2,926 matches
-
Pământului cu ajutorul unei arme nucleare. Ei vor să accelereze procesele radioactive de sub scoarța Pământului, omorând populația și făcând planeta nelocuibilă. Încetul cu încetul, R. Daneel și R. Giskard pun cap la cap piesele planului lui Amadiro. Animați de viziunea unei galaxii unite împărtășită de Fastolfe, ei trebuie să îl oprească pe robotician, dar sunt împiedicați de Prima lege a roboticii, care nu le permite să îl atace direct. Daneel formulează o Lege zero, despre care crede că le va permite să
Roboții și Imperiul () [Corola-website/Science/321424_a_322753]
-
pe Erythro, sau pe centurile de asteroizi din sistemul stelei Nemesis - o serie de evenimente se întâmplă. Pe Pământ zborul superluminic este perfecționat, astfel încât Colonia Rotorului nu mai este izolată. Se deschide astfel o serie nouă de explorări umane ale galaxiei. Povestea se referă și la dezmembrarea și reuniunea unei familii (mama, descoperitoarea stelei Nemesis, și fiica sa au fost separate de tatăl rămas pe Pământ atunci când colonia a plecat; tatăl devine parte a proiectului de cercetare a hiper-saltului [hyperjump]). Mai
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
în "The Alternate Asimovs" - prezintă un viitor diferit de cel al Fundației, dar Asimov a declarat că se gândea la o legătură între ele. Asimov a plasat o aluzie în "Marginea Fundației", aceea că Eternii ar putea fi responsabili pentru galaxia în întregime umană (și pentru dezvoltarea omenirii pe Pământ)ul din Seria Fundația, dar interpretarea aceasta este dicutabilă. Asimov însuși a remarcat discrepanța. E posibil să fi existat intenția ca roboții umanoizi să joace un rol. E posibil ca acesta
Sfârșitul eternității () [Corola-website/Science/321432_a_322761]
-
Directorul este cel care o conduce. El dă impresia unui bătrrân nervos și timid tocmai pentru a îndepărta suspiciunile de la el și de la planeta sa. În posesia sa se află niște documente care vor ajuta un viitor imperiu să conducă galaxia (probabil Trantor). Acest document este Constituția Statelor Unite ale Americii. 1. Murmurul dormitorului<br> 2. Capcană în spațiu<br> 3. Șansa și ceasul de mână<br> 4. Liber?<br> 5. Capul nu stă liniștit pe umeri<br> 6. Cine poartă coroana?<br> 7
Pulbere de stele () [Corola-website/Science/321426_a_322755]
-
Klein. Jerg Algan este un bărbat de treizeci și doi de ani care nu a plecat nicodată de pe Pământul aproape abandonat, trăind în DArk, "din meserii bizare". El nu este deloc interesat să părăsească Vechea Planetă și să călătorească prin galaxie, dar întâlnește fără să știe un recrutor. Acesta profită de faptul că Jerg a consumat prea mult zotl, un drog legal extras din rădăcini, obținând din partea lui o semnătură. Așa se face că Jerg devine pionier al spațiului împotriva voinței
Gambitul stelelor () [Corola-website/Science/321489_a_322818]
-
că Jerg a consumat prea mult zotl, un drog legal extras din rădăcini, obținând din partea lui o semnătură. Așa se face că Jerg devine pionier al spațiului împotriva voinței sale, începând o călătorie de zece ani pentru a explora centrul galaxiei. Dar el e conștient că acești zece ani corespund câtorva mii pe Pământ, deoarece timpul trece diferit pentru cei care călătoresc cu viteza luminii decât pentru cei care rămân pe o planetă. Revoltat de acest lucru, Jerg își fixează un
Gambitul stelelor () [Corola-website/Science/321489_a_322818]
-
trece diferit pentru cei care călătoresc cu viteza luminii decât pentru cei care rămân pe o planetă. Revoltat de acest lucru, Jerg își fixează un obiectiv: are zece ani, sau o mie de ani, pentru a distruge totul. Dar centrul galaxiei este o regiune misterioasă, mijlocul nesfârșitelor drumuri stelare, spațiu multiplu unde s-au pierdut multe expediții, unde se concep multe planuri, unde e posibil să se găsească soluțiile unor probleme imemoriale. Acolo, pe stele moarte, o rasă mult mai veche
Gambitul stelelor () [Corola-website/Science/321489_a_322818]
-
în timp ce CHOAM-ul a fost redus la o umbră a gloriei de altădată. Mulți consideră domnia sa depravată și despotică, dar el este convins că acțiunile sale vor asigura supraviețuirea rasei umane. Pacea forțată adusă de Leto a produs stangare în galaxie; chiar și el se luptă cu plictiseala și singurătatea care îl copleșesc din cauza vieții sale nesfârșite, preștiinței aproape absolute, pierderea vulnerabilității care îi interzice intimitatea fizică și trecerea unor perioade lungi de timp (deceniile pot trece fără ca el să își
Împăratul-zeu al Dunei () [Corola-website/Science/322420_a_323749]
-
ferită de amenințarea extincției. Multe s-au schimbat în cei o mie cinci sute de ani trecuți de la moartea Împăratului-Zeu. Viermii de nisip au apărut din nou pe Arrakis (numită acum Rakis), refăcând rezerva mirodeniei melanj, atât de importantă pentru galaxie. Odată cu moartea lui Leto a colapsat extrem de complexul sistem economic bazat pe mirdenie, ducând la exodul multora în marea Dispersie. O nouă civilizație a răsărit, cuprinzând trei puteri dominante: ixienii, ale căror non-nave sunt capabile să zboare între stele și
