3,503 matches
-
pleoape fine cu gene neobișnuite de lungi, se uitau țintă la mine. Ne-am oprit în satul acela pustiu. Nici un om nu se zărea la ferestrele caselor bine îngrijite, de-a lungul drumului curat și neted ca în palmă. Câinii furioși fură împușcați din poarta care sărise din țâțâni la prima opintire. Un rotaș, în cap cu un sac de iută care-i ferea fața, scotea faguri de aur din stupi, cu mănuși încleiate de miere, fără teamă de roiul albinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi pârâi oasele”. Nu cred să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vânturi. Elizabeth trăia un presentiment oribil că pălăria dnei Saker va avea același efect nefericit asupra lui Guy Domville ca și haina lui Edward Compton asupra Americanului. Florence Alexander, așezată În loja de alături de Elizabeth Robins, era, În același timp, furioasă și Îngrozită. Cum putea oamenii să fie atât de cruzi, cum puteau fi atât de mic-burghezi? Îi venea să se ridice În picioare și să-i strige zurbagiului că pălăriile Înalte, elaborate, pentru doamne erau la mare modă la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu mai auzise niciodată. Erau puternice și prelungite, dar, printre bătăile din palme, se mai amestecau și alte zgomote, exclamații și strigăte, fluierături care ar fi putut exprima entuziasmul, dar, tot la fel de bine, ar fi putut fi răbufnirile unei mulțimi furioase. Cortina se ridică din nou și actorii Își făcură reverențele, Întâi toți odată, apoi pe rând. Din punctul În care se afla, vedea o lojă ai cărei ocupanți - i se păru că recunoaște familia Burne-Jones - aplaudau viguros. Când dna Saker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la film, mai zăcea încă multă vreme fără să adoarmă pe canapeaua din sufragerie, reușea fără efort să se transpună într-una din navele de 750 de tone, puteam să mă văd ca mus făcând de cart pe o mare furioasă: în haine din pânză cerată, biciuit de spuma valurilor, cu binoclul îndreptat spre orizontul ce dansează în zare. În zelul lui nerăbdător, viitorul voluntar își dorea incursiuni încununate de succes în teritoriul inamic și, după înfruntarea multor pericole - inamicul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
topit dân otel, și-a lipsit casa dă valorosu lui ajutor. Zarlenga s-a inervat cu furie și a zis că care ie glumețu dă pusese fumeganta. Io zic sus și tare că mai bine să nu te pui cu furioșii: așa că mi-am luat tălpășița pas alergător la cotezzo, da iera să dau bot În bot cu rusticanu, că venea cu ochii holbați cât cepele, ca spiritistu. Io cre că săritu o Îmbulinase ș-acu fugea pă contrasens, fincă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să stau o oră juma planton, la o coadă care nici baremi nu iera la benzine, am primit chiar dă pă gingiile lu don Pizzurno poronca s-o șterg trap-galop, care am Împlinit-o cu câte un trăiască entuziast care furioasele lovituri dă târn a lu damblagiu dă se dă portar la Comitet n-au izbutit să-l tuflească cu totu. La o depărtare prudentă, gașca s-a făcut la loc. Loiácomo s-a pus pă turuit mai ceva ca radiou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ajunseră În Cilindrul D, fumul se Îngroșase. Tușiră și se Împleticiră, izbindu-se de console. — Țineți-vă jos, strigă Tina, lăsându-se În genunchi. Ea Îi conducea acum: Fletcher rămăsese În urmă, În B. Chiar În fața lor, o vâlvătaie roșie furioasă contura ușa peretelui despărțitor ce dădea În cilindrul E. Tina apucă un stingător și pătrunse pe ușă, cu Norman imediat după ea. La Început avu impresia că Întreg cilindrul fusese cuprins de flăcări. Limbi de foc sălbatice topeau căptușeala pereților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apropia. Se zvârcoli din nou, trăgând de Beth ca de o greutate inertă. Poate că deja murise. Plămânii Îi ardeau. Era cea mai groaznică durere pe care o simțise În viața lui. Se lupta cu durerea, cu apa Învolburată și furioasă, și continua să dea din picioare, pentru a se apropia de lumină; ăsta era singurul său gând, să se-apropie de lumină, să