16,377 matches
-
timp în urmă, încât Dumnezeu a uitat. Să eliberezi sufletul de tot ceea ce se lipește Karmei tale. Să te decizi și să fii aceeași persoană, indiferent de ce nimerește prin jur, și nimic să nu-ți stingherească evoluția. Mă uit pe geam. Când se lasă seara, poți vedea și din încăpere și înăuntru. O claritate deosebită a vederii când oboseala apasă trupul. Până la urmă, eu vroiam să plec. Și? În altă parte e mai bine? Totul e la fel, un prezent implacabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de clasa întâi(însă cu aspect de clasa a II-a). Eram aproape singuri în compartimentul de șase locuri. Prima dată când l-am privit l-am considerat drăguț, însă, fiind față în față am intrat în vorbă în legătură cu un geam pe care mă chinuisem să-l las deschis, dar mai puțin decât era, și el m-a ajutat, abia atunci l-am remarcat cu adevărat. Comunicasem prin semne, deoarece el era străin, din Ucraina. Am mai schimbat de atunci câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
clasa I (însă cu aspect de clasa a II-a). Suntem aproape singuri în compartimentul de șase locuri. Primă dată când îl privesc îl consider drăguț, însă îl remarc cu adevărat câteva momente măi târziu, când mă chinui să fixez geamul intr-o anumita poziție, și el mă ajută. Ne înțelegem prin semne deoarece el este străin, din Ucraina. Măi schimbăm câteva vorbe, la inițiativa lui, care, cu un ,,excuse me" mă mai întrebă câte ceva. Îmi oferă chiar și alune: ,,This
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prea mare, el atingându-mă de câteva ori. Cum compartimentul e lângă baie, intru în câteva minute. Numai că o deschide cu telecomanda. Deci probabil a cumpărat tot vagonul în prealabil. E clar, a fost ceva premeditat. Încerc să deschid geamul. Nu se poate. Să-l sparg si să-l sar nu cred că am timp. Ce intenționează tipul? Încerc totuși varianta cu geamul. Surpriza: nu numai ca e incasabilă, dar zgomotul îl atrage imediat. Mă apucă, fără să mă rănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Deci probabil a cumpărat tot vagonul în prealabil. E clar, a fost ceva premeditat. Încerc să deschid geamul. Nu se poate. Să-l sparg si să-l sar nu cred că am timp. Ce intenționează tipul? Încerc totuși varianta cu geamul. Surpriza: nu numai ca e incasabilă, dar zgomotul îl atrage imediat. Mă apucă, fără să mă rănească, de braț și mă trage afară, în compartiment, mă lipește de ușa. Eu închid ochii. Stând în fața mea, lipit de mine: Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai țin mite chipul. Și el s-a acoperit iar. Vreau să te văd. Nu, nu se poate. Bine. Mă ia în brațe și mă urcă scările, le coboară, intrăm în mașină. În urmă rămâne clădirea părăsită, înaltă, mare, cu geamuri verzi sparte, cu imensul spațiu gol. Ajungem în munții înzăpeziți unde ninge abundent (nu spațiul auster al Himalayei atât de bine descris de J. Hilton în "Paradis întunecat", nici în locurile înzăpezite ale eschimoșilor, ci în munții unei dulci țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întremată, el îmi făcu prin semne, o invitație pe canapea. Îmi oferi un pahar cu apă, mă întrebă ce anume simt, îi spusei. Apartamentul său micuț de la etajul 6 al unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea lui ce nu-mi provoca nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
l-am văzut ultima oară. Facem dragoste. Fuți super! spun, mai mult pentru mine. Și mă ridic de lângă el înainte să o facă el (Mi-l și imaginam dându-mi un sărut, și apoi plecând cât mai repede.) Merg la geam. Ce faci la cină? Nu înțeleg. Cinăm împreună? Bine. Trec pe la tine la 8? Cum să nu. Luăm cina, vorbim, totul e minunat. Ca un prinț cu o prințesă. Asta pentru că nu mă supărase prea tare, și avusem chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici o funcție importantă, sunt trimisă să-I observ de către Agenție. E misiunea mea. Nu-mi place de ei. Nu mă simt în largul meu. Poate că mai glumim, mai spunem ceva amuzant. Însă în majoritatea timpului, sunt oameni retrași. Pe geamul negru nu se vede nimic. Nici măcar stelele. Totul se petrece numai aici, pe navă. Nu e nimic afară. Întuneric total. Înăuntru, Robert pilotează. Cei doi, Andrew și Mac, se chinuiau să rămână treji. Pe la această oră era noapte la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
