4,656 matches
-
cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt să clipească des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar veni să creadă. De cine dracu’ să-i fie frică? Poate cel mult de animalul din el, care-i roade măruntaiele, schimonosindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Se vedea oglindit în privirile ochilor lor negri animate de o mobilitate neostoită, insistentă, lacomă, pendulând între frică, viclenie, implorare, și se simțea tot mai asemenea lor, preluându-le slăbiciunile și puterile ascunse, cu un gând de împotrivire de-acum, frământat de șansa unei eliberări. Șapte ani, da, timpul acela îl ținea legat de mâini și de picioare, prizonier al unui trecut și al unui viitor pe care nu se mai îndura să le recunoască și să creadă că ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Vandame, strigase cineva. Adevărul e că se lipise ca disperata de Vandam. L-ar fi mâncat fript, și el mormăindu-i la ureche niște vorbe îmbăloșate, din care nu înțelegea nimic și nici n-o interesa. O strângea și o frământa și o împungea în coapsă cu sculăciunea aia, de n-ar mai fi avut mult până s-o încalece acolo, în văzul lumii. Ce vasăzică băutura, Mirelo, și nici ea nu era în firea ei după cât de înfierbântată și dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția nemuririi e departe; pentru ei, da, că el e asigurat de viața veșnică și n-ar mai avea la ce să-l frământe soarta lor. În definitiv, fiecare se salvează singur, deși nu-i mai puțin adevărat că nu te poți salva decât salvându-i pe ceilalți. Să le arăți, adică, să-i înveți, să-i împiedici să-și facă rău cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să bei, să te îmbraci, să te tratezi, să te distrezi, deh, trebuie neapărat să mesteci, să miști din fălci și să-ți miști fundul, să te freci încolo și-ncoace ca să nu mucezești stând în loc și întrebându-te și frământându-te dacă merită cumva, până ai s-o iei razna și-ai să te risipești vâslind cu nădejde prin arșița asta fumegoasă care te năucește cu tarabe și chioșcuri și barăci, berării și patiserii și gogoșerii, grătare de mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mi-ai spus că ai rezolvat. Așa am înțeles. Ea își descheie haina și-i arătă burta. — Te-am mințit. — De ce m-ai mințit? Oh, nu trebuia... Dacă mi-ai fi spus, am fi rezolvat. Nu trebuia, nu trebuia... Se frământa, îi tremurau buzele, își aprinse altă țigară. Arăta făcut praf, iar Mirela parcă s-ar fi bucurat. Așa merită, își spuse, păi, ce-o fi crezut el, c-o să-i îndur la nesfârșit. Și deja se bucura. Era satisfăcută. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
familie, o cruce pe care s-o târâie ori s-o ducă după el, ce mai contează? El e atent la vorbe și se împiedică de vorbe ca nerodul, când moartea-i cât capra pă capul nostru. Auzi ce-l frământă pă el, tot filozofii de doi bani. Cică omul, da’ mai dă-l dracului de om, că până la urmă-și merită soarta. — N-ar trebui ca omul să se amăgească făcându-și griji. Greutățile care-l apasă, fie că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
într-un ziar. Am dat probă de lucru. Am scris niște articole... Au și acum nevoie de redactori. Poți să vii să încerci. Ce zici? Nu zicea nimic Rafael. Nu îndrăznea. Iarăși îi lăsa gura apă. Cât s-a mai frământat să scape de școală, și uite acum... Garsoniera lui Milică era la etajul șase, la capătul unui palier lung, cufundat în penumbră și întuneric muced, străbătut de mirosuri amestecate, de prăjeli și varză fiartă. Milică îi povestise odată că stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu mai rezista, ce mai, copilul ăsta o terorizează. Dacă de-acum, dar când s-o face de douăzeci? Și mai are unul de opt luni, cu care nu știe ce să se mai facă; să se gândească, să se frământe, să-i dea un răspuns nășicăi. Cu două zile până-n Crăciun, s-a dus la biserică să se spovedească și să se împărtășească. A podidit-o plânsul lângă preot, spunându-i că a mâncat cârnați cu o săptămână până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doru’, și-o să te roadă viermele vinovăției la mațe că n-ai făcut tot ce ți-ar fi stat în putință, Rafaele, e o cruce. Am ajuns iar la vorba noastră. D-aia îmi place mie dă tine, că te frământă chestiile astea... D-aia te-am întrebat dac-oi fi fost preot ori călugăr... Ba bine că nu. N-a avut de-a face cu preoția ori călugăria. Am lucrat în mai multe părți, da’ cel mai mult într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
