8,881 matches
-
lui. Drusus al său căzuse pradă lăcomiei lui Seiano, însă Tiberius îl renegase pe fiul său, om de nimic, plin de vicii și apucături ciudate. În fapt, Seiano îi rezolvase o problemă care pe el îl duruse cumplit. Orbit de furie, Tiberius se purtase crud cu asasinul fiului său, cu familia lui și cu toți prietenii, aliații, acoliții și până și cu supușii lor. O avalanșă de execuții însoți căderea lui Seiano și undeva simțise că fusese iar înșelat de câțiva
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
zăpezilor milenare, își ascund rușinate frunțile dezgolite indecent, chemând în zadar troienele argintii trimise în exil, să dispară nefericite, înghițite de apele lacome ale mării. Doar vântul deznădăjduit mai execută ordinele absurde ale Stăpânei, rămasă fără oaste și fără muniție. Furia ei se revarsă peste țărmurile încremenite sub suflarea-i geroasă, construind fantasme din undele îndrăznețe. Marea se răzvrătește în depărtare, mușcând furioasă din podul de gheață, ce-i îngrădește libertatea. Gerul câștigă lupta, dar nu războiul, astfel că țărmurile cotropite
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
Toate le furaseră tâlharii lăsând în urma lor pe bieții oameni, stane de gheață. Dar ce nu furaseră? Iar acum ochii le sclipeau de fericire diavolească. Așa comori a vrut în lăcomia ei nebuna și-acum dansa un dans isteric, dansul Furiei și Nebuniei. Dansul a fost început de un grup de balerini subțirei. Erau delicații Fulguleți și Țurțurași, prinși într-un bolero lent, transformat mai pe urmă într-o rumbă amețitoare, când se prinse în joc și Viscorilă. Apoi se aruncară
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
egalitatea imposibilă dintre un dulău și un cățel chiar și într-o democrație. Iar când a început gloata să se miște, niște glasuri ruginite de atâta venin și ascunse până atunci prin dormitorul Parlamentului European au început ca să clameze cu furie pretinse „lovituri de stat” săvârșite de popor împotriva unui biet simpatizant al unui partid înființat ocazional și datorită spumelor etalate astfel prin colțurile gurii vorbitoarei, cei aflați la capetele sforilor care manevrau toate aceste mișcări sociale au calmat rapid spiritele
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
vreodată ce este aceea MÂNDRIE NAȚIONALĂ? Ați simțit vreodată că la chemarea Țării vă veți prezenta de îndată cu mândrie ca să puneți mâna pe armă și să luptați iar la nevoie, să vă dați viața pentru Ea? Ați simțit vreodată furia mistuitoare împotriva oricărui dușman al Țării voastre?! Măi oameni buni, am foarte mulți prieteni aflați prin multe țări ale lumii, dar știu că nici unul dintre ei nu poate simți și trăi asemeni mie DRAGOSTEA DE ȚARĂ! Nu poate! Nu are
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
cu sufletul la gură căci acțiunea te cuprinde în brațele ei imaginare și totuși atât de reale, atât de ale tuturor. Oameni buni, eroi, oameni reci, sadici, dragostea față de toate frumusețile lumii. Spitalul. Mister. Covalescență. Libertate. Rivalitate. Prietenie. Mângâieri. Michelangelo. Furie. Razbunare. Personajele care au de împărțit vieți, idealuri, necazuri, dureri, disperări și revenirea la Mangalia. Un destin peste timp al familiilor și al urmașilor. Evenimente fascinante, de ieri la care urmările sunt abia astăzi trăite. Nea Ion, doctorul Țigănuș. Accidentul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374437_a_375766]
-
prostie, se aplecă să ridice corfa, aflând rămasă doar o mână de găoci din care se prelinsese tot. Cum nimeni nu luase în seamă fapta hapsânului, Muica Lina o porni spre casă încetunel, făcându-și inimă bună că scăpase de furia răului. În drumul său trecu pe lângă o fântână și gândi să bea oțâră de apă să-i treacă și setea, și spaima cuibărită la inimă. Scoase o ciutură, o-nclină și sorbi câteva guri. Parcă-i luă cu mâna toată
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
fi strâns la piept, uitându-mă la marea albastră, știind că mai tarziu, ne-am fi putut iubi, zâmbetul tău, motiv să nu regret nimic, reflexie, ajustata de timp, iubire, găsită într-o mie de cuvinte, spulberate într-o secundă, furia nepăsării, provocând furtună, abonata, la starea sufletului meu, jucând, după niște reguli, ce mă frământa, vorbind despre tine, aplecat peste lume, aruncându-le cărțile, imprimate cu chipul tău, rămânând în gândurile lor, agățata de dragostea mea, oarbă, muțenie de sentimente
