5,981 matches
-
POPESCU, Adrian (24.V.1947, Cluj), poet, prozator și eseist. Este fiul Anei (n. Verde) și al lui Grigore Popescu, medic. La Cluj va absolvi liceul (1965) și Facultatea de Filologie (1971). Ulterior lucrează ca redactor la „Steaua”, în 2000 devenind redactor-șef al publicației. Este unul din membrii fondatori ai revistei „Echinox”. Debutează în 1962 la ziarul „Făclia”, iar în 1963 îi apare cea dintâi poezie în „Steaua”. Prima carte
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
poet, critic și istoric literar, editor și traducător. Provine dintr-o familie de țărani, Ana (n. Teudean) și Vasile Pop. Frecventează școala primară în localitatea natală, apoi la Cluj Școala Elementară nr. 5, Liceul „Emil Racoviță” (1955-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (1959-1964). După licență devine cadru didactic la aceeași instituție. În 1971 își susține doctoratul în filologie, cu teza Avangardismul poetic românesc. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere a Universității clujene, unde va fi și decan
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Pop. Frecventează școala primară în localitatea natală, apoi la Cluj Școala Elementară nr. 5, Liceul „Emil Racoviță” (1955-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (1959-1964). După licență devine cadru didactic la aceeași instituție. În 1971 își susține doctoratul în filologie, cu teza Avangardismul poetic românesc. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere a Universității clujene, unde va fi și decan (1996-2000). Între 1973 și 1976 lucrează ca asistent asociat la Universitatea Paris III - Sorbonne Nouvelle, revenind aici în câteva
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
390-476; Lăudat, Ist. lit., II, 58-109; Ist. lit., I, 394-401, 537-542, 547; Ivașcu, Ist. lit., I, 214-217; Al. Cărăușu, D. Stan, Cu privire la paternitatea cronicii „Istoriile domnilor Țării Românești”, în Actele celui de-al XII-lea Congres internațional de lingvistică și filologie romanică, II, București, 1971, 33-35; Mircea Anghelescu, Din nou despre paternitatea Cronicii Bălenilor, R, 1972, 4; I.D. Lăudat, Problema „paternității” „Istoriilor domnilor Țării Românești”, LL, 1972, 2; Mircea Anghelescu, Din nou despre „Cronica bălăcenească”, RITL, 1973, 4; Mariana Stescu, Radu
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
PREPELIȚĂ, Mihai (19.X.1947, Bahrinești-Cernăuți), poet, prozator și dramaturg. Este fiul unor țărani întorși în locurile de baștină după ani de deportare în Siberia și Kazahstan. Învață la Bahrinești, apoi la Cernăuți și urmează Facultatea de Filologie a Universității din Chișinău, pe care o va absolvi în 1970. Concomitent, este student la Universitatea de Arte din Moscova (1969-1971), funcționând ulterior ca secretar literar și pictor-scenograf la Teatrul „A.S. Pușkin” din Chișinău (1972- 1976) și ca pictor-scenograf la
PREPELIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
Facultății de Litere, iar când, în urma Dictatului de la Viena, Universitatea din Cluj a trebuit să se refugieze la Sibiu, a funcționat o vreme și ca prorector. Moartea l-a surprins în plină putere de creație pe acest devotat slujitor al filologiei și lingvisticii românești ce și-a făcut datoria în spiritul pe care îl deprinsese - cum singur afirmă în Mic tratat... - la „buna școală românească pe care o ilustrează nume ca B. P. Hasdeu, A. Philippide, Ovid Densusianu și Sextil Pușcariu
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
adesea poziții polemice, P. și-a folosit contribuțiile din domeniile istoriei limbii române - Din istoria raporturilor noastre interdialectale („Dacoromania”, 1927), Din istoria pronumelui în limba românească („Revista filologică”, 1927) ș.a. -, foneticii, lexicografiei și sintaxei atât în eșafodajul cercetărilor sale de filologie, cât și în construcțiile cu care opera istoricul literar. S-a aflat mereu în apropierea subiectelor „fierbinți” ale filologiei românești a timpului: vechile traduceri românești cu chestiunile privind datarea, localizarea, raportul dintre versiuni, identificarea izvoarelor, a traducătorilor și copiștilor, evoluția
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
1927), Din istoria pronumelui în limba românească („Revista filologică”, 1927) ș.a. -, foneticii, lexicografiei și sintaxei atât în eșafodajul cercetărilor sale de filologie, cât și în construcțiile cu care opera istoricul literar. S-a aflat mereu în apropierea subiectelor „fierbinți” ale filologiei românești a timpului: vechile traduceri românești cu chestiunile privind datarea, localizarea, raportul dintre versiuni, identificarea izvoarelor, a traducătorilor și copiștilor, evoluția tiparului în limba română (De la Coresi diaconul la Teofil, mitropolitul lui Matei Basarab, în volumul Omagiu lui Ioan Bianu
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