celălalt capăt al parcelei terasei, ocupată de trei inși. Vorbea acum cu ei stând în picioare și sprijinindu-se cu pumnii în marginea mesei. După un minut, se îndreptă tresărind, ferindu-se, parcă, de o lovitură, și începu să-și frământe pumnii în buzunarele adânci ale șortului din material de camuflaj. Rafael umbla printr-o ceață a memoriei, încercând să lege imaginea lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de o întâmplare pe care nu și-o mai amintea. Gândul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
După un minut, se îndreptă tresărind, ferindu-se, parcă, de o lovitură, și începu să-și frământe pumnii în buzunarele adânci ale șortului din material de camuflaj. Rafael umbla printr-o ceață a memoriei, încercând să lege imaginea lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de o întâmplare pe care nu și-o mai amintea. Gândul i se împleticea printre mesele terasei și se înălța peste parcul cufundat în beznă și-n țârâit de greieri și peste bulevardul Titan din stânga, trasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în mânia ori, în înțelepciunea poporului, neamul ăsta de slugi nemernice, care l-a dus în spinare pe Ceaușescu atâta amar de vreme și i-a ales prin vot liber pe Iliescu și pe criptocomuniștii lui, ce mai, degeaba ne frământăm, degeaba ne spargem plămânii și ne răcim gura, ceea ce nu-l împiedica să revină la gânduri mai bune marțea următoare, pentru că-n definitiv cine, dacă nu noi, presa, cine să-l lumineze pe român și să-l împingă înainte? Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i Înveseli pe oameni doar prin purtarea sa firească. La sală erau o grămadă de tipi arătoși și cu trupuri perfecte, dar Derek lua premiul Întâi pentru chipul lui atrăgător și aerul de completă degajare. Nimic nu părea să-l frământe pe Derek, nici acum, nici În trecut. La dracu’, femeile aproape că-și smulgeau costumele de gimnastică de pe ele și le aruncau spre el, urlând: „Ia-mă pe mine, ia-mă pe mine“; se menținea Într-o formă excelentă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-a Încheiat totuși de trei săptămâni, dacă nu mă Înșel! — În vremea Ramadanului, eram În călătorie de la Nishapur la Samarkand, a trebuit, deci, să Întrerup postul, făcând legământ să câștig mai târziu zilele pierdute. Cadiul se sperie, asistența se frământă, fața suveranului este indescifrabilă. Hotărăște să-l isodească pe Abu Taher: — Tu, care ești un cunoscător al tuturor ascuzișurilor credinței, poți să-mi spui dacă, vârând monedele de aur În gură și scoțându-le de Îndată, khwaje Omar Încalcă postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai bine creat?” Cei care răspund „da” pot fi acuzați de nelegiuire, pentru că insinuează că Dumnezeu n-a avut destulă grijă de creația lui. Cei care spun „nu” pot fi și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că putea să fie vorba de o banală coincidență de lectură. Omar ne-a apărut, În acel moment, ca o parolă a destinului, ar fi fost aproape un sacrilegiu s-o ignori. Bineînțeles, n-am pomenit nimic despre ceea ce ne frămînta, conversația s-a Învârtit În jurul poemelor. Ea mi-a adus la cunoștință că Napoleon III În persoană ceruse publicarea respectivei lucrări.” În acea vreme, Europa tocmai Îl descoperise pe Omar. E adevărat, câțiva Învățați vorbiseră despre el la Începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia, cu toate că n-am pus niciodată piciorul acolo, preciză Rochefort. N-am stofă de călător. Dacă