3,734 matches
-
Nu mai este nevoie de actori sau de scenariști pentru a simboliza. Direct de la un ins la altul, fiecare devenind propriul său mediator, fără transpuneri narative și totul cu mare economie, cu onorarii minime, fără drepturi de autor. Reality-show-ul, scurtcircuit genial și culme a artificiului, apogeu al acestei arte a involuntarului și accidentalului (care, firește, poate fi provocat sau trucat), la fel de opus față de premeditarea cinematografică precum documentarul față de melodramă sau crudul față de gătit. Imediatul sau culmea iluziei mediatice: să crezi că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
asemenea, cum să măsoare volumele unor obiecte - precum ar fi piramidele. Matematica egipteană era cunoscută în întregul spațiu mediteranean și este posibil ca primii matematicieni greci, maeștri ai geometriei precum Tales și Pitagora, să fi studiat în Egipt. Însă, în ciuda genialelor eforturi depuse de egipteni în domeniul geometriei, în Egipt, zero nu era de găsit pe nicăieri. Acest lucru se explică prin faptul că egiptenii aveau o fire practică. Nu au mers niciodată mai departe de măsurarea volumelor și numărarea zilelor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
primele probleme date ca temă la un curs de analiză matematică. Dar axioma lui Arhimede îl respinge pe zero — puntea dintre tărâmul finitului și cel al infinitului, o punte absolut necesară pentru analiza matematică și pentru matematicile superioare. Chiar și genialul Arhimede, alăturându-se contemporanilor săi, a disprețuit uneori infinitul. Credea în universul aristotelic; universul se afla în interiorul unei sfere uriașe. Dintr-o toană, s-a hotărât să calculeze câte grăunțe de nisip încap în (sfericul) univers. În lucrarea Psammites, Arhimede
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Descartes avea douăzeci și șapte de ani, iar Blaise Pascal, care avea să devină rivalul lui Descartes, avea zero ani. Tatăl lui Pascal, Étienne, era un împlinit om de știință și matematician, iar micul Blaise se dovedea a fi la fel de genial ca și tatăl său. Tânăr fiind, el a inventat o mașină mecanică de calculat numită Pascalină, asemănătoare cu unele calculatoare mecanice utilizate de ingineri înainte de inventarea calculatorului electronic. Când Blaise avea douăzeci și trei de ani, tatăl lui a alunecat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a spart butoaiele - în mintea lui - într-un număr infinit de bucăți infinit de mici și apoi le-a reasamblat pentru a le afla volumele. Aceasta poate părea o metodă exact inversă de a măsura butoaie, însă ideea a fost genială. Pentru a simplifica puțin problema, haideți să luăm un obiect bidimensional, mai degrabă decât unul tridimensional - un triunghi. Triunghiul din Figura 23 are înălțimea de 8 și baza de 8; fiind egală cu o jumătate din bază ori înălțimea, aria
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
1 + x + x2 + x3 ... este egală cu zero. (Pentru a vă convinge că la mijloc ceva este în neregulă, puneți 1 în loc de x și vedeți ce se întâm 142 ZERO: BIOGRAFIA UNEI IDEI PERICULOASE plă.) Euler a fost un matematician genial - de fapt, a fost unul dintre cei mai prolifici și influenți matematicieni din istorie -, dar, în acest caz, utilizarea neglijentă a lui zero și a infinității l-a condus pe o cale greșită. Un copil de pripas a dat o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sa este destul de mare -, atunci eliberează electronul. Și din contră, dacă o particulă de lumină nu are destulă energie pentru a elibera electronul, acesta rămâne pe loc; în locul său, ricoșează fotonul. Ideea lui Einstein explica efectul fotoelectric într-un mod genial. Lumina era cuantificată în fotoni, contrazicând în mod direct teoria ondulatorie, care nu fusese pusă la îndoială timp de mai bine de un secol. Într-adevăr, se dovedea că ea are și natură ondulatorie, și corpusculară. Deși uneori se comportă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
probleme pentru știința limbii, care nici nu exista de fapt, aprecierea substratului italic ca factor determinant în constituirea latinității prin ridicarea acestei baze autohtone la nivelul expresiv al limbii grecești și menționarea apropierii istorice dintre greci și asiatici constituie nucleul genial al gândirii cantemiriene. Pornind de la acest nucleu s-ar fi putut identifica mai devreme zona de constituire a sistemului lingvistic indoeuropean, direcțiile și etapele propagării acestui sistem, precum și unitatea lingvistică preindoeuropeană a vastului spațiu euro-afro-asiatic. Spre sfârșitul vieții Cantemir a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ne este arătat cum trebuie să muncim, să creăm, pentru a produce o schimbare, o transformare în creație, rezistentă și viabilă. Noel Inceputuri Faust este o existență reală, între anii 1480 și 1540 în Saxonia, care a putut fi folosită genial de Goethe, ca metaforă în poemul său, plecând de la ideea nevoii spiritului uman de cunoaștere, în care cunoașterea științifică nu este suficientă pentru un spirit însetat, căutător al fericirii. În accepțiune modernă, reprezintă calea spre fericire prin dorința, tendința omului