ajungă la lumină, la lumină, la lumină. Lumina. Imaginile erau confuze. Corpul lui Beth Îmbrăcat În costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth intrând În câmpul imaginii și oprindu-se În fața sferei. Beth Închise ochii și-și Încleștă pumnii. Șanțurile spiralate ale sferei se separară, dezvăluind Întunericul dinăuntru. Beth păși În sferă. În urma ei, ușa sferei se Închise. — Bărbați afurisiți! șuieră Beth furioasă. Toți sunteți la fel. Nu se poate să nu vă băgați nasul unde nu trebuie! — M-ai mințit, Beth. — De ce te-ai uitat la banda aia? Te-am implorat să nu te uiți la ea. Nu putea decât să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
inexorabil: 08:27... 08:26... Își zise În gând: „Pot schimba asta. Vreau ca numărătoarea să Înceteze.“ Dar numărătoarea nu Încetă. — Nu te poți lupta cu mine, Norman, spuse Beth, ghemuită În colțul ei, cu ochii aprinși de o energie furioasă. Asta văd și-eu. N-a mai rămas prea mult timp, Norman. Vreau să pleci. Ținea arma Îndreptată cu fermitate spre el. Norman avu senzația acută a absurdității situației: se Întorsese ca să salveze pe cineva care nu dorea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Patru minute și numărătoarea continuă“. În sas mișcările Îi erau stânjenite de corpul lui Beth, presat de al lui, piept lângă piept, cască lângă cască. Cu greu reuși să tragă de trapă și s-o blocheze. Împinsă de un curent furios de aer, apa părăsi rapid compartimentul; nemaifiind sprijinit de apă, corpul lui Beth se lăsase cu toată greutatea pe el, blocându-i accesul la maneta trapei interioare. Încercă să o sucească Într-o parte: spațiul fiind prea strâmt, manevra se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și plină de învățăminte să aflu cât de mult mă înșelasem. Eu eram o nevastă părăsită. Eu, Claire cea burgheză. Ei, ar fi fost o experiență umilitoare și plină de învățăminte dacă n-aș fi fost așa de amărâtă, de furioasă și dacă nu m-aș fi simțit așa de trădată. Ce eram eu? Vreo călugăriță tibetană? Sau nenorocita aia de Maica Tereza? Dar, cumva straniu, prin ceața sentimentelor că numai eu am dreptate și că merit să-mi plâng de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestii din astea. Realitatea a alergat și-a adus Rațiunea. Și după o încăierare, amândouă au reușit să dea afară Nebunia Temporară și să-i trântească ușa în nas. Nebunia Temporară zăcea acum pe pavajul din parcarea minții mele, gâfâind furioasă și urlând „Să știți că ea m-a invitat înăuntru. M-a rugat să intru. M-a vrut acolo“. Realitatea și Rațiunea stăteau aplecate la o fereastră de la etaj strigând „Hai, ia-o din loc! Nu ești dorită aici. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu mine, dar măcar nu mi-ar fi necredincios“. Oare se uitaseră la mine, oftaseră din rărunchi de ușurare și ziseseră, deși simțindu-se vinovate: „Sunt așa de fericită că i s-a întâmplat ei, nu mie“? Eram așa de furioasă. Voiam să strig lumii întregi: „Greșiți! Am crezut că pot să am încredere în soțul meu! Am crezut că e mult prea leneș ca să aibă o aventură. Dar a avut una. Și la fel ar putea să aibă și Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nițel. În timp ce James dormea în pace undeva în Londra, cu brațul aruncat într-un gest protector peste Denise, eu pedalam ca o nebună, într-un dormitor care încă mai avea postere cu Don Johnson pe pereți, în vreme ce lacrimi fierbinți și furioase îmi șiroiau pe fața roșie ca sfecla. Nu mă puteam abține să nu-mi plâng de milă realizând paralela aceea atât de evidentă. De fiecare dată când mi-i imaginam pe amândoi în pat, începeam să pedalez și mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu aveam nimic rupt. Acum mă ridicam în picioare, învingându-mi durerea, ca să văd dacă mai pot merge. Și cu toate că șchiopătam rău de tot, mi-am dat seama, fericită, că puteam să merg. Nu zic că nu eram geloasă. Sau furioasă. Fiindcă eram. Dar nu mai era așa de grav. Sentimentele nu mai erau așa de pregnante. Așa de puternice. Nu mai erau așa de îngrozitoare. Să mă explic. Tot nu m-aș