2,730 matches
-
după 1075, se consolidează treptat stăpânirea regatului ungar asupra Transilvaniei.22 Un alt voievodat, cel al lui Glad din Banat, avea hotarele delimitate de Mureș, Tisa, Dunăre și Carpați, și avea ca reședință Orșova ("castrum Urscia"), dar deținea și alte fortificații ca Horom (Palanka), Keve (Cuvin), Morisena (Cenad). În cronică nu se precizează cine erau locuitorii voievodatului, dar conducătorul său Glad (Vlad) luptă împotriva cuceritorilor unguri, cu ajutorul românilor, pecenegilor și bulgarilor-deducem că ei alcătuiau populația acestei formațiuni, în secolul al X
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
informațiile se înmulțesc, iar asemenea formațiuni politice vor fi existat și la est de Carpați, în Moldova și Basarabia. Cercetările arheologice ne oferă date despre fortificațiile-reședințele ale conducătorilor formațiunilor politice și despre realitățile social-politice din cadrul acestora. Au fost cercetate numeroase fortificațiii din secolele VIII-XI, de pe teritoriile de la Carpați, Dunăre și Mare-în jurul fiecărei fortificații-reședințe existau așezări care alcătuiau împreună cu aceasta o structură teritorială. Astfel, la Moldovenești, Cluj-Mănăștur, Dăbâca (jud. Cluj), Comana de Sus (jud. Brașov), Vladimirescu (jud. Arad), Biharea (Bihor), Fundu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Sus (jud. Brașov), Vladimirescu (jud. Arad), Biharea (Bihor), Fundu Herții, Tudora, Hudești (Moldova), Dersca (Basarabia), Slon (Prahova), pe linia Dunării, în Muntenia, apoi la Mircea Vodă (Constanța), Garvăn-Dinogetia, Capidava, Păcuiul lui Soare-pe malul drept, în Dobrogea s-au descoperit fortificații din secolele VIII-XI, având în jur așezări ale unor populații sedentare, cu locuințe de suprafață sau bordeie. Asistăm acum la unificarea unor complexe de așezări în structuri teritoriale mai mari: nucleul (gruparea) de sate din jurul Iașilor s-a extins spre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronica sa, alcătuiau un aparat militar bine închegat, permanent, care să apere comunitatea respectivă, voievodatul, de primejdia dinafară. Și conducătorii formațiunilor prestatale din nordul Dunări, în secolul al X-lea, menționați de scriitorii bizantini, aveau oști (cete militare) însemnate, cu fortificații de apărare, iar cei din Dobrogea erau destul de puternici ca să înfrunte pe bizantini. Aceste formațiuni (înjghebări) întrețineau legături economice și politice cu statele vecine mai dezvoltate-astfel, erau obiectele bizantine descoperite în așezările din Transilvania și de la Dunărea de Jos. De
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în vara lui 968, după ce au coborât cu monoxilele pe Nipru, oștile ruse au ajuns la Marea Neagră și apoi la Dunăre, cu 60.000 de luptători, s-au desfășurat în spațiul dintre Dunăre și Haemus și au ocupat așezări și fortificații din Dobrogea. Dar Sviatoslav și-a întrerupt acțiunea militară și s-a întors brusc în țara sa, atacată de pecenegi. După înfrângerea acestora, Sviatoslav a revenit la Dunărea de Jos și acționa aici în virtutea unui plan politic: el intenționa să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
zona Dunării exista o populație densă, prosperă, mai ales în valea acesteia, ceea ce indică existența unor formațiuni politice în zonă. Prezența jupanilor în spațiul Dobrogei (Dimitrie-943, Gheorghe și alții, necunoscuți încă, constituie o dovadă în acest sens. Nu știm dacă fortificațiile (cetățile) erau situate în nordul sau în sudul Dunării-după unii cercetători, ele existau doar în Dobrogea, în preajma Dunării, dar alții consideră că bizantinii au stabilit capete de pod pe malul stâng. Aceste împlanturi (fortificații) erau orientate înspre ținuturile sudice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în acest sens. Nu știm dacă fortificațiile (cetățile) erau situate