NE-AM FI PUTUT IUBI de COSTI POP în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374585_a_375914]
-
își aduse aminte de pictorul pe care-l întâlnise în oraș, când vizitase casa boieroaicei unde văzuse minunile săvârșite de pictorul acela. Abia acum înțelesese că fata era îndrăgostită de acel tânăr! Simți că îl apucă gelozia, și turbă de furie. Și cum nu era învățat să rămână mult timp dator celor care-l înfuriau, se gândi de zor la o răzbunare. Și iată, răzbunarea îi apăru îndată în mintea lui vicleană, căci născoci o poveste otrăvitoare, plină de minciuni, pe
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
bătu în geam. Mona avea somnul chinuit și nu i-a trebuit mult să se trezească și să sară iute la geam să vadă cine-i acolo. Când îl zări pe tânăr, dintr-odată mintea ei începu să clocotească de furie. Deschisese cu zgomot geamul, doar ca să-l blesteme: - De ce-ai mai venit, trădătorule!... Ce mai cauți la casa mea?! Mi-ai jurat credință veșnică, ca apoi să mă trădezi! Du-te de aici! Du-te în iad, focul să
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
Mi-ai jurat credință veșnică, ca apoi să mă trădezi! Du-te de aici! Du-te în iad, focul să te ardă!... Mi-ai distrus sufletul și viața! Piei din fața mea, pentru totdeauna! Du-te la boieroaica ta!... Înecată de furie, trânti furioasă geamul care se făcu țăndări. Apoi începu să urle, să răstoarne și să strice toate lucrurile de prin casă. Nerun, văzând așa blestem căzut ca din cer, nu mai știu ce să facă. Plecă din fața geamului, merse câteva
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
val de aer rece, așa că își îmbrăcă hanoracul. O pătrundea frigul și umezeala din aer, chiar dacă era în luna lui cuptor. Și ce căldură a fost de dimineață! Din cauza ei părăsise plaja care era acum inundată până la jumătatea ei de furia valurilor ce intrau în golful format între cele două diguri. „Mâine nu va fi bine de plajă, chiar dacă va fi soare”, gândi Ana. Când se va mai zvânta nisipul după câtă apa a tot înghițit? Cine va aduna atâta vegetație
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
cel fioros, norulețul le spuse : - Dragii mei copilași, a sosit timpul ! Astăzi veți cunoaște o lume nouă ! Speriați și nedumeriți fulguleții de nea au pornit timid spre pământ. Și cerul înnegurat s-a luminat imediat. Crivățul vânăt și-a domolit furiile și i-a privit cu încântare. Chiar frigul tăios era mult mai plăcut în prezența miilor de fulgișori de nea. Primul fulguleț a ajuns pe o frunza ruginie a unui tei subțirel ce străjuia la marginea parcului. Al doilea, pe
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
visăm cu atât zalele își cresc numărul prinzându-ne libertatea de a fi ceea ce am fost sau nu am fost niciodată gândit mărunțit transformat în minciuna zilnică feliată tranșată ca fiind adevăr simt cum în mine arde sângele Domnului fără furie fără lovituri absurde numai cu iubirea înaltului pentru sămânța în care încă putrezesc așteptând tăcând bucurându-mi moartea cu încă un fragment din răsăritul soarelui fertilă sămânță a neîncrederii mori apoi lasă esența încrederii să renască și lasă-mi dorul
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
existenței omenirii. Prima parte a cărții, numită „Europa e-n țipăt”, este un poem - manifest ce face apel la întorcerea către Dumnezeu și România iar cea dea doua carte , numită „TRĂDĂTORILOR DREPTEI CREDINȚE” , autorul își revarsă întreaga sa gamă de furie și tristețe pentru cei care au pângărit și distrus omenirea, în general, poporul român , în special: „În trăsnet de trăsnet tot cerul coboară / Peste voi toți, trădătorii de țară, / Nu-i loc să v-ascundeți și e prea târziu, / Păgânitu-le-ați
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
nedreaptă, de setea celor mai sordide tranzacții, de rămânere permanentă la cârma politică, conform înțelegerilor oculte. Realitatea demo(no)cratică a stăvilit peste scâncetele stropite de sânge ale Revoluției, ispite de parvenire greu de învins, ca niște buldozere îndârjite în furia satanică de dărâmare a lăcașurilor sfinte. Alexandra-Svetlana, însă, nu se înspăimântă, nu se înconvoaie, nu cade, se cutremură înalțându-și glasul din mugetul apelor dospite al pământului străbun, frământat de mii și mii de martiri, chemând caracterele alese, chiar și pe
