2,594 matches
-
importat în Japonia, și folosit pentru forjarea sabiei acolo. Există posibilitatea ca inscripția de pe sabia Inariyama să fie scrisă într-o versiune a limbii chineze folosită de unii coreeni din antichitate. Scrierea man'yōgana folosește caractere kanji pentru rolul lor fonetic mai degrabă decât pentru cel semantic, cu alte cuvinte, sunt folosite pentru pronunția lor și nu pentru sensul lor. Nu există un sistem standard pentru alegerea ideogramelor kanji; ideograme diferite puteau reprezenta același sunet, alegerea era la voia scriitorului. Până la
Man'yōgana () [Corola-website/Science/329728_a_331057]
-
în circulație pentru reprezentarea celor 90 de more ale japonezei. De exemplu, poemul Man'yōshū cu numarul 17/4025 era scris după cum urmează: Sunetele "mo" () și "shi" () sunt scrise cu caractere multiple. În timp ce toate particulele și majoritatea cuvintelor sunt reprezentate fonetic ( "tada", "așa"), cuvintele "umi" () și "funekaji" () sunt redate semantic. În unele cazuri, anumite silabe din anumite cuvinte sunt reprezentate în mod consistent de anumite caractere. Acesta uzanța este cunoscută ca Jōdai Tokushu Kanazukai. I-a deteminat pe lingviștii istorici să
Man'yōgana () [Corola-website/Science/329728_a_331057]
-
Un arabist este un specialist nearab în limba arabă (literară sau colocvială, fonetică, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică, pragmatică, stilistică), în literatura arabă (din perioada preislamică și până în zile noastre, creată fie în spațiul arabofon, fie în alte spații ce au folosit sau folosesc limba arabă ca mijloc de exprimare culturală), în sociolingvistică arabă
Arabist () [Corola-website/Science/327993_a_329322]
-
prin comparație cu numeralele zecilor, care, cu excepția lui „douăzeci” "(zaθrum)", se formează toate adăugând un sufix "-alχ". Substantivul "halχ" fiind atestat, de asemenea, în pasajele privitoare la numere, Iatsemirsky conchide că "halχ" semnifică „zece”, "śar" semnificând atunci „doisprezece”, prin asemănare fonetică între "śar" și "zal" (ś și z par să fie, într-o oarecare măsură interschimbabile.) Această ipoteză este, evident, criticabilă, ea sprijinindu-se, fără îndoială, pe aceeași apropiere care există în germanică (veche și recentă) între , limba nordică veche "tveir
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu. Acest fapt are drept cauze îndelungata evoluție istorică a scrierii acestei limbi, în care s-au combinat contactele dintre culturi diferite, schimbările fonetice ale limbii, progresele tehnice, normele sociale și factori de putere politică. În secolul al XVI-lea, când au apărut primele încercări de regularizare a scrierii, au apărut și două tendințe: pe de o parte cea de a apropia grafia de
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
țin dintr-un sentiment patriotic. Un adversar al reformei, scriitorul Philippe de Saint Robert, critică punct cu punct rectificările din 1990 din punct de vedere lingvistic și conclude că „ortografia actuală a limbii franceze provine dintr-o convenție de scriere fonetică și ideografică profund înrădăcinată în istorie”, că „stabilitatea ortografiei este zălogul unității limbii franceze” și că „reformarea ortografiei înseamnă mai ales perturbarea inutilă a obiceiurilor a milioane de vorbitori ai limbii franceze din lumea întreagă”. Partizanii schimbărilor pornesc de la dificultatea
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard. Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Fonemele consonantice ale limbii franceze sunt: Observații: Consoanele în cuvinte: În ortografia franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor consoane lungi
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
ritmic conține în general trei la șapte silabe, dar poate fi și mai scurt, chiar format dintr-un cuvât monosilabic într-o enumerare, sau mai lung, daca debitul vorbirii este relativ rapid. Unitatea grupului ritmic este asigurată de câteva fenomene fonetice. Înlănțuirea consonantica În interiorul unui grup ritmic, când un cuvant se termină în pronunțare cu o consoana (și atunci când cuvântul este izolat) și este urmat de un cuvânt care începe cu o vocală, cuvintele se înlănțuie prin trecerea consoanei în cuvântul
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul schimbului fonetic în lanț: Schimbul fonetic poate fi reprezentat și astfel:
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul schimbului fonetic în lanț: Schimbul fonetic poate fi reprezentat și astfel:
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
teolog, a fost cel dintâi care în cursul unei călătorii de explorare în inima Galileei, a identificat locul unde s-a aflat în trecut cetatea Yodfat. El s-a bazat pe descrierea din cărțile lui Josephus Flavius și pe asemănări fonetice cu denumirea arabă a locului, Khirbet Djefet. În cursul secolului al XX-lea s-au efectuat în câteva rânduri cercetări ale zonei. Prima excavație s-a efectuat însă abia în 1990, dar a fost limitată, restrăngându-se la presa de ulei
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
lor APF, în asociere cu compania britanică de televiziune Associated Television (ATV) pentru ITC Entertainment. În timp ce realizau această serie soții Anderson au remarcat numele unei mărci de ulei de motor, Castrol-XL, și au găsit că numele suna interesant. O schimbare fonetică a permis crearea titlului "Fireball XL", cifra 5 fiind adăugată titlului deoarece acesta părea un pic plat fără numeral. Seria a fost realizată cu tehnica numită supermarionete creată de soții Anderson, o formă de animație cu păpuși folosită pentru prima
Meteor XL5 () [Corola-website/Science/329495_a_330824]
-
ayn" considerată drept primul dicționar de limba arabă, în care autorul a inclus mult material fonologic, sintactic, morfologic și dialectal. Lucrarea nu este structurată alfabetic ci după așa-zisa “ordine a lui al-Ḫalīl”, adică după anumite grupuri de sunete (principiul fonetic permutativ) - posibil sub influență indiană: ‘, ḥ, h, ḫ, ġ, q, k, ğ, š, ḍ, ș, s, z, ț, d, t, ẓ, ḏ, ṯ, r, l, n, f, b, m, w, ’alif, y, ’. Cercetările au demonstrat că opera nu a ajuns
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
consoanele și vocalele limbii arabe. În "Sirr șină‘at al-’i‘răb" (“Secretul formării "’i‘răb"-ului”) a expus o descriere a sunetelor limbii arabe, trăsăturile și clasificarea lor, natura segmentelor, slabe sau țări, asimilarea, metateza, substituția și alte procese fonetice. Lucrarea să "Tașrīf al-mulūkī" (“Morfologia regală”) este un tratat ce descrie în detaliu procesele de derivare ale limbii, fiind analizate forme morfologice simple și complexe deopotrivă. De asemenea, Ibn Jinnī a elaborat lucrarea "Kităb al- ḫașă’is fī ‘ilm ’ușūl
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
a evoca mai multe sensuri, capacitatea acestuia de a indica fie mai multe caracteristici semantice ale aceluiași obiect, fie caracteristica semantică comună a mai multor obiecte. Unii lingviști tratează și polisemia afixelor. Un cuvânt polisemantic dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printr-o caracteristică comună. De exemplu caracteristica semantică „scălda”, „spăla” leagă formele "băi" („scalde”), "băi" („scăldători”), "băi" („camere de spălat”) și "băi" („localități cu instalații speciale destinate curei balneare”). Cuvântul polisemantic are în general un sens de bază
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
cât un cuvânt este mai frecvent, cu atât are mai multe sensuri. Noțiunea de polisemie se opune altor două noțiuni. Una dintre acestea este monosemia, adică unicitatea sensului, cealaltă fiind omonimia. Chestiunea dacă în cazul a două cuvinte cu corp fonetic identic este vorba de polisemie sau de omonimie nu este totdeauna clară. Pe de altă parte, nu este totdeauna ușor de stabilit dacă un cuvânt are mai multe sensuri diferite sau doar un sens vag. Polisemia servește la îmbogățirea lexicului
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
Mai rare sunt cuvintele internaționale de origine arabă ("algèbre"), italiană ("allegro") sau rusă ("mammouth"). Asimilarea împrumuturilor poate fi totală, atunci când vorbitorul obișnuit nu simte ca străin nici cuvântul împrumutat, nici noțiunea corespunzătoare. Integrarea are loc atât din punct de vedere fonetic, cât și morfolgic. Este în general cazul împrumuturilor relativ vechi, din celelalte limbi de pe teritoriul Franței ("bijou"), din latina medievală ("gémir"), din greacă ("économie"), din italiană ("banque"), din spaniolă ("camarade"), din portugheză ("pintade" „bibilică”), din germană ("chic"), din engleză ("beaupré
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