în nordul sau în sudul Dunării-după unii cercetători, ele existau doar în Dobrogea, în preajma Dunării, dar alții consideră că bizantinii au stabilit capete de pod pe malul stâng. Aceste împlanturi (fortificații) erau orientate înspre ținuturile sudice ale Moldovei, câmpia munteană și părțile meridionale ale Transilvaniei și Banatului. După terminarea operațiilor militare, Ioan Tzimiskes a luat măsuri de consolidare a frontierii Dunării, în acest context, au fost întărite locurile strategice, fostele cetăți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldovei, câmpia munteană și părțile meridionale ale Transilvaniei și Banatului. După terminarea operațiilor militare, Ioan Tzimiskes a luat măsuri de consolidare a frontierii Dunării, în acest context, au fost întărite locurile strategice, fostele cetăți romano-bizantine, Capidava, Axiopolis, Noviodunum sau ridicate fortificații noi, Păcuiul lui Soare, Nufăru ș.a.. Această rețea densă de fortificații a fost dotată cu trupe regulate, înlocuite apoi cu unități de stratioți, recrutate din rândul populației locale. Structurile militare de la Dunăre au fost însoțite de forme administrative specifice-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
terminarea operațiilor militare, Ioan Tzimiskes a luat măsuri de consolidare a frontierii Dunării, în acest context, au fost întărite locurile strategice, fostele cetăți romano-bizantine, Capidava, Axiopolis, Noviodunum sau ridicate fortificații noi, Păcuiul lui Soare, Nufăru ș.a.. Această rețea densă de fortificații a fost dotată cu trupe regulate, înlocuite apoi cu unități de stratioți, recrutate din rândul populației locale. Structurile militare de la Dunăre au fost însoțite de forme administrative specifice-a fost constituită o themă bizantină în zonă, numită Paristrion sau Paradunavon
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Samuel și-a extins autoritatea și la nord de Haemus până la Dunăre, în zona Vidinului, iar spre răsărit îngloba o parte a țărmului pontic, precum și vechea capitală Preslav, practic, statul bulgar își refăcuse hotarele. Se presupune că Dorostolon, principala fortificație de pe malul drept al Dunării, ocupat de bizantini în 971, a rămas în mâinile lor, ceea ce a asigurat controlul nestingherit al fluviului prin intermediul flotei imperiale. O însemnată parte a Dobrogei, cuprinsă între gurile Dunării și valea Carasu, unde se întindea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care se întindea spre vest până în zona Vidinului. Dar este posibil ca thema Paristrion să se fi extins și pe malul nordic al Dunării.9 Stăpânirea bizantină la Dunărea de Jos s-a bazat și pe un întreg sistem de fortificații ce împânzeau mai ales malul dobrogean (drept), de la Dorostolon și Păcuiul lui Soare până în Deltă: Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Arrubium, Dinogetia, Noviodunum, Aegyssus. La Noviodunum, se afla o importantă cetate ce controla un vad însemnat strategic, la Dinogetia, pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
malul dobrogean (drept), de la Dorostolon și Păcuiul lui Soare până în Deltă: Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Arrubium, Dinogetia, Noviodunum, Aegyssus. La Noviodunum, se afla o importantă cetate ce controla un vad însemnat strategic, la Dinogetia, pe o insulă a fost refăcută fortificația din secolele IV-VI, punct de sprijin pentru flota militară și comercială bizantină. La Capidava, a fost ridicat un zid și edificii militare, iar la Carsium o cetate cu ziduri și turnuri masive. Cea mai importantă fortificație bizantină la Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost refăcută fortificația din secolele IV-VI, punct de sprijin pentru flota militară și comercială bizantină. La Capidava, a fost ridicat un zid și edificii militare, iar la Carsium o cetate cu ziduri și turnuri