumoasă, Fierbe de sară cu varză. Soacră - sa nu pricepea, Carnea cu varză fierbea Și dinante-i aducea. El din grai așa grăia: - Mâncă și tu, soacră - mea, Carne de la fie-ta, Aradina Satina Udri basama leuca! Curvă - ai fost și D-ta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cum ți-ar sta ție de bine De-ar fi și mândra cu tine. Viță din grai și grăia: - Dă-ne soacră, carne grasă De la mândra cea frumoasă, Fierbe de sară cu varză. Soacră - sa nu pricepea, Carnea cu varză fierbea Și dinante-i aducea. El din grai așa grăia: - Mâncă și tu, soacră - mea, Carne de la fie-ta, Aradina Satina Udri basama leuca! Curvă - ai fost și D-ta Curv - a fost și fata ta. Și paloșul mi-l trăgea, Capul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
casă, și vede iar o priveliște ca-n ziua trecută. Însă în cursul zilei roaba babii s-apropiă de el și-i zise încet strîngăndu-l de mînă: "Eu știu, că tu ești Făt-Frumos. Să nu mai mănânci din bucatele, ce-ți fierbe baba, pentru că-s făcute cu somnoroasă... Ți-oi face eu altfel de bucate. Fata într-ascuns îi făcu merinde, și-nspre sară când era să plece cu caii, își simți ca prin minune capul treaz. 324 {EminescuOpVI 325} Spre miezul nopții
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Zori-de-ziuă. Îl leagă și pe-acela. El i-o legat, că lui-i era frică să nu se facă ziuă. În sfârșit ajunge el acolo. Acolo era o groapă mare ș-un cazan c-o pereche de chirosteie mari, și-ntrînsul fierbea v-o două trei vaci și-mprejurul pirosteilor se cocea o turtă. Și împrejurul ei dormeau doisprezece smei și două smeoaice, mamele lor. Acu CĂLIN - NEBUNUL ia v-o doi tăciuni într-un hârb ș-un cărbune-n lule și, plecând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
buzunar. Erai pe plajă, la Rex cu colonelul. Cum a trecut timpul... Trebuie să împlinească 28 de ani. Florence l-a avut destul de târziu. Un tânăr drăguț și cumsecade... Nu înțeleg de ce băieții întîrzie să-i explice. Vor să-l fiarbă probabil..." Alexandru se uită îngrijorat la doamna Miga. Își drese glasul. ― Vreți să-mi spuneți în sfârșit despre ce e vorba? Cârnul îl studia rânjind tâmp. ― Ce-au zis șmecherii de la Miliție? Celălalt ridică din umeri, strîngîndu-și buzele. Scarlat îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
puțin cu o pasăre. O chema Kuky, de fapt Zoe, dar părea o chestie pe atunci să ai doi de k și un y la nume. Tot prima ninsoare... Ajunseseră pe jos până la lacuri. O adevărată expediție. Băuseră apoi țuică fiartă într-o cârciumă cu rumeguș pe dușumea, din căni ciobite de lut. Se priveau în ochi și râdeau. Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ipochimenului... Melania Lupu își coborî sfioasă privirea. ― Domnule Matei, vă rog, n-are rost... ― De acord. Să trecem peste amănunte. Deci juna Lola găsește de cuviință să-și împartă patul conjugal cu al treilea individ, un locotenent de cavalerie. Bătrânul fierbea gata să izbucnească. Melania Lupu, intuind deznodământul, încercă să depășească momentul. ― Sânt chestiuni care, credeți-mă, nu mă interesează. Nu interesează pe nimeni... ― Te înșeli, tanti! E o poveste plină de semnificație. Constatând infidelitatea doamnei, Grigore Popa găsește de cuviință
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
hotărît să-ți spun asta în timp ce coborîm. Nu e treaba dumitale dar nu vreau să-ți bați capul prea tare cu ea, sau să te apuci să umbli de colo pînă colo și să-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala. Acum știi măcar cum stai. Ideea e că toate lucrurile astea trebuie ținute secrete și nu pot decît să-i plîng de milă oricărui băgăreț care se încontrează cu ea în vreo chestie sau alta. Pămîntul n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
zeci de asemena obiecte lungi de peste un kilometru; și fiecare aparat dintr-acesta uimitor făcea parte dintr-un șir nesfîrșit care-i înconjura cu desăvîrșire mica lui navă. Din acel noian de aparate îi veni lui o idee. Începu să fiarbă în camera de comandă ca o bășică de gaz atomic. Era atît de puternică efervescența, încît o clipă rămase incoerentă. Dar cînd se concentra, mintea uluită a lui Hedrock înțelese că gîndul titanic nu este pentru el ci despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
