8,671 matches
-
și nefumătoare. - Vând mașină de cusut mână și picior. Brrr, am făcut când am citi anunțul de mai sus, fiindcă eu sunt precum cucoana Veta din „O noapte furtunoasă” , o persoană foarte simțitoare. - Vând butelie de aragaz cu reșeu și frigider. - Închiriez cameră la două fete încadrate cu un singur pat. - Cumpăr îmbrăcăminte de damă deosebită și puțin întrebuințată. - Confecționez și încăputez cizme pentru bărbați cu înlocuitori de calitate. Chestia cu dama puțin întrebuințată, și cu bărbații cu înlocuitori de calitate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
modernă, casa ideală trebuie să fie mai întîi de toate funcțională, adică să le permită oamenilor să muncească și să se odihnească, pentru ca apoi să poată din nou munci. "Mașina de locuit" poate fi schimbată tot atât de des ca și bicicleta, frigiderul, automobilul. De asemenea, omul poate pleca din orașul sau din ținutul în care s-a născut, fără alt inconvenient decât cel impus de adaptarea la altă climă. Nu ne propunem să scriem istoria desacralizării treptate a locuinței omenești. Acest proces
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
baie e mai bine. Poate ar fi bine să crească un nor pe acolo. Acolo poate să plouă direct în cadă. - Și faci baie tot timpul... - Nu, numai când plouă. - Atunci, am putea avea și un om de zăpadă în frigider. Ești de acord? - Bine... - Dar să fie de înghețată de vanilie, că picăturile mele îl pot transforma așa. Și să locuiască la noi în frigider, vara, că iarna pot să-l scot afară, la plimbare, să se întâlnească cu alți
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
timpul... - Nu, numai când plouă. - Atunci, am putea avea și un om de zăpadă în frigider. Ești de acord? - Bine... - Dar să fie de înghețată de vanilie, că picăturile mele îl pot transforma așa. Și să locuiască la noi în frigider, vara, că iarna pot să-l scot afară, la plimbare, să se întâlnească cu alți oameni de zăpadă, care nu sunt de vanilie. Oameni de înghețată de la alți copii din frigiderele lor. 4 ani și 2 luni Ce este paradisul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pot transforma așa. Și să locuiască la noi în frigider, vara, că iarna pot să-l scot afară, la plimbare, să se întâlnească cu alți oameni de zăpadă, care nu sunt de vanilie. Oameni de înghețată de la alți copii din frigiderele lor. 4 ani și 2 luni Ce este paradisul? Știu. Paradisul este un loc în care găsești tot ce vrei tu. Tot ce iți place ție. Eu mi-aș dori un paradis plin cu pisici, bomboane, toate dulciurile, pisici, bomboane
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
jos prin baie și prin bucătărie. Și s-a întâmplat odată când a risipit el foarte multă apă, că s-a făcut secetă. În toată țara. Și nu mai aveau animalele apă, că oamenii își mai păstraseră ceva apă în frigider. Și s-a gândit ce să facă, ce să facă și tocmai atunci a trecut un balon. Și a zis el: Pot să urc și eu la bordul balonului? Și cel din balon i-a dat voie. Și au mers
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
două aparate de aer condiționat puse pe „Închis“ și prima gură de aer pe care o inhalai îți dădea impresia că respiri în buzunarul unui palton vechi din blană de raton. Singurul sunet din apartament era sfârâitul tremurat al bătrânului frigider pe care eu și Seymour îl cumpărasem de ocazie. Sora mea Boo Boo, în felul ei juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul era presărat cu o sumedenie de mici urme de neglijență lăsate de o navigatoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
arse. Limba mi-e iască. Brusc, aparatul de aer condiționat a început să funcționeze, așa că am venit în mijlocul camerei, în spațiul dintre canapea și fotoliul în care se tolănise doamna Silsburn. — Nu știu ce băuturi am, încă nu m-am uitat în frigider, am spus, dar îmi imagineză — Adu orice ai, m-a întrerupt purtătoarea de cuvânt de pe canapea. Numai să fie lichid. Și rece. Tocurile pantofilor i se odihneau pe mâneca jachetei surorii mele. Mâinile îi erau împreunate pe piept. Sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