masive. Cea mai importantă fortificație bizantină la Dunăre, ridicată din temelii, în 971, a fost cetatea de la Păcuiul lui Soare, aflată la 18 km aval de Dorostolon, situată atunci pe malul stâng (nordic), iar astăzi pe o insulă creată de apele Dunării-bază a flotei bizantine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era atât de pregnant, încât bizantinii înșiși au numit aceste locuri "regiunea orașelor dunărene" sau paristriene. Dar și alte așezări românești din interior, precum Slon-Prahova, Fundu Herții-Botoșani, Dersca-Orhei, Horodiștea, și cele din Transilvania, Alba Iulia, Dăbâca, Cluj-Mănăștur, prin elementele de fortificație, prin funcțiile lor militare și social-economice, ca reședințe ale unor țări, depășiseră stadiul de așezări rurale. Aceste așezări-orașe erau centre politice-administrative, fiscale și bisericești. Ele vor deveni în secolele următoare și centre economice, meșteșugărești și negustorești.11 Întemeierea orașelor în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
principală mongolă ce urma să înfrunte pe unguri se afla sub comanda lui Batu, secondat de Subotai, un experimentat strateg. Ea avea în componență și elemente (trupe) recrutate de la populațiile supuse, după informațiile arhiepiscopului Toma de Spalato, pentru străpungerea puternicelor fortificații din pasul Verecke și amenajarea drumului de trecere au fost antrenați 40.000 de oameni cu securi. Regele Ungariei Bela IV a încredințat apărarea trecătorii unui palatin, care a solicitat urgent ajutor militar, dar oștile nu erau concentrate și, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1205-1235), i-a instalat în Țara Bârsei, la cererea papei, pe cavalerii teutoni "ultra silvas versus Cumanos", cu scopul declarat ca, prin acțiunea lor, "regatul să se întindă". Regele Andrei a acordat cavalerilor un șir de privilegii, precum construirea de fortificații de lemn "pentru întărirea regatului înspre Cumania". În 1212 și 1222, regele reamintește Ordinului funcția sa esențială, sensul instalării acestuia în Țara Bârsei: înfruntarea cumanilor de la sud de Carpați. În 1231, după ce anterior, în 1225, regele i-a îndepărtat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fuseseră efectiv ocupate de Hoarda de Aur. Pe lângă un tribut împovărător periodic și alte prestații specifice teritoriilor subjugate, acestea erau obligate să furnizeze cete militare în expedițiile războinice ale mongolilor. În plus, cnejilor ruși li s-a impus să distrugă fortificațiile mai puternice și li s-a interzis construirea altora noi. Apoi, deși statele rusești se bucurau de autonomie administrativă, funcția de cneaz trebuia confirmată periodic de hanii Hoardei de Aur, iar principii (cnejii) ruși erau nevoiți să meargă, în persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
susținea că "pământul nemărginit al dacilor", adică ținuturile românești nord-dunărene, ar fi fost "plin de faima victoriilor împăratului", dar aceste elogii erau în afara realității. În vremea lui Mihail VIII, Bizanțul nu mai deținea controlul politic la nordul Dunării, doar câteva fortificații izolate, stăpânirea reală fiind preluată de către mongoli. Cu toate acestea, o dominație nominală a Imperiului asupra unor teritorii întinse era pretinsă și recunoscută, uneori, în relațiile externe. În virtutea pretențiilor asupra unor foste teritorii ale Bizanțului, în 1263, împăratul Mihail VIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Dunăre și Marea Neagră au fost emise monede, având pe verso crucea genoveză, iar pe revers tamgaua mongolă, elemente simbolice ce semnificau condominiumul politic din zona ponto-dunăreană. În jurul principalelor puncte comerciale și meșteșugărești, conduse de patricieni genovezi, au fost ridicate fortificații puternice, utile în vremea conflictelor cu autoritățile mongole din zonă. Expansiunea