KorAP: Find »[drukola/base=găină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...281 >

7,015 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

să strici fata - dar dacă ea se preface că nu mă mai știe; că nu mă vede... Stau lângă foc, În râpă. Aburii din ceaun adie aproape tot atât de bun ca Duda - Înainte de stricăturare. Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea și numaidecât zice că n-a fost foc În sat - numai boambe și plunghi. Vorbește ea, vorbesc cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
a fost foc În sat - numai boambe și plunghi. Vorbește ea, vorbesc cei care-au rămas, povestesc cei care s-au strecurat, pe Întuneric, În sat, să mai pună la adăpost ceva lucruri, să aducă-ncoace de mâncare - mai ales găini. Nu, rușii n-au plecat de pe imașul nostru, ba au primit Întăriri de la Orhei, s-au Întărit și cu fugiți de-ai lor, dinspre Prut. De așezat, nu s-au așezat prin casele oamenilor, numai ștabul lor e la școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar fi fost cumpărate și purtate (și, desigur, potrivite, din trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
și, desigur, potrivite, din trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța căreia i s-au orizontalizat loitrele găinile sunt curățate, tăiate - bucățile se adună În coveți de salcie. Câteva cântă. Apoi cântă aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța căreia i s-au orizontalizat loitrele găinile sunt curățate, tăiate - bucățile se adună În coveți de salcie. Câteva cântă. Apoi cântă aproape toatele - oricum, multe, multe. Glasul mamei se distinge limpede, ca un mac Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța căreia i s-au orizontalizat loitrele găinile sunt curățate, tăiate - bucățile se adună În coveți de salcie. Câteva cântă. Apoi cântă aproape toatele - oricum, multe, multe. Glasul mamei se distinge limpede, ca un mac Într-un grâu. Cânt și eu, cu toate că nu cunosc cuvintele, nici melodia. Cânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mănânce bieții soldăței și ceva cald, că de când a’ trecut Prutu’... - N-ai grijă, că-n fiecare noapte au mas Într-un sat de oameni, zice o femeie uscată. - A’ fi mas, face gazda, lucrând din polonic, da’ zamă de găină ca a noastră... Măi fimeilor, ce-ar fi să coacem și vreo două-trei cuptioare de plăcinte cu poalele-n brâu? C-odată vin ai noștri, să ne scape de păgân! O parte dintre femei lasă găinile și aleargă spre gospodăriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
polonic, da’ zamă de găină ca a noastră... Măi fimeilor, ce-ar fi să coacem și vreo două-trei cuptioare de plăcinte cu poalele-n brâu? C-odată vin ai noștri, să ne scape de păgân! O parte dintre femei lasă găinile și aleargă spre gospodăriile vecine: să coacă plăcinte; cu poalele-n. - Așa, dragele mele, să se bucure bieții soldățeii noștri! Gazda mă vede, nu știu ce va fi Înțeles din ce-a văzut, că mă ia pe dată-n brațe, la țâțoancele-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cap bonetă albă. Dac-am fi acasă la noi, la Mana și nu În refugiu, pe la casele altora, așa s-ar Îmbrăca și mama. Dar uite că nu suntem. O să fim noi cândva, dar pân-atunci... Mama poate să penească găini și așa, fără șorț alb și bonetă albă. Scârba cea mică, fiara-cu-chip-de-om, cum Îi spune Nora, Își face de lucru cu penele: Întâi le-adună bine-bine; și frumos; după aceea le Împrăștie, mai-mai să cadă-n ceaune. O aud pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
era și mama de față și pe dată l-a Întrebat pe bătrân dacă se uitase În oglindă când descoperise marea-descoperire... Nora nu s-a uitat În oglindă și se preface numai și numai pentru mine, simt eu: ia o găină penită, se Îndreaptă spre căruță, unde a rămas o singură femeie la tăiat, curățat, spălat În multe ape... De acolo poate să-și rotească privirea, să mă caute. Nu mă vede, dar mă știe prin apropiere - așa-i Nora, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la noi, ei sunt foarte cumsecade, nu ca ciolovecii: Îmi dau rânze și maiure de pasăre, din cazan, de la găinile și ale noastre; Îmi dau dulceață din borcanele noastre, mă iau pe genunchi, mă-ntreabă câți ani am și cum mă cheamă, că și ei au, la casele lor, un băiat care-mi seamănă - atât doar că, uneori, Îl cheamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Negru, vinul. Apoi se duce prin dos, la bucătărie, se Întoarce cu ceainicul, Îi cinstește pe toți, se cinstește pe sine. Vine În calidor Mătușa Domnica. Îmi spune că s-au fript, pe plită, presărate cu sare mașcată, maiurele de găină. Și că, dacă nu vin În minuta asta, mi le mănâncă Grabenko! Nu mi-e foame, dar când aud de porcul de Grabenko... În bucătărie la noi e mare Înghesuială, trebuie să mă descalț, să mă sui pe prichiciul cuptorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
dintr-un sat; nevasta și fata altuia - din alta sat; bărbatul, frate al altuia, dintr-un al treilea sat i-a adus pe toți cu căruța. Ca să afle despre ridicații lor. Nu știu care-ce plocoane a adus azi - dar sunt găini și raci, cozonaci și purcel, curcan și pește și poamă și vin. Stau În calidor, ascult, miros și-mi place să cred ce spune tata. Tata, În salon. Le spune. Ce și cum. Și când. Stau În calidor, ascult și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Mai ales că erau și farmacii... Cu sărântocul Însă las-o mai moale, altfel cedez luptei de clasă... - Dar spune și tu: pleacă de la noi, de la curte, de la... - ... de la farmacii... - ... și de la farmacii, ca să ajungă să mulgă vaca! Să caute găinile de ouă! Ea cu mâna ei! - Ei, nu!, mă indignez eu. Mulgea vaca - bunica În persoană! Cu mâinile ei... - dar asta-i i-nad-mi-si-bil! Unchiul-văr mă privește pieziș, mă pândește o vreme: sunt serios? Îmi bat joc de el? Apoi: - Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

