8,186 matches
-
On the Poetics of Knowledge, traducere de Hassan Melehy, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1994. Marcel Detienne și Jean-Pierre Vernant, Cunning Intelligence in Greek Culture and Society, traducere de Janet Lloyd, Humanities Press, Atlantic Highlands, N.J., 1978, publicat inițial În franceză cu titlul Les ruses d’intelligence: La mētis des grecs, Flammarion, Paris, 1974. Versiunea pe care o cunosc eu nu precizează despre ce fel de stejar este vorba sau despre ce fel de veveriță, dar probabil este vorba despre cea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de studii; se întoarce în Europa, stabilindu-se la Madrid, unde se angajează ca funcționar la un hotel, apoi ca redactor la Radiodifuziunea Spaniolă și în cele din urmă va fi numit profesor la Școala Oficială de Jurnalism. Redactează, în franceză, romanul Dumnezeu s-a născut în exil, care va apărea în 1960, obținând un mare succes (după ce fusese respins de editurile Plon și Seuil) și fiind distins cu Premiul Goncourt. Mediile literare de extremă stânga de la Paris reacționează violent, reproșând
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
cursurile Școlii de Ziaristică și devine din 1954 asistent la Catedra de teorie și practică a presei a Universității din București. În perioada 1957-1960 a funcționat în paralel la Institutul de Științe Sociale. Începând din 1961 va ține ore de franceză la Facultatea de Filologie bucureșteană, fiind transferată aici pe post de lector în 1963. Obține titlul de doctor în filologie în 1969, cu teza Balzac în România, apărută în „Analele Universității București” (1970-1971). O variantă a tezei de doctorat va
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
este proiectat liric un peisaj crepuscular, evanescent, generator de mister și nostalgie, atmosfera fiind asemănătoare aceleia din Întunecatul April al lui Emil Botta. I. a mai publicat manuale didactice și lucrări de specialitate, a făcut traduceri de același tip din franceză, italiană, germană și a tălmăcit în aceste limbi din lirica lui Mihai Eminescu. A dat, de asemenea, o transpunere în românește a romanului O viață de Christian Barnard. SCRIERI: Jurnalul unui om inutil, București, 1936; Mirele de Miazănoapte, București, 1937
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
o consistentă activitate de traducător și prozator. Publicând versiunea românească a cărții Marthei Bibescu, I. introduce cititorul, cu mijloace perfect adecvate, în universul de sensibilitate al unei strălucite scriitoare, ce cultiva legături intelectuale prestigioase. Traducerea este exactă, fluentă. Transpunerile din franceză în română sunt dublate de tălmăcirea poeților români în franceză (Mariana Bojan, Horia Bădescu, Vasile Igna, Mircea Petean, Adrian Popescu). De asemenea, problemele traducerii sunt abordate sistematic, în cursuri universitare și în studii speciale. Eseurile intitulate Glose franceze (1981) atestă
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
a cărții Marthei Bibescu, I. introduce cititorul, cu mijloace perfect adecvate, în universul de sensibilitate al unei strălucite scriitoare, ce cultiva legături intelectuale prestigioase. Traducerea este exactă, fluentă. Transpunerile din franceză în română sunt dublate de tălmăcirea poeților români în franceză (Mariana Bojan, Horia Bădescu, Vasile Igna, Mircea Petean, Adrian Popescu). De asemenea, problemele traducerii sunt abordate sistematic, în cursuri universitare și în studii speciale. Eseurile intitulate Glose franceze (1981) atestă nostalgia prozei: „La originea eseurilor cuprinse în volum se află
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
este un cronicar afabil, care își transmite impresiile într-un comentariu vioi, de o eleganță ușor convențională, fără a excela prin idei și judecăți de valoare. E întotdeauna bine informat, știe să facă trimiteri la cultura europeană, îndeosebi la cea franceză, și să așeze astfel într-o lumină favorabilă și evoluția culturii românești. Ca și maeștrii săi, A.I. Odobescu și B.P. Hasdeu, prețuiește literatura populară, susține campania pentru culegerea și valorizarea ei, apreciază virtuțile modelului folcloric pentru literatura cultă. În calitate de cronicar
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
protectoratul Rusiei. După înfrângerea revoluției pleacă în exil la Paris, apoi se stabilește în insula Chios, împreună cu familia, și, în ultimii ani, din nou la Paris. În anii exilului (1848-1858) publică intens articole și broșuri politice în română și în franceză, prezentând opiniei publice din străinătate, dintr-o perspectivă subiectivă, deseori deformatoare, evenimentele de la 1848, dar atrăgând totodată atenția puterilor europene asupra Țărilor Române. Iritarea împotriva unor tovarăși de exil (Ion Ghica, C.A. Rosetti, Cezar Bolliac), manifestările de grandomanie sunt
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
primul rând traduceri în limbile franceză și neerlandeză din poezia eminesciană. Scriitori reprezentativi ai perioadei interbelice, precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G. Bacovia, Ion Barbu, Adrian Maniu, sunt incluși și ei în paginile periodicului cu poeme alese și transpuse în franceză de Mihail Steriade. Redactorul responsabil, care își promovează aici și propriile poezii, sprijină cu generozitate începuturile lirice ale unor studenți, adolescenți și copii din România, dintre care unii au confirmat mai târziu: Adi Cusin, Constantin Ștefuriuc, Doina Uricariu, Florin Iaru