E CEVA DEOSEBIT? AM FOST TARE OCUPATĂ. \ TREIZECI ȘI PATRU DE ORAȘE, INNELDA. DOAR UN SINGUR MORT DEOCAMDATĂ ȘI NUMAI DATORITĂ UNUI ACCIDENT. GÎNDEȘTE-TE TOTUȘI DESPRE CE E VORBA. NU E O GLUMĂ, E O REALITATE. CONTINENTUL ÎNTREG A ÎNCEPUT SĂ FIARBĂ CA UN FURNICAR RĂSTURNAT. URIAȘUL A DISTRUS NUMAI CLĂDIRILE FIRMELOR MICI, LĂSÎND NEATINSE MARILE COMPANII. S-A STÎRNIT UN ADEVĂRAT VAL DE ZVONURI ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ, ȘI MĂ TEM CA ORICÎTĂ PROPAGANDĂ AM FACE, S-AR DOVEDI INUTILĂ ATÎTA VREME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a ales locul unde ar fi vrut să fie înmormîntat și mi l-a comunicat în taină. În scurtă vreme s-a creat, pornind de aici, chiar un fel de psihoză. Mă iscodeau pe rând dacă discutasem proiectul cimitirului și fierbeau de nerăbdare să mă vadă apucîndu-mă de lucru. Mopsul mă împinsese astfel, fără să vrea, în atenția generală a azilului. Până și portarul s-a dovedit sensibil la eternitate. M-a luat într-o zi de o parte și mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: "Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei". (Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz, le fierbea sau le mânca crude.) El zâmbea jenat și închidea gura, dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită să se miște ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Constat că nici măcar nu sânt gelos. O observ ca pe o insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sânt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a dus un fir". S-a înroșit violent și m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aranjeze pijamaua și lucrurile de toaletă. ― Ce e cu asta? m-a întrebat împingînd de pe masă lampa mea cu spirt, ca să-și facă loc pentru un borcan de dulceață. ― Ce să fie? O lampă cu spirt, nu se vede? Îmi fierb câte un ceai. ― Dar aveți voie s-o țineți aici? m-a chestionat el, de parcă venise în inspecție. Am simțit că văd negru și m-am stăpânit greu. ― Sânt bolnav de stomac, i-am răspuns printre dinți. Am nevoie între
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
influența ei a fost mare asupra mea. Marta mi-a dat ceva din calmul ei care o vreme m-a ajutat. Și tot datorită ei, m-am dus mai rar la mlaștină, unde mă atrăgea să joc rolul destinului când fierbea drojdia din mine. Nu-mi vorbea niciodată despre asta. Era un subiect pe care-l ocoleam amândoi, de parcă ne-am fi înțeles. Mă vedea plin de noroi, dar nu zicea nimic. Dacă era soare, ne așezam afară pe trepte. Îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să mă încălzesc, mirat că individul cu mers de pisică lipsea din cameră și că se făcuse atât de frig; dar cum n-am reușit să scap de senzația neplăcută că dormeam pe un cearceaf rece, m-am sculat, am fiert puțin ceai pe care l-am băut fierbinte și mi-am aprins o țigară înainte de a mă duce la fereastră să privesc marea. Acesta era remediul la care apelam totdeauna când n-aveam liniște. Era de ajuns să urmăresc câtva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aibă o legătură sub nasul bătrânilor. Nu pronunțase numele Laurei și, chipurile, îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă mai digerabil reproșul și s-a grăbit să plece ca să evite probabil o replică. Fierbeam. Drept ce se credea Moașa ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dacă nu mă observă, în loc să mă salveze mă vor da rechinilor", mi-am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum nu se mai auzea nimic, nici un zgomot în afară de strigătele mele și de zgomotul mării care fierbea mai departe în jurul meu. Șalupa se îndepărtase și m-a cuprins deznădejdea. Vasăzică, nu mă auziseră. N-am apucat să-mi termin gândul și a trebuit să mă țin cu toate puterile de marginea bărcii ca să nu mă răstorn. Un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și mândră de mine. Când colo, ea m-a întrebat serioasă. ― Tu nu ești zdravăn la minte? ― N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să fiarbă. Dar Laura mi-a tăiat-o scurt. ― Mie să nu-mi îndrugi basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era încuiată, și mi-a făcut semn s-o urmez. Am mers după ea, pe o cărare subțire, foarte subțire, până ce m-am pomenit pe țărm, între Stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: "Ce faci? Îți bați joc de munca mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și prindeai cu auzul se trăgeau în sus mii de cartușe și proiectile trasoare de toate tipurile, culorile și calibrele. Se trăgea cu rachete luminoase iar proiectoarele brăzdau cerul realizând un decor feeric, nemaivăzut. Văzduhul ardea în flăcări iar pământul fierbea de bucurie și uralele țâșnite din piepturile luptătorilor, pentru că au scăpat cu viață din grozăviile războiului. Din liniile noastre s-au desprins săgeți de foc trimise în aer și înfipte adânc în bolta cerească, ca un mesaj trimis lumii întregi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]