4,454 matches
-
cu o senzație neplăcută. Cu siguranță, era În stare să-l mintă ca să nu-l vadă că-și face griji: era prea afectuoasă, prea drăguță. În general, sâmbătă seara gătea și, după o masă bună, ieșeau În oraș. Ea purta fuste despicate, bustiere transparente, portjartiere, uneori un body deschis Între picioare. Vulva ei era delicioasă, excitantă, se umezea imediat. Petreceau seri minunate, cum Bruno nu sperase să trăiască vreodată. Uneori, când o penetrau mai mulți bărbați la rând, inima Christianei zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e ușor stingherit. Îmi vine tot sângele în față în clipa în care am revelația. Mă refuză, și încearcă să fie cât poate de blând. Nu vrea să iasă în oraș cu mine. Aaah. Ce oribil. Uite la mine cu fusta ridicată și cu dermatograf la ochi, făcând toate mișcările de body language pe care le cunosc, pur și simplu oferindu-mă lui... Iar el încearcă să-mi transmită că nu-l interesez. Îmi vine să intru în pământ de jenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un duș, mă îmbrac și iau micul dejun, care constă în jumătate de ceașcă de ceai și un măr. După care mă duc sus și mă machiez ușor. Nu prea tare. Dar destul. M-am îmbrăcat simplu. Un tricou, o fustă de bumbac și șlapi. Când mă uit în oglindă, aproape că tremur de nerăbdare. Dar, în afară de asta, am mintea complet goală. Nu o străbate absolut nici un gând. Ceea ce probabil că nu e un lucru rău. După răcoarea din casă, căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tai sfoara. Mai leg încă trei araci și ajung la capătul rândului. — Gata, zic fără să mă întorc. — Bravo, hai să vedem. Se apropie să inspecteze aracii legați. Îi simt cealaltă mână urcându-mi-se pe coapsă și ridicându-mi fusta, și degetele căutându-mi pielea. Sunt incapabilă să mă mișc. Sunt ca și transfigurată. Apoi el se îndepărtează brusc, foarte pus pe treabă, și ridică două lădițe de lemn. — Ce... Nici măcar nu sunt în stare să-mi termin propoziția. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că explodez, el înaintează spre mine și gura lui coboară spre sfârcul meu, și aproape că leșin. Și de data asta nu se mai îndepărtează de mine. De data asta e pe bune. Mâinile lui mi se plimbă pe trup, fusta îmi cade la pământ, blugii îi alunecă. Apoi tremur din toate încheieturile și îl prind în brațe și încep să-i strig numele. Și uit complet de zmeură, care se împrăștie pe pământ, storcoșită, strivită sub noi. După asta, rămânem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în clipa în care mi se închid ochii. Șase minute îți ia să fierbi un ou. Când mă trezesc, cuștile de zmeură sunt parțial umbrite. Nathaniel s-a extras de sub mine, mi-a pus sub cap o pernă alcătuită din fusta mea șifonată și pătată de zmeură, și-a pus jeanșii și a adus niște bere din frigiderul familiei Geiger. Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
amuzat. — Ai dormit bine ? — Cât am dormit ? Îmi duc mâna la față și-mi îndepărtez o pietricică. Mă simt total dezorientată. — Câteva ore. Vrei puțin ? Arată către sticlă. E rece. Mă ridic în picioare, mă scutur de praf, îmi pun fusta și sutienul, o ținută cât de cât acceptabilă și vin lângă el pe iarbă. Îmi întinde sticla și iau o înghițitură, precaută. E prima oară când beau bere în viața mea. Dar așa cum e, rece și spumoasă direct din sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
glasul ei vine din casă. S-au întors ? Îi întâlnesc privirea lui Nathaniel, la fel de uimită. — Samantha ? se aude trilul prea binecunoscut. Ești afară ? O, fuck. Privirea îmi trece cu viteză de la mine la el. Eu n-am pe mine decât fusta și sutienul, și sunt plină de praf și de pete de zmeură. Nathaniel e cam la fel, adică doar în blugi. — Repede ! Hainele mele ! îi șoptesc, ridicându-mă agitată în picioare. — Unde sunt ? spune Nathaniel, uitându-se în jur. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cei de la Carter Spink. Nu i-am mai văzut de nu știu câte ore pe Trish și pe Eddie. Carter Spink a pus stăpânire totală pe casă. — Ai luat decizia cea mai bună, să știi, spun Guy. — Știu. Îndepărtez o scamă de pe fustă. — Arăți senzațional. O să-i dai pe spate. Se așază pe brațul unei canapele din fața mea și oftează. Iisuse, mi-a fost dor de tine, Samantha. N-a fost la fel fără tine. Îl privesc câteva momente. Oare chiar nu remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu sună deloc cum trebuie. — Samantha ? Deodată, îmi dau seama că mă uit la el ca la un zombi. — A. Da. Încerc să-mi vin în fire. Păi... da. Poate că și eu am simțit la fel. Mă joc cu fusta. Dar chestia e că... am întâlnit pe cineva. Aici. — Pe grădinar, spune Guy fără să clipească. — Da ! Ridic ochii mirată. De unde... — Niște ziariști vorbeau despre asta afară. — A. Mă rog, e adevărat. Îl cheamă Nathaniel. Simt că mă înroșesc. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că au tot felul de reguli stupide despre ce ai voie să porți, de care eu habar n-am avut, și un babalîc era să facă apoplexie cînd m-a văzut În blugi. Așa că a trebuit să-mi găsească o fustă și o pereche de pantofi din ăia bociocănoși cu crampoane. Și, dup-aia, cînd am ajuns pe teren, n-am fost În stare să lovesc mingea. Și nu mă refer la faptul că n-am putut să lovesc mingea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