i-a sărutat mâna, ea i-a mulțumit pentru mașină, s-a grăbit să urce în vagonul unde își avea locul și uitându-se pe fereastră a observat că băiatul nu plecase de pe peron; parcă aștepta să apară ea la geam. A coborât fereastra vagonului și i-a făcut cu mâna un semn discret. În mintea lui au năvălit atâtea întrebări: Cine este fata asta? Locuiește în oraș? Cum de n-am mai văzut-o până acum? Cum o cheamă? Ultima
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îndepărtează de tema noastră, este altul: iată-mă, umbră pustie, la calculator, în seara de 30 decembrie. Este miezul nopții și, afară, desigur, ninge din nou, într-o scânteiere fără sfârșit, de ceasuri bune. O lopată scrâșnește. Mă reped la geam, incredulă. Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de mișcările mâinii de afară, înfrigurate și atât de puțin reale. Se opresc cândva și pare că am uitat. Peste mai mult de o oră, este acum spre unu și jumătate, un zgomot infernal inundă strada. Sar din nou la geam: mii de faruri în culori variate străpung noaptea, desfac zăpada în curcubeu, mii de rotițe și lanțuri extraterestre zdrăngăne ca în clipele de pe urmă ale invaziei Terrei, iar Pythia din mine este mută. Într-un târziu abia, când uriașa mașinărie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dormim în mijloacele de transport, nu? Totuși, numai în trenuri, pe distanțe lungi. Și atunci, cei mai mulți dintre noi încearcă să se ferească, să-și creeze un spațiu intim protejat de privirea celuilalt, ferindu-și chipul cu mâna, cu perdeluța de la geam, cu ziarul etc. Apoi, nu dormim niciodată la școală, în timpul conferințelor, al ședințelor de lucru, una dintre experiențele cele mai bulversante ale oricărui străin ajuns în Japonia. Se poate întâmpla ca, într-o sală de clasă, un sfert dintre elevi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu auriu pe la margini, o cutie imensă de bezele cu apă de roze și cardamom lăfăită pe masă, te anunță liniștită că da, Salman Rushdie merită să moară, pe de altă parte l-aș arunca pe Reza soțul ei de la geam dacă ar îndrăzni să-mi ceară permisiunea pentru a doua femeie. Rezvan râde, nu e adevărat îmi spune ne radem peste tot, mergem la salon să ne epilăm complet, chiar și? insist eu stârnită, chiar și, mă întreb dacă a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vei avea împreună cu mama ta. S-a trezit Norocel într-un pat moale, curat, lângă care o masă acoperită cu un material alb pe care erau înșirate câteva hârtii. S-a dat jos din pat și s-a uitat pe geam unde și-a văzut mama lucrând la grădina de zarzavat. Și-a aruncat ochii peste hârtiile de pe masă și a citit că actele erau pe numele lui. Astfel a înțeles că este proprietarul a tot ce era acolo: casă, grădină
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce mi-a venit, întrebam și eu așa... -Mai avem ... i-a răspuns aceasta scurt. -Sunt obosit și mi-e cald, soarele arde destul de tare ... știi doar că am dormit puțin, ne-am trezit de vreme ...a răspuns soțul. -Deschide geamul, dă radioul mai tare ... Ce să facem acum? Asta este viața noastră dragă, trebuie să muncim dacă vrem să fim bogați. -Nu ai dreptate, prea mult muncim, după câte știu, avem destui bani adunați. De multe ori mă gândesc să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Alatriste să simtă o fierbințeală neplăcută. Imaginea sinistră a lui fray Emilio Bocanegra Îi traversă din nou memoria ca un spectru. Își petrecuse noaptea văzând-o desenându-se pe tavanul Întunecat al camerei de serviciu, pe umbrele copacilor de dincolo de geam, pe clar-obscurul vestibulului; iar lumina zilei nu era suficientă ca s-o facă să dispară. Cuvintele lui Guadalmedina o materializau iar, ca pe o prevestire funestă. — Oricine ar fi ei, continua contele, scopul lor este limpede: să Împiedice nunta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ezitant. Poate chiar în acea secundă părul de pe craniu s-a desprins, rămânându-i în mână. în fața bunicului se află mama, ea a îngenunchiat și înalță mâinile împreunate spre chipul lui alb și încremenit. în spate se poate întrezări prin geamuri cerul plin de stele. Poate chiar și aburul înghețat de deasupra pârâului. A luat mai multe ceasuri până să-l dezghețe. Două ore, spunea mama. Patru ore și șaptesprezece minute, spunea tata. Capul lui, atât de plin, s-a dezghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