de profesie. Face școala elementară în București, unde familia se stabilește în 1950, urmează un an la liceele militare din Câmpulung Moldovenesc și Breaza, apoi se mută la Liceul „Gh. Lazăr” din București, unde va și absolvi. Frecventează Facultatea de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1972 (e coleg de grupă cu Gheorghe Iova și Ioan Lăcustă), și între 1977 și 1980, Academia Trupelor de Uscat „N. Bălcescu” din Sibiu. Din 1972 începe o carieră de jurnalist militar
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
, Constantin (20.I.1949, Piatra Neamț), critic și istoric literar, poet. Este fiul Aurorei Pricop (n. Pătrașcu), învățătoare, și al lui Constantin Pricop, profesor. Urmează școala elementară la Piatra Neamț, apoi Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava și Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Al I. Cuza” din Iași, absolvită în 1972. În 1971-1972 este redactor-șef al revistei studențești „Alma Mater”. Lucrează, succesiv, pe posturile de corector, redactor și secretar general de redacție la revista „Convorbiri literare”. În 1991 intră
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
Suceava), poet, prozator și jurnalist. Este fiul Elenei (n. Dima) și al lui Vasile Prelipceanu, avocat. Face școala elementară la Crasna (județul Sălaj) și Marghita (județul Bihor), urmează liceul la Curtea de Argeș (1956-1960), iar în 1961 este admis la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care o va absolvi în 1966. După efectuarea serviciului militar la Școala de Ofițeri în Rezervă de la Otopeni (1967), ocupă diverse funcții ocazionale: director de club la Universitatea „Babeș-Bolyai”, redactor la ziarul județean „Unirea
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
1911, partea I-II; Slavisch-rumänisches Psalterbruchstück, îngr. Constantin Gălușca, Halle, 1913. Repere bibliografice: N. Iorga, „Psaltirea Scheiană” (1482). Tomul I. Textul, „Arhiva”, 1889-1890, 759-761; Aron Densușianu, Tradițiunea literară din „Psaltirea Scheiană”, „Revista critică literară”, 1897, 4; Ovid Densusianu, Studii de filologie română, București, 1898, 17-43; Gh. Ghibănescu, Glosarul „Psaltirei Scheiane”, Iași, 1902; I.-A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, I, București, 1916; Giorge Păscu, Istoria literaturii și limbii române din secolul
PSALTIREA HURMUZACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
Floricăi Popovici (n. Ciupe), învățătoare, și al lui Augustin Popovici, funcționar de poștă. Urmează cursul primar în orașul natal, pe cel secundar în Arad, la Liceul „Moise Nicoară” (1941-1945), și în Oradea, la Liceul „Emanuil Gojdu” (1945-1949), iar Facultatea de Filologie (1949-1953) la Universitatea din București, fără a-și lua licența. Inspector (1952) în Comitetul pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri, după absolvirea facultății va fi scriitor liber-profesionist. Muncește la negru, scriind romane apropriate de alții (Jacob Popper, Silviu Podină). A
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
, Maria (30.X.1929, Rupea), istoric literar. Este fiica Mariei (n. Borcoman) și a lui Ioan Magdun, agricultori. Urmează Liceul de Fete din Sighișoara (1945-1949) și Facultatea de Filologie a Universității clujene (1949-1953). După absolvire devine cadru didactic la Universitatea din Cluj, unde va preda până la pensionare. În 1972 își ia doctoratul în filologie, cu un studiu monografic despre Petru Maior. Debutează în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (1958), cu studiul
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
a lui Ioan Magdun, agricultori. Urmează Liceul de Fete din Sighișoara (1945-1949) și Facultatea de Filologie a Universității clujene (1949-1953). După absolvire devine cadru didactic la Universitatea din Cluj, unde va preda până la pensionare. În 1972 își ia doctoratul în filologie, cu un studiu monografic despre Petru Maior. Debutează în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (1958), cu studiul Preocupări de teorie literară la români (1780-1830), și editorial cu volumul Petru Maior - un ctitor de conștiințe (1973). Colaborează la „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Studii literare
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
Sunt de remarcat, alături de articolele lui N. Bălcescu, cuvântul introductiv la cursul de istorie națională al lui M. Kogălniceanu, articolul despre unirea vămilor între cele două principate (suprimat de cenzură) și cele de economie scrise de Ion Ghica. Studii de filologie, de istorie sau juridice au semnat A.T. Laurian și P. Balș. În ciuda cenzurării unora dintre prevederile programului, redacția nu a abandonat intențiile exprimate inițial și, inevitabil, a ajuns în conflict cu ocârmuirea. Unele pasaje din nuvela Toderică a lui
PROPASIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
Ion (16.IX.1923, Valea Hoțului - Transnistria - 11.IV.1985, Chișinău), critic și istoric literar. Este fiul lui Pavel Racul, țăran. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1950), unde mai târziu va fi decan al Facultății de Istorie și Filologie (1954-1957), profesor (1976), șef al Catedrei de literatură moldovenească și prorector (1957-1964, 1969-1974). Doctor în filologie (1954), debutează cu monografia Chipuri de comuniști în proza moldovenească postbelică (1967), scrisă în conformitate cu dogmele ideologiei comuniste și ale realismului socialist. Și în următoarele
RACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289084_a_290413]
-
fiul lui Pavel Racul, țăran. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1950), unde mai târziu va fi decan al Facultății de Istorie și Filologie (1954-1957), profesor (1976), șef al Catedrei de literatură moldovenească și prorector (1957-1964, 1969-1974). Doctor în filologie (1954), debutează cu monografia Chipuri de comuniști în proza moldovenească postbelică (1967), scrisă în conformitate cu dogmele ideologiei comuniste și ale realismului socialist. Și în următoarele volume - Articole și studii literare (1969), Proza sovietică moldovenească. 1924-1941 (1979), Creația lui Andrei Lupan în
RACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289084_a_290413]
-
Fălticeni - 17.X.1994, București), critic literar și poet. Este fiul Matildei (n. Procopie) și al lui Dan Protopopescu, profesor de limba și literatura română. Urmează cursurile liceale în orașul Târgu Ocna și, din 1960, devine student al Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, pe care o va absolvi în 1965. Lucrează ca asistent la Institutul Pedagogic din Constanța (1965-1967), redactor la revista „Tomis” (1967-1974), bibliotecar principal la Biblioteca Județeană din Constanța (1974-1976) și ca profesor de
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
asistent la Institutul Pedagogic din Constanța (1965-1967), redactor la revista „Tomis” (1967-1974), bibliotecar principal la Biblioteca Județeană din Constanța (1974-1976) și ca profesor de liceu, ducând apoi, ani în șir, o existență de boem incurabil. Și-a luat doctoratul în filologie. Debutează cu versuri la „Iașul literar” în 1960, colaborând cu critică și versuri și la „Argeș”, „Ateneu”, „Orizont”, „Tomis”, „Viața românească”, iar cu publicistică la „Dobrogea nouă”. Cronicile literare, publicate ani în șir în „Tomis”, îl anunțau ca pe unul
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
literar. Este fiul Ecaterinei (n. Popescu) și al lui Gheorghe Puiu, țărani. Urmează Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1950. Obține, la aceeași universitate, titlul de doctor în filologie în 1972. Cariera sa didactică se desfășoară la Liceul „Mircea cel Bătrân”, iar din 1965 ca lector la Catedra de literatura română a Institutului Pedagogic din Constanța. Odată cu apariția Facultății de Litere și Teologie în cadrul Universității „Ovidius”, va deveni conferențiar
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
1976, București), poetă. Este fiica Cleopatrei Băjescu Oardă, profesoară, și a lui Constantin Băjescu Oardă, medic. Își va alcătui pseudonimul pornind de la Tanaquil, numele soției lui Tarquiniu cel Bătrân. Tânăra urmează tradiția familiei pe linie maternă și începe studii de filologie romanică și filosofie la București, audiază cursuri și la Universitatea din Iași, ca studentă refugiată în anii războiului, dar revine în capitală, unde susține examenul de licență cu Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu și Ion Bianu. În perioada ieșeană drumul i
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
, Nicolae Ch. (21.II.1841, Craiova - 12.VIII.1913, București), critic literar și traducător. Fiu al unui negustor, Q. urmează cursurile Colegiului „Sf. Sava” din București, iar din 1861 studiază filologia la Berlin și la Bonn. Termină studiile universitare în 1867, susținându-și doctoratul în același an, cu o teză despre diminutivele limbii române. Întors în țară, este profesor de limba și literatura latină la Universitatea din Iași, transferându-se în
QUINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289075_a_290404]
-
ales membru al Societății Academice Române, în secția literară, al cărei secretar a fost aproape două decenii. Deși funcționează ca profesor de limba și literatura latină, Q. nu a publicat decât un singur studiu de specialitate, dedicându-se problemelor de filologie română. Prin lucrările sale susține câteva din principalele idei junimiste. Arată o deosebită prețuire pentru limba vie, condamnând excesele neologice. Apreciază și recomandă pe acei scriitori la care află subiecte naționale și o limbă curată. Rapoartele sale academice, printre cele
QUINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289075_a_290404]
-
prozator, dramaturg, eseist și poet. Este fiul Mariei Popescu (n. Bențea) și al lui Traian Popescu, învățători, originari din Mehedinți. După ce urmează liceul la Oradea (1949-1953), face trei ani studii de medicină la Cluj (1953-1956), tot acolo urmând Facultatea de Filologie, absolvită în 1961. Corector, apoi redactor la „Steaua”, din 1970 este redactor-șef la „Tribuna”, ulterior redactor-șef la „Contemporanul” (din 1982) și la „România literară” (1988-1989). Secretar al Asociației Scriitorilor din Cluj, membru în Biroul Uniunii Scriitorilor, va fi
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]