3,537 matches
-
lipită pe ceaun, să n-o mănînci, că ai năpaste. Coaja de pe ceaun e bine s-o mănînce copiii. Cînd scapi bucățica de mămăligă din mînă, vine cineva flămînd. Cînd scapi mămăliga din mînă fără să știi, ai un neam flămînd. Fetele amurezate, cînd fac mămăligă și o toarnă din căldare, pun apoi în ea apă, apoi beau, ca să le iasă focul de la inimă cum iese din căldare în apă. Vasul în care se face mămăliga, îndată ce se toarnă, se pune
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
băietul nu crește. Cînd mănînci, scurge strachina, să nu rămînă picătură măcar, ca să i se scurgă ochii lumii uitîndu-se după tine. Se crede că acel om care mănîncă mult este mare egoist. Cînd scapi mîncarea din mîni, ai un neam flămînd. Se crede că cel ce citește mîncînd uită toate cîte a învățat. Cînd mănînci fărmăturile care cad pe mămăligă, te năpăstuiește cineva. Se crede că cel ce merge la fîntînă mîncînd uită toate ce are să facă. După mîncare, trebuie a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Nu e bine a mînca la spatele cuiva, căci atunci cel de pe urmă ar duce pe cel dintîi pe ceea lume în spate. Cine postește lunile și le lasă, amar de el. Cînd îți uiți mîncarea în mînă, ți-i flămînd un neam. Cine mănîncă cu stînga, Dumnezeu nu-i va primi crucea cu dreapta. Nu este obicei a mînca ceva din poale, căci acela care ar face aceasta și-ar mînca mintea. Cine în ziua de Crăciun mănîncă întîi carne
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mîncare, atunci dacă vei mînca ai să faci viermi. Se crede că e bine ca fetele să mănînce aluatul ras de pe covată, și-apoi vor plăcea ele flăcă ilor. Cînd pui mai multe linguri la masă, îți vor veni prieteni flămînzi. Nu e bine ca un bărbat să cînte șezînd la masă, c apoi femeia lui va înnebuni. Să nu mănînci nespălat, că nu mai crești mare și te înnegrești. Pe prag nu este bine a mînca, căci se zice că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
semn că niște musafiri pe neașteptate vor veni. Dacă bea cineva apă și se îneacă cu ea este semn că va căpăta oaspeți. Dacă cineva mîncînd la masă îi pică bucata din gură, apoi se crede că va veni cineva flămînd; dacă îi pică unui oaspe bucata din gură, apoi se crede că gazdei i-a părut rău după bucatele puse îna intea oaspelui. Cînd cade bucățica de la gură, ți-i flămîndă o rudă de aproape. Se crede că dacă-i
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din gură, apoi se crede că va veni cineva flămînd; dacă îi pică unui oaspe bucata din gură, apoi se crede că gazdei i-a părut rău după bucatele puse îna intea oaspelui. Cînd cade bucățica de la gură, ți-i flămîndă o rudă de aproape. Se crede că dacă-i cade cuiva, pe cînd șede la masă, cuțitul sau furculița jos și se înfige în pămînt, vor veni oaspeți. Cînd ți se pare că lipsește de la masă, are să-ți vie cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ar fi uitată de flăcăi și nu s-ar mă rita. Să nu mănînci pîne uitată, că nu te mai însori, rămîi uitat ca pînea. Cînd rămîne pe masă vreo bucățică de pîne uitată e semn că a rămas cineva flămînd din acei care au mîncat. Pînea care se aruncă la mireasă, în cele patru părți, e rea de friguri. Spre a avea autoritate asupra cuiva, se crede că trebuie a coace două pîni, dară punîndu-se pe ele cele întîi în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și autoritare. Coleg de generație cu Geo Dumitrescu, Ion Caraion și Virgil Ierunca, ajutat să supraviețuiască la București de Miron Radu Paraschivescu din munca de corector la "Timpul", Marin Preda, tânărul taciturn obsedat "mai ales de temele sexuale", părând "mereu flămând și nedormit", va debuta în 1948 cu "Întâlnirea din pământuri". Nu va ezita apoi să facă unele concesii realismului socialist, nuvela " Desfășurarea" fiind un compromis dezolant al autorului "Delirului" pe altarul comenzilor sociale ale "erei ticăloșilor". Iată tot atâtea trăsături
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
l-au acaparat. Tot corpul i se scursese, prin ochi, în imaginile ce acum au depășit tavanul. Degetele butonau o telecomandă imaginară. Picioarele i s-au încordat, dispărînd în lemnul de la capătul patului. Și totuși nu era de-ajuns. Era flămînd după un joc, oricare, numai să simtă, pentru o clipă, cum se cufundă din nou în fascinația unui univers familiar. Următorul atac al dragonului cu șapte capete a fost ademenitor: Uite, dacă înveți și iei notă bună la teze, îți