Ereticii Dunei () [Corola-website/Science/322466_a_323795]
-
Slipher a descoperit că majoritatea nebuloaselor spirale prezentau deplasări spre roșu considerabile. Ulterior, Edwin Hubble a descoperit o relație aproximativă între deplasarea spre roșu a unor astfel de „nebuloase” (despre care nu se știa încă faptul că sunt de fapt galaxii) și distanța până la ele cu formularea legii care îi poartă numele. Aceste observații, coroborate cu lucrările lui Alexander Friedman din 1922 în care a calculat celebrele sale ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
decât această viteză limită de apropiere a sursei, lumina acesteia va fi deplasată spre roșu în loc de albastru. În prima parte a secolului al XX-lea, Slipher, Hubble și alții au efectuat primele măsurători ale deplasărilor spre roșu și albastru ale galaxiilor de dincolo de Calea Lactee. Inițial, ei au interpretat aceste deplasări ca fiind datorate doar efectului Doppler, dar ulterior Hubble a descoperit o oarecare corelație între creșterea deplasării spre roșu și distanța față de galaxii. Teoreticienii au realizat aproape imediat că aceste observații
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
măsurători ale deplasărilor spre roșu și albastru ale galaxiilor de dincolo de Calea Lactee. Inițial, ei au interpretat aceste deplasări ca fiind datorate doar efectului Doppler, dar ulterior Hubble a descoperit o oarecare corelație între creșterea deplasării spre roșu și distanța față de galaxii. Teoreticienii au realizat aproape imediat că aceste observații pot fi explicate și printr-un alt mecanism de producere a deplasării spre roșu. Legea lui Hubble a corelației între deplasarea spre roșu și distanță stă la baza modelelor cosmologice bazate pe
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
poate scrie sub forma: Folosind definiția deplasării spre roșu dată mai sus, se obține ecuația Într-un univers în expansiune, cum este cel în care existăm, factorul de scalare este monoton crescător în timp, și deci, z este pozitiv, iar galaxiile îndepărtate apar deplasate spre roșu. Acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare cosmologică spre roșu" sau "deplasare Hubble". Dacă universul s-ar fi contractat în loc să se extindă, am vedea galaxiile îndepărtate deplasate spre albastru cu o cantitate proporțională
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
în timp, și deci, z este pozitiv, iar galaxiile îndepărtate apar deplasate spre roșu. Acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare cosmologică spre roșu" sau "deplasare Hubble". Dacă universul s-ar fi contractat în loc să se extindă, am vedea galaxiile îndepărtate deplasate spre albastru cu o cantitate proporțională cu distanța până la ele. Aceste galaxii nu se îndepărtează doar ca viteză fizică; mai mult, spațiul dintre ele se lărgește, ceea ce explică izotropia pe scară mare a efectului, cerută de principiul cosmologic
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare cosmologică spre roșu" sau "deplasare Hubble". Dacă universul s-ar fi contractat în loc să se extindă, am vedea galaxiile îndepărtate deplasate spre albastru cu o cantitate proporțională cu distanța până la ele. Aceste galaxii nu se îndepărtează doar ca viteză fizică; mai mult, spațiul dintre ele se lărgește, ceea ce explică izotropia pe scară mare a efectului, cerută de principiul cosmologic. Pentru deplasări cosmologice spre roșu de z < 0,01 efectele expansiunii spațiu-timpului sunt minime
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
de principiul cosmologic. Pentru deplasări cosmologice spre roșu de z < 0,01 efectele expansiunii spațiu-timpului sunt minime și deplasările cosmologice spre roșu pot fi dominate de alte deplasări Doppler și deplasări spre albastru adiționale cauzate de mișcările relative stranii ale galaxiilor. Diferența dintre viteza fizică și expansiunea spațiului se poate ilustra cu ajutorul universului modelat de o folie cauciuc, o analogie cosmologică adesea utilizată pentru a descrie expansiunea spațiului. Dacă două obiecte sunt reprezentate de niște bile metalice și spațiu-timpul de o
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
la aceea de contracție (colaps). Această densitate este aproximativ de trei atomi de hidrogen pe mia de litri de spațiu. La deplasări spre roșu mari, rezultă: unde "H" = astăzi constanta Hubble, și "z" = deplasarea spre roșu. Deplasarea spre roșu a galaxiilor include atât o componentă legată de viteza de îndepărtare provenită din expansiunea universului, cât și o componentă legată de deplasarea Doppler. Deplasarea spre roșu cauzată de expansiunea universului depinde de viteza de îndepărtare într-o manieră determinată de modelul cosmologic
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