gémir" > "gémissement" „geamăt”, "camarade" > "camaraderie"). Uneori împrumutul ia formă franceză prin etimologie populară. Astfel, sintagma engleză "country dance" „dans de la țară” a devenit în franceză "contredanse", primul element fiind interpretat greșit ca fiind "contre" „contra”. Cuvântul împrumutat poate fi integrat fonetic și morfologic, dar să fie simțit totuși ca un împrumut, dacă denumește o realitate străină. Este, de exemplu, cazul cuvântului "zèbre", care se pronunță și se scrie conform régulilor limbii franceze, având și derivat francez, "zébrure" „dungă”. În legătură cu împrumuturile neasimilate
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
accord" „acord”, "labourer" „a ara” > "labour" „arătură”), alteori se adaugă un e la rădăcină și rezultă un substantiv feminin: "attaquer" „a ataca” > "attaque" „atac”, "nager" „a înota” > "nage" „înot”. În cazul formării de substantive masculine, uneori are loc o schimbare fonetică în rădăcină: "avouer" „a mărturisi” > "aveu „mărturie”, "gagner" „a câștiga” > "gain „câștig”. Se poate forma și substantiv din substantiv prin eliminarea unui sufix: "démocratie" > "démocrate", "aristocratie" > "aristocrate". Mai rar, se elimină e final al unui substantiv feminin, formându-se astfel
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
și substantiv din substantiv prin eliminarea unui sufix: "démocratie" > "démocrate", "aristocratie" > "aristocrate". Mai rar, se elimină e final al unui substantiv feminin, formându-se astfel un substantiv din alt substantiv sau un adjectiv dintr-un substantiv, uneori cu o schimbare fonetică înaintea lui e: "médecine" „medicină” > "médecin" „medic”, "châtaigne" „castană” > "châtain" „castaniu, șaten”. Din punct de vedere semantic, prefixele pot fi: Prin acest procedeu, un cuvânt bază primește un sufix și un prefix, formându-se un verb. Procesul poate fi Astfel
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
ajuns să denumească succesiv: În limba actuală, "toilette" continuă să fie polisemantic, având sensurile b), c), d) și, la plural, sensul g) ("les toilettes"). Schimbarea de sens se poate face prin procedee ca: În franceză, din cauza unor particularități ale evoluțiilor fonetice, omonimia este mai frecventă decât în celelalte limbi romanice. De exemplu, numai în franceza modernă s-a ajuns la omofone (în număr de șase) din șase cuvinte latine heterofone, care au dat în alte limbi romanice tot șase cuvinte heterofone
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
ele fiind utilizate, mai mult sau mai puțin frecvent, pe întreg spațiul moldovenesc și chiar dincolo de el, în Transnistria, zone din nordul Munteniei, Delta Dunării sau diaspora română, datorat, în cea mai mare parte, emigrărilor ardelenești la est de Carpați. Fonetic, din punct de vedere lexical, precum și din punct de vedere morfologic sau sintactic, Moldova nu are un grai unitar. Astfel, graiurile din Bucovina au un aspect de mozaic (îmbină trăsături ale graiurilor centrale, bucovinene și în unele localități ale graiurilor
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
metodei de transliterare. Acesteia i-a fost dată o formă mai completă la sfârșitul secolului al XIX-lea de către William Wilson Hunter, pe atunci general topograf al Indiei. Cand a fost propus pentru adoptare, a întâmpinat imediat opoziția susținătorilor sistemului fonetic Dowler, care a culminat cu o confruntare dramatică într-o întâlnire a Consiliului Indiei pe 28 mai 1872, unde nouă metodă hunteriană s-a impus în ziua respectivă. Metodă hunteriană era inerent mai simplă și extensibila la mai multe sisteme
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
limba vorbită în Roussillon și limba vorbită în Alghero. În perioada medievală, limba catalana se vorbea în Principatul Cataloniei, Regatul Valenciei, Insulele Baleare și orașul Alghero din Sardinia, teritorii care făceau parte din Coroana Aragonului. Catalana medievala a prezentat schimbari fonetice de-a lungul istoriei sale documentate; cu toate că acest articol trateaza mai ales fonologia din secolele XIII și XIV, perioadă în care au fost scrise cele patru mari cronici care utilizau forma standard a catalanei medievale. Sistemul de scriere din acea
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
cu toate că acest articol trateaza mai ales fonologia din secolele XIII și XIV, perioadă în care au fost scrise cele patru mari cronici care utilizau forma standard a catalanei medievale. Sistemul de scriere din acea perioadă răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele finale scrise se pronunțau, nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]