58,766 matches
-
aimant și Promenous-nous dans les bois - sunt noutăți chiar și pentru ecranele franceze, ele fiind lansate abia la începutul acestei veri). Trecând în revistă numele cineaștilor aflați pe genericele celor nouă filme prezentate la București, înțelegem mai bine vitalitatea cinematografului francez actual - un cinema în care, coexistă, fără mari stridențe, personalități artistice foarte diferite ca vârstă, formație și afinități culturale; de la maeștri ca: Eric Rohmer (80 de ani, fost critic de film, redactor șef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
mari stridențe, personalități artistice foarte diferite ca vârstă, formație și afinități culturale; de la maeștri ca: Eric Rohmer (80 de ani, fost critic de film, redactor șef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi nume de marcă al faimosului "nou val francez"), Claude Pinoteau (75 de ani, specialist al filmelor de acțiune cu nume sonore, pe generic, și autor al multor succese de public ale cinematografului francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film și mare
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
șef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi nume de marcă al faimosului "nou val francez"), Claude Pinoteau (75 de ani, specialist al filmelor de acțiune cu nume sonore, pe generic, și autor al multor succese de public ale cinematografului francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film și mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce știe să analizeze cu finețe raporturile dintre personaje, dar și un cineast angajat, practicând un cinema
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
lor film de ficțiune și încercând să facă fie un cinema al notației cotidiene și al sensibilității feminine (Solveig Anspach), fie o "docu dramă" cu accente și ritm de rap (Akhénaton și Kamel Saleh), fie încercând să aducă în spațiul francez, un gen mai puțin frecventat de acesta - filmul de groază (Lionel Delplanque). Selecția a inclus două filme semnate de același cineast: Cédric Klapisch. Un air de famille (1996) - adaptarea pentru ecran a piesei tandemului Agnès Jaoui - Jean Pierre Bacri, laureată
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
posibilul lui fiu - Ako (Jean-Paul Belmondo) - un bătrân energic și volubil de 70 de ani, care își cere dreptul, la viață, la existență pentru el și familia lui. Klapisch - a dorit să exploreze "tradiția fantasticului integrat realității, o tradiție specific franceză, care datează de la Guy de Maupassant, Marcel Aymé, Borin Vian" și care îl face pe regizor să creeze imaginea halucinantă a unui Paris invadat și înecat în nisip, asemeni unui deșert african. Evident, speculațiile ideatice (imixtiunea prezent-viitor, viitorul amenințat să
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
1999) un film energic și pozitiv "feminist", unde privirea documentaristă salvează de melodramatism o ficțiune în care Anspach a introdus multe elemente autobiografice. Elemente autobiografice descoperi și în filmul (tot de debut) Comme un aimant (2000), semnat de faimosul raper francez Akhenaton (pe numele său adevărat Philippe Fragione, nepot de emigranți napolitani, îndrăgostit încă din copilărie de Egiptul antic - de unde și numele său de raper - și de șef al grupului IAM - Akhenaton) împreună cu bunul său prieten, Kamel Saleh, și unde cei
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
femei disperate își abandonează copiii. În ciuda limpidității poveștii cinematografice și a justeței tonului în interpretarea actorilor (Tavernier rămâne, incontestabil, un maestru, filmul său e plin de locuri comune și dialoguri strident - lozincarde, sindicalismul militant apropiindu-l, mai degrabă, de cinematograful francez al anilor '30 - cel al bunelor intenții și al Frontului Popular din La belle équipe al lui J. Duvivier, decât de cinematograful modern al sfârșitului de secol XX. Un cinematograf desuet, un fel de "teatru în conserve", propune Claude Pinoteau
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
de orice post de televiziune. Cinematograful practicat de Eric Rohmer în Conte d'automne (1998) este, evident, de factură clasică. Un scenariu abil și subtil articulat (premiat la Veneția), personaje interesante și atașante (în buna tradiție a comediei de tip francez), o mizanscenă riguroasă, dar ingenioasă în construcția aproape geometrică, a "jocului dragostei și al întâmplării", fac din această ultimă poveste din seria "Contes des quatre saisons" un film elegant, inteligent, ironic, reconfortant și agreabil, pentru amatorii de "piruete" spirituale și
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
dar, în fond, băiat bun și cu inimă mare. Să mai amintim că cei doi interpreți Marie Trintignant - absolut adorabilă - și Guillaume Depardieu - simpatic și fermecător - formează unul dintre cele mai atașante, încântătoare și originale cupluri ale ecranului (nu doar francez), că în această comedie râsul se învecinează cu lacrima, și că, dincolo de plăcerea ludică (deloc de neglijat), se ghicește gândul mai ascuns al autorului care ne spune (în termenii artei) că "jocul de-a ficțiunea" e un risc: realitatea nu
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
filmului - cei doi obligați să se despartă tocmai datorită regulilor impuse de "ficțiunile" lor (ea inventând minciuni din mitomanie, iar el din dragoste) - este unul dintre cele mai comico-tragice finaluri văzute într-un film contemporan. Pentru cinefilii bucureșteni "sărbătoarea filmului francez" s-a terminat. Dar, nu peste mult timp, va începe cea a filmului spaniol, urmată îndeaproape de cele ale filmului elvețian, italian și britanic. Lungă și bogată se anunță această toamnă cinematografică!