o manieră determinată de modelul cosmologic ales pentru a descrie expansiunea universului, ceea ce diferă foarte mult de felul în care deplasarea Doppler depinde de viteza locală. Descriind originea deplasării spre roșu în expansiunea cosmologică, Harrison spune: „Lumina pleacă de la o galaxie aflată în repaus în regiunea sa de spațiu, și este în cele din urmă primită de observatori în repaus în regiunea lor locală de spațiu. Între galaxie și observator, lumina se deplasează prin regiuni vaste de spațiu aflat în expansiune
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
originea deplasării spre roșu în expansiunea cosmologică, Harrison spune: „Lumina pleacă de la o galaxie aflată în repaus în regiunea sa de spațiu, și este în cele din urmă primită de observatori în repaus în regiunea lor locală de spațiu. Între galaxie și observator, lumina se deplasează prin regiuni vaste de spațiu aflat în expansiune. Ca rezultat, toate lungimile de undă ale luminii sunt „întinse” de expansiunea spațiului. Pur și simplu.” Vezi Harrison, p. 315. „Creșterea de lungime de undă de la emisia
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
lui "a(t)" de-a lungul întregului interval de timp scurs de la emisie și până la recepție.” Cu toate acestea, literatura populară utilizează adesea expresia „deplasare Doppler spre roșu” în loc de „deplasare cosmologică spre roșu” pentru a descrie deplasarea spre roșu a galaxiilor cauzată de expansiunea spațiu-timpului, în pofida faptului că deplasarea spre roșu nu se calculează folosind ecuația Doppler relativistă. În particular, deplasarea Doppler spre roșu este limitată de teoria relativității restrânse; astfel, aici "v > c" este imposibil în timp ce "v > c" este posibil
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
imposibil în timp ce "v > c" este posibil în cazul deplasării cosmologice spre roșu deoarece spațiul care separă obiectele (de exemplu, un quasar de Pământ) se pot extinde mai rapid decât viteza luminii. Dintr-un punct de vedere mai matematic, ideea că „galaxiile îndepărtate se îndepărtează și mai mult” și cea că „spațiul dintre galaxii se extinde” sunt legate de schimbarea sistemelor de coordonate. Exprimarea precisă a acestora impune lucrul cu matematica metricii Friedmann-Robertson-Walker. În teoria relativității generale, există o dilatare temporală într-
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
deoarece spațiul care separă obiectele (de exemplu, un quasar de Pământ) se pot extinde mai rapid decât viteza luminii. Dintr-un punct de vedere mai matematic, ideea că „galaxiile îndepărtate se îndepărtează și mai mult” și cea că „spațiul dintre galaxii se extinde” sunt legate de schimbarea sistemelor de coordonate. Exprimarea precisă a acestora impune lucrul cu matematica metricii Friedmann-Robertson-Walker. În teoria relativității generale, există o dilatare temporală într-o groapă gravitațională. Aceasta este cunoscută ca gravitațională sau "deplasare Einstein". Calculul
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
mai strălucitor în infraroșu decât în zona galben-verde de culoare a spectrului vizibil asociată cu maximul spectrului său de corp negru, și intensitatea luminii va fi redusă în filtru cu un factor de doi (1+"z"). La obiectele apropiate (din galaxia Calea Lactee) deplasările spre roșu observate sunt aproape întotdeauna în legătură cu vitezele fizice de-a lungul direcției de observare. Observarea acestor deplasări spre roșu și spre albastru au permis astronomilor sa măsoare vitezele și să parametrizeze masele stelelor ce orbitează împreună cu alte
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
deplasărilor spre roșu în detaliu fin sunt utilizate în helioseismologie pentru determinarea cu exactitate a mișcărilor fotosferei Soarelui. Deplasările spre roșu au fost folosite și pentru a realiza prima măsurătoare a perioada de rotație al planetelor, vitezele norilor interstelari, rotația galaxiilor, și dinamica acreției pe stelele neutronice și găurile negre ce prezintă deplasări spre roșu Doppler și gravitaționale. În plus, se pot obține temperaturile diverselor obiecte care emit și absorb lumină măsurând lărgirea Doppler — deplasări spre roșu sau spre albastru pe
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
absorbție. Măsurând lărgirea și deplasarea liniei hidrogenului de în direcții diferite, astronomii au reușit să măsoare vitezele de îndepărtare ale gazului interstelar, care la rândul său relevă curba de rotație a Căii Lactee. Au fost efectuate măsurători similare și la alte galaxii, cum ar fi Andromeda. Ca unealtă de diagnosticare, măsurătorile deplasării spre roșu reprezintă una dintre cele mai importante metode de măsurări spectroscopice din astronomie. Cele mai îndepărtate obiecte prezintă deplasări spre roșu mai pronunțate, corespunzător legii lui Hubble. Cea mai
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]