haina, și acum stăteam în tricou, odihnindu-mă, înainte de a purcede la munca herculeană de a amesteca băuturile. Pe urmă, brusc, ca și cum aș fi fost spionat invizibil prin mici deschizături in perete, am început să deschid ușile dulapului și ale frigiderului, în căutarea ingredientelor pentru cocteilul Tom Collins. Le-am găsit pe toate, doar că aveam lămâi în loc de chitre, și în câteva minute am preparat o cană mare de Collins puțin cam dulce. Am scos cinci pahare și pe urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
consta sfidarea, dar simțea că poemele ar putea crea impresia că sunt scrise de un ingrat, de cineva care întoarce spatele - efectiv - propriului său mediu și oamenilor care-i sunt apropiați. Spunea că mâncarea și-o scoate din marile noastre frigidere, conduce mașinile americane de opt cilindri, folosește fără șovăială medicamentele noastre când e bolnav, se bizuie pe armata Statelor Unite ca să-i ocrotească părinții și surorile de Germania lui Hitler, și nimic, absolut nimic din toate realitățile acestea nu transpare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe care le strânsese de pe masă și le pusese În frigider, precum și toate celelalte lucruri, care, Într-un fel sau altul, fuseseră În contact cu vizitatorul venit din alte galaxii sau fuseseră atinse de privirea lui. După ce terminase de tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Buddha, cînd oricărui zeu sau dumnezeu, În loc de miel, cerea să i se aducă iepure șchiop. De altfel, nonagenara avea o poftă nebună: mânca orice și se plângea la vecini că n-a mâncat. Cum avea insomnii cumplite, noaptea bântuia prin frigider. În fiecare dimineață, Mașa trebuia să gătească din nou. Băga În ea tot ce-i cădea la Îndemână, decojea până și pereții, hrănindu-se cu var. Privind-o cum dezghioca zugrăveala, Mașa Își aducea aminte de babulea Tatiana, care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
domnul Rubel...“. „Domnul Rubel e și el o bucățică bună, caută să-și vâre nasul peste tot“, replica pensionara, după careadăuga: „Dragă Petea, să știi că trântorii nu-mi plac. Trebuie să ai bun-simț și să nu-mi umbli prin frigider...“. Mașa o cunoștea acum foarte bine. Bertha nu suporta să fie contrazisă. Trebuia să faci și să zici mereu ca ea. Altfel, o apucau din nou crizele de isterie. Uneori o punea pe Mașa se Îmbrace În uniformă de licean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
știu de ce Mașa, că dumneavoastră călătoriți pe Întuneric și că lumina zilei nu vă prea priește... Oaspetele surâse cu tristețe. - Lumina voastră pentru mine-i Întuneric. De aceea mă și grăbesc să plec. - Dar n-ați gustat nimic. Am la frigider niște caș și o bucățică de salam. Mai sunt și măslinuțe, spuse Mașa, bucurându-se În sine ei că oaspetele pleacă În sfârșit În lumea din care a coborât. Femeia voia Însă ca la despărțire musafirul să rămână cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
l’am pregătit. Curios nu...?” Nando evident contrariat, câteva secunde rămase mut de uimire. Reuși totuși să articuleze. „Bine, bine... Nu prea Înțeleg...! Dacă peștele a fost otrăvit, cum oare a supraviețuit...!?” „Cu siguranță vom afla. Vezi te rog În frigider ori pe balcon, vei afla o farfurie plină. Înpachetează două trei bucăți, ajutămă să mă Îmbrac și să mergem...” „Unde...? „La doctor, unde crezi...?” Pentru Început au decis să consulte doctorul policlinicei unde șantierul avea plătită asigurarea muncitorilor. Aici Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totuși, despre ce-i vorba...?” „Domnule director, vă rog să nu mă refuzați: În caz ontrar, mă sinucid chiar acum, În momentul de față. Prea multă medicină nu cunosc dar, presupun: sângele colectat dela diferiți donatori care fiind păstrat În frigidere cine știe cât timp, În mod sigur nu poate avea efectul curativ ca atunci când bolnavul Îl primește direct dela donator...!! Am dreptate...?” Directorul o privi contrariat. „Ce vrei să spui...?” Atena se Îmbujoră la față simțind reușita tentativei de salvare a lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Am încercat s-o fac să aștepe până mănâncă ceva, dar se enervează foarte rău când spun asta, așa că zilele astea am căpătat tendința să cedez eu imediat și să-i torn un pahar mic cu vin din cutia din frigider. Fiecare cu micile lui bătălii. Sheba