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
eu știu ce fac și că meseria mea de militar de carieră îmi permite să apreciez mai bine decît el cine va învinge în acest război. Aflați de la mine că armata germană este învincibilă și că odată căzută puterea militară franceză, nu mai există în toată lumea o armată care să se poată compara cu cea germană, sub raportul instrucției, disciplinei, comandamentului și înzestrării cu armament modern. Această armată funcționează ca un ceasornic... Aceasta fiind situația, eu sunt convins că țara noastră
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
Muguraș Constantinescu La inceputul lunii iulie au avut loc, la Universitatea "Ștefan cel Mare " din Suceava, "Atelierele tinerilor traducători", organizate de Serviciile Culturale Franceze de pe lîngă Ambasada Franței în România, ateliere inițiate în urmă cu șase ani la ideea d-nei prof. univ. dr. Irina Mavrodin, coordonatoare a lor în tot acest timp. în atmosfera efervescentă din sala Lectoratului Francez, unde lucrul în echipă șterge
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
traducători", organizate de Serviciile Culturale Franceze de pe lîngă Ambasada Franței în România, ateliere inițiate în urmă cu șase ani la ideea d-nei prof. univ. dr. Irina Mavrodin, coordonatoare a lor în tot acest timp. în atmosfera efervescentă din sala Lectoratului Francez, unde lucrul în echipă șterge granițe de vîrstă sau generație, unde soluțiile se completează sau se concurează fericit, sau în luminozitatea și calmul mănăstirii Sucevița, unde ne-am îngăduit o clipă de răgaz, se iscă mereu întrebări privitoare la uimitoarea
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
am crezut la un moment dat că nu-mi va fi cu putință să rezolv cvadratura cercului, adică să redau în română acele sintagme din secolul al XVII-lea care desemnau niște grade nobiliare, funcții administrative, realități specifice unui mediu francez și care nu aveau nici o legătură cu ale noastre... Să vă mai spun ce autori mi s-au propus: Gide, Camus, Ponge, Montherlant, Blanchot, Ricoeur, Flaubert, Bachelard, Cioran, Proust. Apoi o serie de titluri publicate la Meridiane, inclusiv Elie Faure
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
avut șansa să aibă o limbă, în mod spontan, translucidă cum e Dan Laurențiu; Dan Laurențiu e un autor traductibil, el poate să treacă în altă limbă cu toate valorile lui, inclusiv cu muzicalitatea lui. Acum mă întorc la autorii francezi. Cum să-l traduci pe Giono? E o problemă. Cred că sînt autori care au neșansa, neșansa, repet, a intraductibilității. Vorbiți uneori în cărțile dvs. despre traducere în termeni de suferință, chin, trudă dar și bucurie, fericire, jubilație, despre o
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
convenabil (eu mi-am ales un text care îmi convenea sub raportul traducerii) nu sînt dificultăți mai mari decît ale traducerii din franceză în română. în chip paradoxal. La proba de foc a valorii traducerii am fost supusă pentru că editorul francez, extraordinar de pretențios, de exigent, a luat textul și l-a privit la microscop dar nu mi-a făcut mai multe observații decît mi-ar fi făcut un editor român pe un text tradus. Pot să spun că e un
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
Cu toate acestea, vă găsiți timp să îndrumați cu atîta generozitate și rară dăruire, puțin cunoscute publicului larg, pe tinerii traducători. Ce convingere vă susține ca să puteți asigura de cîțiva ani buni patronarea Seminariilor tinerilor traducători, organizate de Serviciul Cultural Francez de pe lîngă Ambasada Franței în România? Trebuie să spun mai întîi că ar trebui să facem mai cunoscută activitatea acestor seminarii și ateliere pentru a obține susținerea unor instanțe care ne pot ajuta... De ce vin, de ce mă ocup de ateliere
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