JOURNAL ROUMAIN DES POÈTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287676_a_289005]
-
Paris al ziarului bucureștean „Politică”, trimițând regulat corespondențe, interviuri, însemnări legate de aspecte din viața culturală pariziana, redactate cu real talent literar. În anul 1926 începe să colaboreze la redacția artistică a ziarului parizian „Le Soir”. În 1928 traduce în franceză (în colaborare cu René Jolivet) piesa lui Victor Eftimiu Fantomă celei care va veni, în vederea reprezentării ei, pe scena unui teatru parizian. Întors în țară, isi efectuează stagiul militar (1927-1928), lucrând totodată că redactor și cronicar plastic la „Rampă” și
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
des roumains (1818-1830), în Symposium. L’époque phanariote, Thessaloniki, Institute for Balkan Studies, 1975, p. 41-48. Eufrosin Poteca declara în 1824 că se simte aproape de „Sfânta Eladă, mamă a eroilor“, iar în 1828 Constantin Brăiloi scria tatălui, în greacă și franceză, din Genova, că este bucuros că francezii au acordat protecție grecilor. Mărturie stau și scrisorile lui Gheorgakis Lascaris serdarul către prietenii săi din Transilvania și Ungaria, ce conțin detalii asupra evoluției evenimentelor din Grecia și asupra vieții grecilor din Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Al. Papiu Ilarian în Tesaur de monumente istorice, vol. I, București, 1862, p. 285-326. Traducerile din greacă se axau mai ales pe lucrări de istorie recentă și de istorie bisericească. Un caz elocvent este manualul de Istoria neoelinilor, tradus din franceză de Anastasios G. Konstantas, descriind evoluția grecilor de la 1453 până în actualitate, carte ce apărea în 1838 la tipografia lui Heliade și a fraților Hristide. Între prenumeranți găsim cărturari de cultură greacă (C. Aristia, D. Villios, Petre Efesiul), greci (Baronul Christofor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de mic greaca de la dascălul Chiriac, în anii exilului basarabean și citea în original pe Homer; traducerile de mai sus se pare că au fost realizate pe la 13-15 ani. Uneori preferă să citească în greacă autori francezi, deși cunoștea și franceza și rusa. Prin 1826 citea Logica lui Condillac în traducerea lui Daniil Philipide și Corsii de Kotzebue. Cf. Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p 100-103. Posesorul unei importante biblioteci grecești, mitropolitul Moldovei era un admirator al culturii grecești și chiar al cauzei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ori mahalagism, ci o dramă ce a primit nu o dată accente tragice“ (Mircea Muthu, Literatura română și spiritul sud-est european, București, Editura Minerva, 1976, p. 21). educația în deceniile cinci-șase refuză o limbă dificilă, identificată adesea cu spațiul oriental, în favoarea francezei. Chiar dacă ultimul demisecol a așezat în linii mari apele în această chestiune, înlocuind opiniile diletanților și interferențele populiste ori politicianiste cu argumentele specialiștilor, credem că sunt încă necesare cercetări amănunțite, în special în spațiul moldav. Ele vor demonstra, dacă sondajele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spectatori, mai imperios chiar decât pentru actori, lecția Revoluției franceze pare să semnifice necesitatea istorică pe care Bonaparte o va metamorfoza în ideea de destin. În consecință, toți cei care în secolele XIX și XX au mers pe urmele Revoluției franceze sunt considerați agenți ai istoriei și ai necesității istorice. Consecința paradoxală a acestei răsturnări a perspectivei asupra istoriei este aceea că, în locul libertății, necesitatea a devenit categoria esențială a gândirii politice revoluționare 6. Un alt aspect al filosofiei lui Hegel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
an a devenit regulă ca orice mișcare violentă să fie considerată continuatoare a revoluției. În perioadele de calm, revoluția subzistă în subteran, pentru a irumpe ciclic la suprafață în momentele critice. Revoluția bolșevică a preluat regulile, scenariul și filosofia celei franceze de la 1789. Beneficiind de un asemenea „pedigree filosofic“, superior oricărei alte utopii și asistat încă de la naștere de o cohortă de „filosofi, savanți și scriitori“8, datorând, ca și fascismul, de altfel, enorm șansei și întâmplării, comunismul a dobândit un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ralet, C. Caragiali ș.a. În 1840 K. este numit, împreună cu V. Alecsandri, C. Negruzzi și P.M. Câmpeanu, la direcția Teatrului Național din Iași și inițiază alcătuirea și tipărirea unui repertoriu propriu, la care contribuie și el cu o traducere din franceză, Orbul fericit, și o prelucrare, Două femei împrotiva unui bărbat. Pentru editarea documentelor istorice scoate publicația „Arhiva românească” (1840-1845). În același scop, va aduna în trei tomuri, începând din 1845, cronicile moldovenești (Letopisițile Țării Moldovii), completate, în a doua ediție
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
În același scop, va aduna în trei tomuri, începând din 1845, cronicile moldovenești (Letopisițile Țării Moldovii), completate, în a doua ediție (I-III, 1872- 1874), și cu cele muntenești. Paralel, editează și o antologie de documente și cronici traduse în franceză, urmărind să atragă interesul savanților străini pentru istoria românilor. La Academia Mihăileană din Iași, unde este numit profesor în 1843, ține memorabilul Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională, curs întrerupt în același an din ordinul ocârmuirii. În 1844 K.