comercială a genovezilor în spațiul pontic a avut de înfruntat, în secolele XIII-XIV, numeroase dificultăți. Menționăm luptele cu Hoarda de Aur (1299, 1307-1308, 1343-1347), apoi rivalitatea și "războaiele Strâmtorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp de armată mongol. Expediția mongolă din 1285 a fost de mai mică amploare, iar victimele și distrugerile au fost mai mici decât în 1241, iar, pe de altă parte, fortificațiile din Ungaria, Transilvania și Polonia au slăbit eficiența și forța atacului lor. Eșecul campaniei a intimidat și descurajat pe mongoli, iar pe viitor, ei n-au mai întreprins decât incursiuni de pradă în zonele învecinate. Dar, în anii următori, situația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așezare minieră, localitatea se numea Bania, nume dat de minerii veniți din Transilvania. Coloniștilor străini le-au fost atribuite întemeierea, încă înainte de 1359, a mai multor cetăți și orașe de la est de Carpați sașii ar fi construit Cetatea Neamțului și fortificația de la Siret, dar cercetările arheologice au infirmat aceste susțineri. Coloniștii germani stabiliți în nordul Moldovei, la începutul secolului al XIV-lea, proveneau mai ales din Transilvania. Originea lor transilvană este probată de toponime moldave ca Sasca, Săsciori, Săsani, Săsești. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vor face ulterior în Prusia, ci oriunde ajung ei aspiră la întemeierea cetăților și constituirea "comandaturilor". Astfel, ei treceau Carpații în Buzău și Muscel, pentru a întări cealaltă parte a trecătorii. De-aici, în mijlocul Câmpulungului românesc, ei ridică un cloașter (fortificație), pe vremea când puterea era în mâinile unui "comes" săsesc, Laurențiu. Așezarea "cavalerilor Maicii Domnului a teutonilor" din Ierusalim, călugări-ostași, îngrijitori de spitale, ocrotitori de pelerini, auxiliari prețioși este un fapt de cea mai mare importanță pentru "rostul românesc" (Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acorda Ordinului teutonic. Ulterior, regele va reveni la misiunea cruciatei, uzurpată un timp de Ordin.26 În timpul acesta, prima jumătate a secolului al XIII-lea, românii de la sud de Carpați, unde pătrunderea cavalerilor apuseni "stârnise" (Iorga) o nouă viață în jurul fortificației (cloașterului) de la Câmpulung, rămași de-sine-stătători, începuseră opera de asimilare asupra oaspeților aduși de teutoni. De-aici intervenția (amestecul) papei cerând ajutorul regelui față de "acești oameni ce se zic vlahi" și, mai ales, față de acești "pseudoepiscopi" care îi convertiseră pe unguri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
existența acestor funcții se prefigura viitorul mecanism statal medieval. În paralel cu voievodatul lui Litovoi din dreapta Oltului (Oltenia), în partea stângă a lui, în Muntenia, în zona Argeșului, se conturase un alt centru de putere, o "curte" voievodală, în jurul unei fortificații (cetăți) de piatră și a unei biserici în stil bizantin, care datau încă de la sfârșitul secolului al XII-lea. Această vechime, atestată istoric, dublată de forța politică și militară, au permis centrului de putere voievodal de la Argeș, spre sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Germaniei. Un Rheinland demilitarizat făcea ca o asemenea acțiune să fie posibilă; o graniță puternic fortificată schimba însă radical situația. Practic, efortul principal al Franței era îndreptat în direcția construirii Liniei Maginot; banii erau deci cheltuiți mai curînd pentru fortificații fixe și armament defensiv decît pentru cel ofensiv, ca avioane și tancuri. Această schimbare a marcat ceea ce constituise o modificare treptată a atitudinii franceze. În această perioadă, mulți lideri francezi încetaseră să încerce să susțină respectarea Tratatului de la Versailles; alții
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]