stocate în amprenta unor misterioase fosile, cît și amintirea matricială a unei străvechi geometrii minerale, urma abstractă a unei realități sublimate. Realizate exclusiv prin tehnici de atac, fără efecte cromatice și fără nici un alt gen de retorică anexă, lucrările artistei franceze sînt pline de vitalitate, fără a fi descriptive, și sînt puternic marcate de un hieratism înalt, fără căutări ostentative, dar și fără cea mai ușoară urmă de rigiditate. Acest ritm pe care, prin simpla lor juxtapunere, cele trei expoziții i-
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
rupse oarecum pe franțuzește, socotindu-mă vreun urmaș al "banditului" de Napoleon, care ocupase Madridul, la începutul secolului al nouăsprezecelea, punînd la conducere un mareșal de-ai lor... Atîta mi-a trebuit! Să fiu luat drept un stră-stră-nepot al armatelor franceze ce ocupaseră Spania și în care avusese loc primul război de partizani din Europa. Cînd țăranii spanioli îi prindeau pe franțuji, îi despuiau, îi puneau cu capul pe butuc,... cînd nu-i tăiau în două, gospodărește, cu fierestrăul... Gălăgia în jurul
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
de sutanele negre ale Inchiziției precum și de pasiunea sîngelui arab stropind de atîtea veacuri pămîntul Castiliei,... Așadar, îi prindeau pe franțuji și-i tăiau în două, cu ferăstrăul! - îmi spuneam îndepărtîndu-mă repede. Uitasem de tabloul lui Goya. Plutonul de execuție, francez, aplecat într-o rînă, la comanda foc!... executații, strînși grămadă, cu gurile contursionate de groază, cu brațele dramatic azvîrlite-n sus...
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
actor) și Gabriel Spahiu (al doilea judecător; al doilea actor). Coregrafia: Sylvain Groud (îngerul). Costume: Janine. Scenografia: Iuliana Vîlsan. Spectacolul, o coproducție SMART și TNB, a fost realizat cu sprijinul Association Française d'Action Artistique (AFAA) și al Centrului Cultural Francez din Cluj-Napoca.
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
am de ales un hotel dintre atîtea, mai ales dintre clădirile particulare somptuoase care se numesc Hostales... Pe vremea aceea, în 1976, un dolar făcea 66 de pesetas, 870 de lire italiene, 2,50 franci elvețieni și 4,70 franci francezi. O industrie particulară, civilă, a hotelurilor împînzește Madridul. Poți să locuiești într-un astfel de Hostal în apartamentul unei familii de spanioli, în mijlocul căreia, - dacă te înțelegi din toate punctele de vedere și te porți corect, - poți să stai și
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
unei generații pentru că lipsea solidaritatea de grup și aspirații. Fiecare încerca să se afirme pe cont propriu. De altfel, noțiunea de generație nu-mi convine deoarece mă încadrează în anumiți parametrii care îmi sînt străini. Era la modă "noul roman francez" și mulți colegi au fost tentați să adopte acest stil. Nu am acceptat "modelele literare", m-a preocupat raportul dintre gîndirea literară și scriitură, construcția romanescă și realismul magic și parabolic, contrar realismului socialist. "Ce aveam de spus" era la fel de
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
transfugi și trădători de țară". Trăiau o dublă fractură: interioară și exterioară. Prin munca de apostolat realizată de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca eram ținuți la curent cu cărțile și activitatea celor din exil, dar și cu noutățile din cultura franceză. Puține cărți ajungeau pe căi clandestine în România și numai așa am reușit să citesc Kostler, Zamiatin, Kravcenko, Orwell sau Soljenițîn. Rezumînd, înainte de a pleca din țară contactele cu scriitorii din exil erau extrem de dificile și numai după ce am sosit
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
din Franța, Spania sau Anglia? Pot să comunic cu el, chiar dacă nu ar cunoaște nimic din cultura și spiritualitatea românească?" Am încercat să depășesc granițele artistice, nu numai cele geografice și să dobîndesc o dimensiune universală. Personajele au căpătat nume franceze, iar acțiunea se petrecea în insula Belle-Ile pe care am găsit-o întîmplător pe harta Franței. Cu cît "deschiderea inspirației" era mai mare, cu atît preocuparea de a mă adresa unui cititor universal devenea mai pregnantă. Raportul dintre "Eul care
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]