PARTEA ÎNTÂI CÂT RAI POATE FI ADUS PE PĂMÂNT Regele unei țări ploioase Ploua fără încetare. Prin geamurile aburite ale locuinței lumina zilei pătrundea cu multă sfială, deși se luminase de mult. Ceasul cu pendulă arăta ora nouă fără un sfert, deja. De jos, din stradă, urcau sunete și zgomote nedeslușite, de parcă între lumea de afară și cea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
era altfel îmbrăcată? ... ... Ce este cu rugăciunea aceea, de care mi-ai pomenit zilele trecute și mi-ai spus că n-o înțeleg? își aminti el după câteva minute de tăcere, lăsând cana pe tăblia măsuței pliante și privind prin geamurile balconului înspre cerul senin. Arm zâmbi: Acesta ar fi fost primul obiectiv, dacă n-ar fi fost nevoie să te pun mai întâi să transpiri cu exercițiile de qigong, să-ți spun despre Rugăciunea lui Iisus, săvârșită din adâncul inimii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
știa când. Simțea c-un ceas înainte. Cu două-trei. Sau chiar cu o zi. Adică îl aștepta mereu, drumul trecea prin fața casei. Pusese o perdea mai rară pentru a-l zări mai bine. Ar fi putut să-i bată în geam, făcându-i semn să intre, să crape tot târgul. După ce-l vedea trecând, se liniștea dintr-odată. Uneori și Vânătorul de lupi albi se gândea la Donna Iulia. Considerase totul sfârșit, dar odată, salutând-o, deslușise în ochii ei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai repede, soarele dogorea ca niciodată: totul se învârtea și era încins. A trecut amețeala. Apoi febra. A rămas o sfârșeală. Donna Iulia zicea că o lene. Spre toamnă a prins ceva puteri. A lucrat o broderie complicată. A spălat geamurile, a reașezat lucrurile în dulap. Poate se întorcea Tim. Încă patru ani, scrisorile acestuia - tot câte una, pe la Crăciun - nu au adus nimic nou. Dar ultima schimba totul. În câteva rânduri, Tim dădea drept sigură, absolut sigură, întoarcerea sa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu i-a îmbrobodit de tot! Mulți începuseră chiar să uite de mașinăria din vârful turnului. Era o liniște în orășel de parcă încremenise totul în ziua în care s-a auzit pentru prima oară orologiul. Trei bătăi prelungi, puternice; multe geamuri au vibrat ușor. Nu era un început de oră; celelalte trei orologii din așezare bătuseră de vreun sfert de ceas. Sunetul fiecăruia era bine știut. Oamenii s-au dus cu gândul spre Ceasornicar: unii au luat drumul atelierului. Chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
străduia să treacă prin dreptul ferestrelor doar în mare grabă, iar pentru toaletă urca la etaj, unde nu exista nici o oglindă. Nu mai folosea nici tramvaiul cu cai; prefera să meargă pe jos, fiindcă în vagon, în mod sigur, din pricina geamurilor, lumea ar fi observat ceea ce el nu dorea cu nici un chip. Și-apoi, mai exista un pericol. Adică Rebelul să nu coboare odată cu el; să rămână acolo și zarva stârnită să alerteze întreg orașul! Medicii ar fi dat buzna, curioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
clipe, cu pieptul în volan, impactul producându-i o durere ușoară, dar persistentă. Parcă era mai limpede la minte, acum... Hotărârea a luat-o rapid: după încă douăzeci și trei de zile va fi iarăși acasă! S-a uitat prin geamul din spate, parcă pentru a măsura drumul. S-a săltat în genunchi pe banchetă, pentru a privi mai bine. Apoi a coborât în grabă. Așa ceva era imposibil! În urma automobilului, șoseaua parcă nu existase vreodată. Sub roțile mașinii, era intactă; a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]