e un pic snoabă cu băutura și tot scâncește după un vin de calitate. Măcar să fie în sticlă, zice ea. Dar eu continui să cumpăr la cutie. Avem un buget auster în perioada asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mult. Mika s-a uitat cum vecina cu gunoiul a plecat cu mașina. Foarte bine, a răspuns el. Se poate ca Jina să afle chestii interesante săptămâna asta. Să vedem ce iese și din treaba asta. Mike se îndrepta către frigider; s-a oprit în loc. Poftim ? Parcă i-a lovit pe toți nebunia libertății. Tipii ăștia vin încoace și-și dau seama c-aici pot să spună ce vor. Ironic, nu ? Condamnă prima țară care acceptă criticile. Dar, din câte ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și să se așeze lîngă mine. Geamul păru să se frîngă de la curentul provocat de tren, iar hîrtiile din poală Îmi zburară. Se trînti În scaun, gata parcă să se prăbușească, și mă izbi Îndată un miros Înțepător, ca de frigider vechi, care venea de la paltonul lui. Timp de cîteva minute - de fapt cîteva zeci de secunde - pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se afundă În gulerul paltonului. Trupul lui Înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Într-acolo, dar deoarece nu aveam luminile aprinse, nu mi-am putut da seama despre ce fel de ceremonie e vorba. Cum nu duceam lipsă de imaginație, mi-am Închipuit niște halci de carne, jupuite și tăiate frumos, agățate În frigiderul măcelăriei. Lumina nu ardea, dar În fața lor se afla un sfeșnic mare și ele erau pătrunse de o tensiune solemnă... Mulțumită fetelor, mașina mea n-a mai fost băgată În seamă. CÎnd, În cele din urmă, am ajuns la dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu primiseră la timp faxul meu, toată lumea era în concediu... M-am întors la Jan, amărât. Când m-a văzut, a râs. „Ți-am aranjat o cameră la parter, my friend. E mică, dar e confortabilă. Și poți să folosești frigiderul când dorești.” Jan fusese multă vreme atașat comercial pe lângă ambasada Belgiei din Congo. Era îndrăgostit de locul acela, în care trăise aproape 18 ani. „Niciunde copacii nu cresc mai repede și sânii femeilor nu sunt mai frumoși ca acolo”, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Bodley să le arăt cum să caute cărți up-datate. Mă simțeam ca omul alb care luminează colonizații. Uitasem de mine cea din ’91, plecată prima oară în buricul Vestului, adică la Manhattan. Atunci mi-am făcut poze și cu un frigider american. Era mai înalt ca mine. Eu stau cu genunchii ușor flectați, ținându-mă de diafragmă ca și când aș râde sau ca și când mi s-ar face rău. În spate, ușa larg deschisă a frigiderului, plină de pachete multicolore, de cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mi-am făcut poze și cu un frigider american. Era mai înalt ca mine. Eu stau cu genunchii ușor flectați, ținându-mă de diafragmă ca și când aș râde sau ca și când mi s-ar face rău. În spate, ușa larg deschisă a frigiderului, plină de pachete multicolore, de cutii de plastic și de sticluțe cu mâncăruri și sucuri despre care nici nu bănuiam să existe. Nu înțelegeam mai nimic, și problemele americanilor mi se păreau mofturi... Admiram pubelele pe care scria: hârtie, sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știe, el se caută. Ea îi oferă toată capacitatea ei de a iubi (și o are, că e plină de inteligență și imaginație, bașca sensibilitate). În final am sfătuit fata să facă probe de mâini îndemânatice, să bage ceva la frigider, să facă ceva la aragaz, că bărbatul românesc nu te crede măritabilă dacă nu dai semne că vrei să îl hrănești și că nici un feminism teoretic nu o să-i scoată din cap asocierea femeii cu hrana. Ca să implementăm înțelepciunea răscoaptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu poți să te ascunzi la nesfârșit în munca ta, prefăcându-te că nu s-a întâmplat nimic. Trebuie să îți înfrunți emoțiile. Îți va fi mai bine dacă o faci. Ai niște cola dietetică? — Nu știu. Uită-te în frigider. Ți-ai făcut ceva la sprâncene? — Mi le-am vopsit. —Arată bine. —Mulțumesc. Am făcut un test pentru nuntă, ca să văd dacă sunt alergică. Nu vreau să mi se umfle fața ca un arici de mare în ziua nunții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]