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
era la partea cu semnatul, nu mai durează mult pînă ce iese. Stai tu puțin cu astea? Că vreau să bag și eu ceva în mine. Bine. Pot să? A luat cîteva alune din punga lui Marcu. Era tot timpul flămînd. Dar n-a ajuns prea departe. S-a oprit, ezitînd. Vai, vine proful. Nu mai am timp. Du-te, că nu se-ntîmplă nimic. Dar Alin a rămas pe loc, nehotărît în ce direcție să se-ndrepte. Poate credea că, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
surprinzător, original. La ferestre atârnă "iarba cerului albastră" (Incertitudine); genunchii unei fete sunt "copți ca grâul" (Creion); florile devin "snopi de ochi galbeni, cu gene de lapte" (Tinca); cartofii sunt lehuzi (Har); timpul se ține de oameni "ca un câine flămând"; simbolurile biblice sunt învăluite în mister: "Nu-nchide ochii, nu adormi/ Ceasul e pe-aproape, pe-aici/ Trebuie să treacă". Atrag atenția formele verbale inventate (aroamele, dupăprânzele), "genele lui Dumnezeu cad în călimarul poetului". Arghezi e un poet nereligios care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
starea spirituală a îngemănării celor ce se iubesc (Psalmul de taină) 3. Iubita (soția) este stăpâna universului casnic (Mireasa, Căsnicie). IV Poezia socială 1. Ilustrează scabrosul, putreziciunea vieții omenești; 2. Lumea mahalalei citadine, a pungașilor, a ucigașilor, a pușcăriașilor (Doi flămânzi, Generații, Ceasul de apoi, Cina); 3. Poetul rămâne solidar cu cei mulți care trudesc în anonimat (1907-Peizaje), dar și în poeziile-pamflet Cuvânt înainte, Pe răzătoare, Lipsesc morminte); 4. Sociogonie (Născocitorul, Cel ce gândește singur). V Poezia jocului, a boabei și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înapoieze: "mai trebuie ș-altă dată..." Un personaj interesant este polițaiul Ghiță Pristanda, care a învățat, de la soția lui, să fie diplomat în relație cu șeful: "pupă-l în bot și papă-i tot, că ăl sătul nu crede ălui flămând". O adevărată victimă este Cetățeanul turmentat, naiv și cinstit, manevrat de politicieni, amețit de vorbăria goală, de șantaj, oportunism, imoralitate, venalitate, delațiune, prostie, parvenitism. Fiind șef de partid, președinte al multor comitete și comiții, Zaharia Trahanache este interesat să păstreze
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
demnitate, lingușitor față de Cațavencu: "eu gazeta d-voastră o citesc ca Evanghelia totdeauna". Nu se dă în lături de la furtișaguri, prevenit de soția lui: "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând". Comicul de situație se întâlnește și în scena numărării steagurilor, pe care ar fi trebuit să le cumpere Ghiță în cinstea alegerilor. Pristanda primise bani pentru patruzeci și patru de steaguri, dar cumpărase mai puțin de jumătate și calcula greșit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
demonul adus de vânt l-a amenințat pe domnitor. Acesta a fugit cu ceva averi, dar a fost prădat de leși. Cu ultimii trei galbeni a cumpărat o sanie și-o iapă de la un țăran, și-a ajuns, obosit și flămând, la acest han. O femeie de la care ceruse o ulcică de lapte s-a văicărit că nu are, deoarece "ni l-a mâncat Duca-Vodă". Apoi a ajuns în locuri pustii și a pierit într-o râpă. Istorisirea Zahariei Fântânarul este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Bacovia. Ruptura de utopia romantică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994. Felea, Victor, Poezie și critică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1971. Felea, Victor, Secțiuni, Editura Cartea Românească, București, 1974. Felea, Victor, Aspecte ale poeziei de azi, vol. I, II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977-1980. Flămând, Dinu, Introducere în opera lui George Bacovia, Editura Minerva, 1976. George, Al., Marele Alpha, Editura Cartea Românească, București, 1970. George, Al., Semne și repere, Editura Cartea Românească, București, 1971. George, Al., În jurul lui E. Lovinescu, Editura Cartea Românească, București, 1975