putere. Nu putea să-și scoată din minte gândul acela oribil. Să-și părăsească el copacul? Niciodată, își zise, cu trupul tremurând de indignare. Încrâncenat, privi creanga din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
pe care îl ținea în mâini. — Poezia, spuse fratele John, se naște din greutăți și suferință, din durere și îndoială. Apoi începuse să recite. Te-au strigat toată dimineața, spuse într-un fel care îi făcu lui Sampath pielea de găină. Zece rude pentru care să gătești și tu ești fata. Glasurile lor răsună în întunecimea junglei, dar nu, nu le răspunde. Rămâi pe malul ăsta. Căci ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei ce se înalță spre lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de găină sau de rață? Să o amestece în linte? Să o pună într-o oală de pământ? Să o aromeze cu șofran? Să o parfumeze cu cuișoare? Să o gătească cu suc de rodii? Sampath căută și nu găsi ajutor pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

din bucătărie, dar altfel apartamentul era invadat de o tăcere stranie. În plus, în aer se simțea un miros de ars. E cineva acasă? a strigat el în susul scărilor. Nici un răspuns. Un fior de îngrijorare i-a făcut pielea de găină pe brațe. Poate Caitlin trebuise să plece cu Milly de acasă, dar era ceva total necaracteristic pentru ea să lase luminile aprinse și televizorul mergând. Intrând iute în bucătărie, Nick a cuprins cu privirea întregul spațiu cu viteza luminii. Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

nu mi-am închipuit că o să reușească... Eram sigur că îi întind o capcană și că la Gerifíes or să-l lichideze. Acolo aveam cei mai buni oameni ai noștri. — Cei mai buni? exclamă. Le-a tăiat gâtul ca la găini, unu câte unul... Și acum Abdul e liber. îți dai seama ce înseamnă asta? încuviință cu un gest: — O să-l prindem. — Cum? Acum nu e însoțit de un tinerel fanatic și prost, ci de un targuí care cunoaște aceste ținuturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
era nevoit să se oprească din cauza unei pene de cauciuc sau pentru că roțile se înțepeneau în câte-o capcană de nisip, și atunci șoferul și taxatorul îi obligau pe călători să coboare cu tot calabalâcul - capre, câini și coșuri cu găini -, îndemnându-i să împingă sau să se așeze pe marginea drumului și să aștepte până schimbă roata. De asemenea, la fiecare patru ore trebuiau să umple rezervorul de benzină recurgând la procedeul primitiv de a trage combustibilul cu un furtun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
care le pierdea puteau fi hotărâtoare pentru Laila și fiii săi. Prin urmare continuă, răbdând un iad de nedescris din cauza spațiului închis, el, care iubea singurătatea și libertatea mai presus de orice, suportând negustorii guralivi, femeile isterice, copiii zgomotoși și găinile puturoase, incapabil să se transforme în piatră, cum izbutise să facă pe „pământul pustiu“, să se izoleze de tot ceea ce îl înconjura, să reușească să-și facă spiritul să-i părăsească temporar trupul. Acolo, fiecare hârtop, fiecare hurducătură, fiecare pană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

-i depășește puterile. Circulă continuu până spre ora nouă, când se retrage, în sfârșit, la umbră pentru cel mult jumătate de oră și uite-l cât de părăginit și ăsta cu brațele și picioarele ca niște bețe și pieptul de găină tebecistă, da-n schimb costumat ca-n filme, cu vestă și pantaloni scurți din pânză de camuflaj, verde-galbenă-ruginie. Ce soldat din trupele de comando în junglă s-o crede, ce vânător care împușcă francul de la pescarii ăștia pensionari dându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-l agita cu o mișcare sincopată din cot. Lama subțire, lungă de-o jumătate de palmă, se bălăngănea dându-se peste cap. După cum arăta briceagul ăla dimpreună cu stăpânul lui, n-ar fi reușit să-i ia gâtul nici măcar unei găini. Amenința totuși, deși n-arăta c-ar avea sânge-n instalație pentru a trece la fapte. — Bagă-ți dracului la loc, în buzunar, porcăria aia! făcu Rafael. S-ar fi cuvenit totuși să facă pe furiosul: ia vezi, nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ce-și mai amintea era c-ar fi trebuit să țină minte acele întâmplări, și uite că le pierduse și le risipise odată cu zilele vieții lui. Când îl mai văzuse foindu-și pumnii în buzunare și lungind gâtul ca o găină speriată? Nu reușea să distingă prin zarva de la mese ce dracu-i spuneau tipii ăia trei. Se vedea totuși că-l amenință. Era unu’ blond, mic și rotofei, cu un lanț gros din zale de aur lăfăindu-se peste cămașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]