n-aș fi fost uneori exilat sau deportat, n-aș fi părăsit niciodată Franța. Dar vremurile se schimbă, evenimentele care frământă celălalt capăt al planetei ne afectează, de-acum, viețile. Dacă aș avea astăzi douăzeci de ani, În loc de șaizeci, aș fi foarte tentat de o aventură În Orient. Mai ales dacă m-aș numi Omar! M-am simțit obligat să explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici o bucurie În fața progreselor elevilor săi, Îl sfătuiesc ferm să plece Înapoi În Statele Unite. Se Întâmplă ca entuziasmul să se răsufle, mai ales la cei mai tineri. Ce poate fi mai omenesc? Odată Încheiat preambulul, reverendul tăcu, cu degetele groase frământând nervos pipa. Părea să-i fie greu să-și găsească vorbele. Am socotit de datoria mea să-i ușurez sarcina. Am adoptat tonul cel mai detașat: — Vreți să spuneți că Howard s-a descurajat după aceste câteva luni, că pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dacă o mașină de poliție făcea taatii-taa-tii, atunci tăcerea se spărgea în țăndări. Era cald. Tata transpira pe la subsuori. Avea nevoie de mai multe cămăși pe zi. De obicei, signora Maria ne aștepta. Ochii îi erau serioși, dar gura ei frământa un zâmbet. „Ei, ce cumpărături a mai făcut astăzi tata?” Într-o duminică, totul a fost altfel. Când am ajuns la pensione, în fața ei erau parcate câteva mașini și o mulțime de genți stăteau pregătite. Mingi, pantofi de sport, rachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înjurături. Enăchescu era anemică. Asta are legătură cu sîngele, ne-a explicat iarăși Pintea. Se pare că n-avea destul. Probabil de aceea era mereu albă ca varul și așa de subțirică și moale, că ai fi putut s-o frămânți. Enăchescu pășea cum ar fi pășit o salcie plângătoare, bineînțeles, dacă așa ceva ar fi fost posibil. Era minunat de frumoasă și vorbea abia susurat, pesemne ca să nu-și pună sângele în pericol. Când trebuia să răspundă, se scula în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lungul anilor, se pare, dobândisem o resemnare furioasă față de sentimentele lui, că tot ceea ce făceam eu și n-avea legătură directă cu el era o trădare, de ani de zile mă întorceam simțindu-mă aproape vinovată de la serviciu, acum mă frământasem tot drumul dacă să îi spun că am fugit până la serviciu sau să îi spun că am dormit pe mine jos la bufet, fapt care l-ar enerva mai puțin, dar când ajung în cortul lui, văd că doarme, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
voi scoate hainele, goliciunea mea plină de nuanțe îmi va încălzi întreg trupul, iar acolo, pe fotoliul acela vor fi anulate toate jurămintele ca și când nici nu ar fi existat vreodată, iar eu îmi voi încolăci coapsele în jurul mijlocului său, voi frământa zulufii de pe ceafa lui între degetele mele, ca pe niște bănuți. Cu un scârțâit ușor, deschid ușa, patul nostru dublu este aproape gol, el stă culcat pe margine, de parcă l-ar fi surghiunit cineva, unul dintre picioare îi atârnă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce anume să spună, eu râd stânjenită, din nou familiaritatea aceasta instalată între noi, dar mai este un lucru care ne leagă, cel din pricina căruia mă aflu aici, cea pe care o reprezint eu acum. Ce să îi spun, mă frământ eu, să îl îndemn să își părăsească soția, așa cum soțul meu m-a părăsit pe mine, să le facă rău copiilor, așa cum Udi a rănit-o pe Noga, el suspină, lasă-mă să te ajut, Naama, eu nu sunt așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lucrul acesta nu se poate face peste noapte, iar dacă forțezi lucrurile, repari într-o parte și strici în alta. Normal că el mi-a explicat în cuvinte foarte simple și aceasta nu este decât una dintre problemele care mă frământă, dar cred că am înțeles ce a vrut să spună. Probabil că nu ne vom putea niciodată obișnui cu metehnele noastre. Incapabili să găsim în noi înșine un locșor pentru durerea sau suferința provocată de aceste metehne, venim aici ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]