roz decoltate, cu găuri mari. I se vede pur și simplu sutienul. — E... super, reușesc să articulez În cele din urmă. E nemaipomenită ! — Nu-i așa ? Îmi zîmbește fericită. Și am făcut-o atît de repede ! O să-mi fac și fustă asortată. — Bravo, spun stins. Ești foarte talentată. — Ei, nu e mare lucru. Plus că-mi și place. ZÎmbește modestă și-și pune jacheta. — Dar zi de tine, adaugă În timp ce traversăm. Ai avut un weekend plăcut ? Pariez că da. Pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă enervează. Planul era ca eu să fiu cea care Îl așteaptă pe el. Trebuia să mă găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gînd să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am o dimineață foarte plină. — Am vrut doar să te văd. CÎt mai de aproape. Împing ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atîrnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atîrnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mă sforțez să-i zîmbesc. SÎnt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una cîte una, aterizîndu-mi În picături mari pe fustă. Lumea se uită la mine, dar nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa ? Am trecut deja prin cea mai penibilă experiență imaginabilă; ce contează că se mai zgîiesc la mine și alte cîteva persoane ? Mă simt atît de proastă. Incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
au venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lîngă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mii de etichete colorate? Și dacă‑i pe așa, de ce s‑a măritat Molly cu Leopold Bloom? Răspunsul ei era: „Ce mi‑e el, ce mi‑e altul?” Mă gândeam la Vela ca la o frumusețe greu de Întrecut. Purta fuste strâmte, colate pe fund. Avea o crupă de cavalerist și un bust trufaș, iar țăcănitul tocurilor ei Înalte, când intra Într‑o cameră, Îți evoca tobele militare, dar nu‑ți oferea nici un indiciu asupra a ceea ce simțea sau gândea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vaci. Dar brânza se murdărise. Pivnița era iluminată cu tuburi fluorescente - și pretutindeni se Înșirau mese după mese după alte mese Încărcate cu obiecte de doi bani, Îmbrăcăminte de femei din aceea donată bazarurilor de spital: lenjerie, ciorapi, pulovere, fulare, fuste. O infinitate de mese. Locul Îmi evoca Subsolul lui Filene, unde mușteriii aveau În curând să se Încaiere și să se Înghiontească pentru a Înșfăca chilipirurile. Dar nu era nimeni de față. În depărtare se vedeau niște femei tinere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cealaltă parte, lungit în pat, un moșneag a suflat într-un fluier de bâlci din cele care în loc să scoată sunet, scot o potecă de hârtie foșnitoare. Acum îl ia de la buze și preț de o clipă, imaginea unei fetițe în fustă verde de catifea îi luminează creierul tăcut. La fiecare întâlnire cu Alexandru, Iulia se lichefiază. Nici chiar în gând nu-i poate spune decât pe numele întreg, Alexandru, în vreme ce toți ceilalți, prieteni, colegi, rude, îl strigă în fel și chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ba nu, nu să le distrugem, nu asta, ci să le mânjim, să le vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți ursulețul de pluș, cu care venea în fiecare zi în ghiozdan și pe care-l scotea în pauze ca să-l alimenteze cu flori de păpădie? Nici asta? Mă înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Au băgat noutăți proaspete, după cum presimt. O zbughi printre mașinile ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă să zâmbească, mijindu-și ochii bulbucați. - Unde... Parcă am unde să mă duc. Mă duceam la biserică, la Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să doarmă chiar cu ea în apartament, Andromanda într-o cameră, el în alta. Trebuia, mai ales, să fie atent ca vrăjitoarea să nu facă la miezul nopții cine știe ce șmecherii, să nu-și prepare licori îngrozitoare, să nu scoată de sub fustele ei multe cine știe ce șipuri și să-și ungă trupul cu alifii ucigătoare, să nu se îmbăieze cumva în otrăvuri ascunse din veac doar în știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice, când stăpânii întunericului, frații paingilor negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
într-o coadă la spate și-l dezlega arareori, lăsându-l să-i cadă pe umeri; asta n-o avantaja cu adevărat decât în anumite poziții, când lumina îi venea din dreapta sus. Pentru a zăpăci băieții, purta mereu pantaloni sau fuste foarte strâmte peste fesele mari, aflate la granița dintre voluptuos și excesiv. Se legăna pe tocuri și întorcea capul cu o mișcare studiată, punându-și în evidență buzele și sânii mici (avea o teorie complexă referitoare la buze și sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Introducerii în Arta Managementului Instituțiilor și Gestionării Resurselor Umane. Studenții îi botezară cursul Iamigru sau Migru, iar unii băieți îi spuneau uneori și Migu, ce-i drept destul de rar. În fiecare pauză, la catedra profesorului se forma un semicerc de fuste și pantaloni. Profesorul trebuia chestionat și întors pe toate părțile, pentru că examenul pe care-l anunța cu tunete și fulgere părea să fie cel mai greu dintre toate. El se sprijinea într-un singur cot (cealaltă mână o ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
descumpănise: terminaseră referatele și acum nu mai aveau nimic de făcut. Într-o vineri, se întâlniră întâmplător pe stradă cu Erika și Liviu. El avea niște ochelari de soare care nu-l prindeau deloc, iar ea se fâțâia într-o fustă mini la minus două grade. Se țineau de șold și se tot lipeau unul de altul, pupându-se și mângâindu-se în cel mai ridicol și nesuferit fel. Imaginea acestui cuplu putea într-adevăr cauza o criză de stomac, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]