fi dat înapoi dacă aș fi avut ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simțeam și nițel deranjată de felul în care reacționase Adam la sugestia de a avea un copil împreună. Nu era nevoie să arate așa de îngrozit. Dar, Dumnezeule, cât de tipic fusese! Conform unei tradiții milenare, trecusem de la a fi furioasă din cauza bănuielii că Adam mă plăcea, la a fi furioasă datorită bănuielii că nu mă plăcea. Iar trecerea avusese loc în decurs de aproximativ treizeci de secunde. Comportamentul rațional nu fusese niciodată punctul meu forte. Adică, sigur că eram „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la sugestia de a avea un copil împreună. Nu era nevoie să arate așa de îngrozit. Dar, Dumnezeule, cât de tipic fusese! Conform unei tradiții milenare, trecusem de la a fi furioasă din cauza bănuielii că Adam mă plăcea, la a fi furioasă datorită bănuielii că nu mă plăcea. Iar trecerea avusese loc în decurs de aproximativ treizeci de secunde. Comportamentul rațional nu fusese niciodată punctul meu forte. Adică, sigur că eram „o femeie mai în vârstă“, dar nu eram nici Mireasa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
urat mama strângându-mă de mână. Vin și eu s-o pup pe Kate de noapte bună. După asta am plecat. M-am dus la mine în dormitor și m-am pregătit de culcare. Evident, cămașa mea de noapte era furioasă pe mine. Nu i-a picat bine să fie neglijată și lăsată acasă în timp ce eu mă dusesem la supermarket îmbrăcată cu pantalonii și cămașa lui Helen. Mi-am primit o muștruluială pe cinste. Eu am fost prietena ta, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-am ordonat cu severitate. După ce-o hrănesc pe Kate, mi-am replicat singură pe un ton vag și cam incolor. Sună-l, mi-am ordonat din nou. — Vrei să moară copilul de foame? am întrebat încercând să par furioasă. O să-l sun după ce-i dau fetei de mâncare. —Ba n-o să-l suni. Sună-l ACUM! Iar o luasem cu vechile mele șmecherii. Amânam, îmi evitam responsabilitățile, fugeam de situațiile neplăcute. Dar îmi era așa de frică. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
început să mă claxoneze și să-mi strige tot felul de chestii, ticăloși fără inimă! —Mamă, am zis cu voce tremurândă. —Cine-i acolo? a întrebat ea. — Eu sunt, am spus simțind că izbucnesc în lacrimi. —Claire? a zis mama furioasă. Ce dracu’ vrei? —I s-a întâmplat ceva lui Kate? am întrebat-o cu răsuflarea tăiată. —Claire! Încetează! Kate e foarte bine. —Sincer? am întrebat-o nevenindu-mi să cred. —Sincer, mi-a răspuns mama cu o voce ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu era mai bine decât să te simți nasol? —Adam, noi plecăm. Vii? Blonda cea frumușică apăruse lângă Adam. Nu, Melissa, încă nu. Dar ne vedem mâine, bine? a zis Adam. Era limpede că nu era deloc bine. Melissa părea furioasă foc. — Dar... am crezut... nu vii la petrecere? l-a întrebat ea de parcă nu-i venea să-și creadă urechilor. Nu, nu cred că vin, i-a răspuns Adam, de data asta ceva mai ferm. Foarte bine! a zis Melissa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
continui să te respect. La exact șaptezeci și două de ore după, le suna ca să le spună: A, apropo, să știi că prezervativul s-a spart. Ai spus că ești în perioada de ovulație, nu? Da, m-am gândit eu furioasă, pun pariu că e un ticălos care se plimbă de colo-colo profitând de femeile credule și amărâte, ca mine. Bine, eu nu sunt o femeie credulă, însă mă aflu într-o poziție foarte vulnerabilă. Cum își permitea să mă facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
M-am luptat să-mi croiesc drum pe stradă, cu brațele împreunate peste Kate ca s-o protejez. Val după val de cumpărători veneau către mine. Atingeți-vă de copilul meu și vă ucid, m-am gândit îndârjită, privindu-i furioasă pe trecători. Care, în inocența lor, se uitau la mine surprinși și înfricoșați. În afară de grija legată de faptul că cineva ar fi putut s-o rănească pe Kate, am realizat că începusem să am o senzație ciudată în stomac. Indigestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]