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...“ (Actul I, Scena II) 4.5. Marea întâlnire politică Scena discursurilor de la întâlnirea politică din Actul III este antologică. Acesta este punctul de vârf al tensiunii dramatice în care sensurile sunt mereu în descendență. Indicațiile scenice precizează acest crescendo în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
re bărbat și că nu este rudă cu cel cu care vrea să se cunune. Femeia aduce trei martori diferiți, pe „Matei vi zi tiul de la sfânta Mitropolie, pe Ivan ot Copăceni și pe Badea preoteasa răposatului popii Calinot mahalaua Flămânda“, toți trei o cunosc pe femeie ca fiind văduvă de cinci ani, că nu s-a mai căsătorit și că Ghinea, viitorul soț, nu-i este rudă. Se poate spune că zapisul de cununie dă dreptul persoanei de a cere
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
are propria casă, să aducă de mâncare în fiecare zi, să-i cumpere, din când în când, câte ceva de îm umbră cat și încălțat. Ne îndeplinirea acestor atri bu ții reprezintă, dincolo de bătăii și cazne, o altă gravă acuzație. Abandonată, flămândă și goală, femeia încearcă să îngrijească de si ne și de copii, tor când și țe sând pentru unii și alții, croșetând ciorapi, spălând că măși și izmene. Dacă aceste activități mărunte nu-l supără pe soț, uneori pro fi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
face față. Comu ni ta tea, che ma tă să depună mărturie, are în minte aceeași schemă, ine fi ca ci ta tea economică și sexuală a persoanei bolnave. Aduși să mărturisească despre soția lui Pen ciu, vecinii din mahalaua Flămânda țin să precizeze că soțul nu se bucură de grija soției sale, că nu are „nici o căutare de soțiia lui, nici de mâncare nu i-au făcut, nici cămășile nu i-au spălat“. În timp ce un alt soț cere dreptul de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
dur pe Ion si nu i ai spus că tu ești înaintea lui la rând? Mircea: Eram foarte supărat căci mai înainte venise cineva si, la fel, a luat fără rând. Dar vroiam si eu să mănânc. Si când sunt flămând, sunt cam nervos. Când mi-a venit în sfârșit rândul si am văzut că Ion vrea să cumpere înaintea mea, m-am cam înfuriat. Mediatorul: Tu, Mircea, nu te simțeai bine, deoarece cineva a mai cumpărat fără rând si vroiai
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]
-
anume nu ca să dai mai târziu, ci ca să te ferești de a da acum. Fiindcă acum ce te împiedică să dai altora? Nu este de față săracul? Nu sunt pline jitnițele? Nu este răsplata gata? Nu este porunca lămurită? Cel flămând se topește, cel gol îngheață, datornicul este sugrumat, iar tu amâni pe mâine milostenia. Ascultă pe Solomon: «Nu zice: du-te și vino și-ți voi da mâine, căci nu știi ce va aduce ziua de mâine» (Proverbe, 27, 1
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
întrebuințeze măcar prisosul averilor lor pentru alinarea și tămăduirea suferințelor și neajunsurilor omenești, căci pentru această faptă îi așteaptă o desăvârșită răsplată de la Hristos Domnul: „Însuși Dumnezeul nostru trece adeseori cu vederea alte suferințe, dar Îl cuprinde mila de cei flămânzi. «Mi-i milă de popor» (Matei, 15, 32), a spus Hristos. De aceea la judecata din urmă, când Domnul va chema pe cei drepți, locul cel dintâi îl are cel darnic; cel care a hrănit pe cei flămânzi este în
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
de cei flămânzi. «Mi-i milă de popor» (Matei, 15, 32), a spus Hristos. De aceea la judecata din urmă, când Domnul va chema pe cei drepți, locul cel dintâi îl are cel darnic; cel care a hrănit pe cei flămânzi este în fruntea celor cinstiți de Dumnezeu; cel care a dat pâine este chemat înaintea tuturor; cel bun și larg la inimă este trimis înaintea celorlalți drepți în viața veșnică (Matei, 25, 34-36), pe când cel care n-a împărțit nimănui
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
a împărțit nimănui din avuția sa și cel zgârcit este dat focului înaintea tuturor păcătoșilor (Matei, 25, 41-43)”<footnote Idem, Omilii și cuvântări, omil. a VIII-a, VII, p. 431. footnote>. Sfântul Vasile precizează limpede că ceea ce ai dat celui flămând „rămâne tot al tău și ți se întoarce cu adaos”<footnote Idem, Omilii și cuvântări, omil. a VI-a, III, p. 402. footnote>. În viziunea Sfântului Vasile, „bogăția este un lucru care se risipește repede: ea este întocmai ca un
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]