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
și din țările romanice, autor de studii docte asupra limbilor acestor țări, dar și asupra unor limbi slave și germanice. La baza erudiției sale stau anii de liceu petrecuți în Franța, când a învățat latina (materie principală și la bacalaureat), franceza, germana, rusa. Reîntorcându-se în Suedia după moartea timpurie a tatălui său, se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din Uppsala, specializându-se în limbile romanice. Foarte tânăr, a publicat, în 1926, lucrarea Limbile Europei, pe care a reluat
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
în limbile romanice. Foarte tânăr, a publicat, în 1926, lucrarea Limbile Europei, pe care a reluat-o târziu, cu amplificări și documentări vaste, în Limbile de pe pământul nostru (1991). Și-a luat licența în 1927 cu studiul Construcțiile nominale în franceză (1927); doctor în litere în 1930, docent la Uppsala, va fi preocupat să integreze studiul limbii române în învățământul universitar al limbilor romanice, convins că această limbă este de fapt „al patrulea picior al mesei” pentru aria studiilor romanice, bazate
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
doctor în litere în 1930, docent la Uppsala, va fi preocupat să integreze studiul limbii române în învățământul universitar al limbilor romanice, convins că această limbă este de fapt „al patrulea picior al mesei” pentru aria studiilor romanice, bazate pe franceză, italiană, spaniolă, limbi studiate pretutindeni în universitățile occidentale. În 1934 vine în România, sprijinit de Ovid Densusianu, și învață româna, atras de peisajul spiritual și geografic al țării. Rămâne legat pe viață de limba română, căreia i-a consacrat o
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
L. față de această limbă. După un deceniu a tipărit la Paris La Langue roumaine (1974), tratat despre specificul fonetic și gramatical al limbii, cu o prefață densă, în care afirmă: „Româna, parte a familiei neolatine și rudă apropiată, deci, a francezei, italienei, spaniolei și portughezei, este limba maternă a douăzeci de milioane de oameni și e una din marile limbi ale continentului nostru. [...] Fără această limbă nu ne-am putea face o idee cât de puțin completă despre ce a devenit
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
primară la Târgu Ocna (1924-1927), timp în care ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N. N. Tonitza; urmează liceul în diverse orașe, în funcție de mutările de garnizoană ale tatălui: Galați (unde îi este profesor de franceză Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publică epigrame în revista locală „Flori de crâng” și apoi un sonet, în „Adevărul literar și artistic”), Timișoara, Focșani. Colaborează la revista de avangardă „13” din acest din urmă oraș; sonetul Nevroză
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
mult decât „imitarea” textului original, s-a străduit să facă o transpunere în „stilul modern” - prima atestare la noi, în plan literar, a conceptului de modern. Traducerea e însă greoaie. O contribuție la constituirea terminologiei științifice românești este tălmăcirea din franceză, în 1846-1847, a cărții Prințipii filosofice, politice și morale de colonelul François-Rodolphe de Weiss. În 1851 comisul transpune după Al. Dumas romanul „istoric, religios și politic” Akté sau Moartea lui Neron, împărat a Romei, iar în anul următor, Scene din
GANE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287158_a_288487]
-
română, filosofie și istorie. Studiile îl ajută să-și structureze o concepție temeinică asupra destinului istoric, cultural și spiritual al poporului român. Înzestrat cu o memorie remarcabilă și cu un dar deosebit în însușirea limbilor străine - cunoștea latina, maghiara, germana, franceza, italiana și rusa -, G. manifestă de timpuriu înclinație spre munca de cercetare. Din 1920 până în 1922 ocupă postul de secretar literar al Astrei, stimulând activitatea publicațiilor Asociațiunii. Perioada este rodnică și în colaborări proprii la revista „Transilvania”. Ulterior, între anii
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]