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
băiețandru ,murdar și jigărit că vai de el,îmi sare în poteca : - Dați-mi și mie un ban ,că n-am ce să mănânc! M-am uitat la el și mi-am adus aminte de mine, la paisprezece ani. O furie oarbă mi-a întunecat pe loc gândirea: - Dispari mă, amărâtule,de aici ! i-am spus și l-am împins brutal pe scări.Așa am vrut eu să alung rapid imaginea copilăriei mele de care nu mai vroiam să-mi amintesc
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
primit? -Doar desconsiderare! Numai dispreț! Dar nu mă plâng. Atunci când ai să afli... T. nu apucă să-și ducă la capăt ideea, căci F. i-o reteză: -Silă e ceea ce-mi produci. Ș-apoi, mânie. Azi rostuiesc în mine furie oarbă și venin. M-auzi? Asta nutresc în exclusivitate pentru așa părinte! Și hohoti drăcesc precum o mai făcuse. Tatăl se ridică ușor, schițând o mișcare de plecare improvizând indecizia: -Și-atunci să plec? -Întoarce-te de unde ai venit! Pe-aci ești
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Articolele Autorului PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE Privește-mă cum ninge-a tăcere, iubite, Cum cad peste mine fulgii în goană, Priveste-mă, sunt mai albă că neaua Și preschimbata de clipă, în rece icoana. Privește-mă, iubite, cum ninge-a furie Și cum îți devin o rece femeie de nea Și cum albă privire-mi fierbinte mă plânge Peste suflet și sub vesmântul de catifea. Iată-mă, cum molcom cad fulgii, iubite, Amețind peste valsul căderii, doi câte doi, Eu, astăzi
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
-i dea suflet omului negru ca să plângă Să-i refacă inima pustie în durere vie, Să-i deschidă ochii, să nu mai fie de hârtie. Cu ce am greșit Doamne că în loc de iubire Oamenii negri se bălăcesc în ură și furie?! Oameni satanici, oameni de minciună, Ochi de șopârlă, ochi de ranchiună. Minți criminale, măști împrăștiate pe jos, O coroană de spini e dragostea lui Cristos. Referință Bibliografică: Omul negru / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2063, Anul VI
OMUL NEGRU de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371526_a_372855]
-
fel ca-n Babilon, prin Puterea lui CHRISTOS Fiecare a ieșit : viu, vesel și sănătos ! Când îi ducea înspre Bizanț, spre moarte având osândă Fecioara Paula lega, lor, orice rană sângerândă ! Pentru că cei 4 tineri, Credința n-au abjurat Cu furie satanizată, capetele le-au tăiat... La fel și Luchilian, rămânând lângă CHRISTOS A fost spânzurat pe-o cruce, umilitor, cu capu-n jos... Paula, având slujirea pe Martiri să-i lecuiască Le-a luat trupurile-Moaște cu milă să le-ngrijească
IPATIE, PAVEL, DIONISIE ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374832_a_376161]
-
domnișoare păianjen, iar în aeroportul cu zece piste de aterizare, veneau zilnic o mulțime de zburătoare dornice să se mute în Noul Oraș Fericit, care se înălța din ce în ce mai frumos, de la o zi la alta. Helix sughiță de surpriză și de furie. Nimeni n-ar fi îndrăznit să-l înfrunte pe Limax! Poate, doar... Hărnicel?! El trebuia să fie! Se grăbi să se întoarcă, cu toate că își clătina deja destul de tare căsuța din spinare de oboseală. Limax se înfurie și porunci să îl
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
știe. --Cine ți-a spus că vi l-a dat pe-acolo? --Taică-tău, Dumnezeu să-l ierte. --Și lui cine i-a spus? --Nu știu. Cred că ăia de la primărie. Păi...nu scrie în act? Mărășteanu se făcu roșu de furie.În act scria doar tarlaua nr...și parcela nr...A, și vecinii, pe care nu-i cunoștea. I se urcă sângele în cap,dar își zise că trebuie să fie calm. --Bine, rezolv eu problema asta cu lotul din baltă
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
să îi dea drumul, să o lase în pace, dar parcă nu era vocea ei și el că un element fără simțuri o ținea acolo prizoniera fără voia ei și o tachina cu expresii așa indecente și umilitoare că de furie cred că făcuse ( un pic ) pipi pe ea. - Dă-mi drumul, te rog ! Strigă, așa cu speranța că o va auzi cineva și milă i se va face de suferință ei născută dintr-o dragoste oarbă... - Daca ma pupi, îmi
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]