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
toțĭ oameniĭ, cì sunt chipurĭ dëosebite de a gîndì" (Gruber, 1888, p. 12). Descoperirea tipurior mentale ca urmare a studiilor lui Charcot, completat de doctorul austriac Salomon Stricker și filosoful francez Frédéric Paulhan, este apreciată ca una din cele mai geniale descoperiri ale secolului al XIX-lea care va aduce "lumini neașteptate" și va regenera întreaga psihologie. La baza tuturor considerațiilor sale stă conceptul de plăzmuire. "Înainte înse de a analizà dëosebitele tipuri și de a generalizà o definițĭune a gîndirei
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Gruber, care apare în lucrare sub denumirea prescurtată de M.B. (Monsieur Beldiceanu) este considerat "o individualitate de o anvergură intelectuală puțin comună", fapt care face să se întrebe dacă nu există cumva o relația de la cauză la efect între natura genială a spiritului său și regularitatea matematică a audiției sale colorate (Flournoy, 1893, p. 250). Psihologul elvețian anunță în cartea sa publicarea în Revue scientifique din 1 aprilie 1893 a comunicării făcute la Congresul internațional de la Londra care avusese loc cu
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
opus al Mediteranei egiptene, și ceva mai spre Apus, un alt popor intră în istoria lumii, urmând să intre și în cea a medicinei, victorios ca nimeni altul. De unde venea această lume inteligentă a Helladei care se pregătea să dea geniali constructori, sculptori, înțelepți, scriitori, savanți, oratori, șefi militari și pe cel mai mare medic al antichității? Mister, legende, ipoteze. Dintre toate acestea una pare mai credibilă, susținând prezența lor continuă pe țărmul asiatic al cetăților Ephes, Pergam, Halicarnas, Milet, Cnidos
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
comunicativi și reținuți, activi și visători, temperați și explozivi, grecii antichității au sintetizat omenirea, redând-o eternității prin ipostaza ei creatoare. Grecia antropologică a atras și reținut aproape o mie de ani, tot ceea ce etniile de contact au avut mai genial. Evident, această forță de atracție și asimilare n-o putea avea oricine, mai ales într-un spațiu amenințat de neastâmpărate valuri. și totuși, grecii extramuros aveau să înființeze în tot spațiul mediteranian, numeroase și vestite colonii, atrași de necunoscut, prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
trebuie să releve funcționalitatea sa, legile care îl justifică. Desenele sale, în număr de 1500, în 200 de caiete, dacă s-ar fi păstrat, l-ar fi impus chiar creatorul anatomiei științifice prin fidelitatea funcțional-descriptivă a liniilor. Se spune că, genialul Leonardo ar fi scris chiar un tratat de anatomie pe care-l păstra în manuscris în castelul Clos-Lucé, dăruit artistului de renascentistul rege Francisc I și situat aproape de vestitul Ambroise a cărui nouă arhitectură aparține autorului Giocondei (tablou oferit regelui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
albă, distribuitoare și publică: „De cerebra anatome“ și „Nervorum descriptio et usus“. Olandezul Van Leeuwenhoek (1632 - 1723) cu un microscop realizat de el, descrie globulele roșii ca pe niște „corpusculi“ și identifică anastomozele capilare, pe care Harvey, printr-o intuiție genială, le interpretase ca porozități. Capilarele sunt apoi confirmate de Henri Power (1649) și interpretate ca mijloace de comunicare între artere și vene. Marcelo Malpighi (1628 - 1694), profesor la Universitatea de Medicină din Pisa, după ce-l contrazisese pe Harvey, e nevoit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
imaginea interioară pe care spectatorul o poartă în el și pe care și-a făurit-o pe parcursul lecturilor sale. Nu știm de ce, ne-am plictisit mereu la ceea ce se numește Teatru. Să fie pentru că avem conștiința că actorul, oricât de genial ar fi, trădează și cu atât mai mult dacă este genial sau personal gândirea poetului." De aceea, Jarry se simte și el atras de marionetele care, de la început, dau scenei o dimensiune nerealistă, sau preconizează purtarea măștii care stilizează figura
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care și-a făurit-o pe parcursul lecturilor sale. Nu știm de ce, ne-am plictisit mereu la ceea ce se numește Teatru. Să fie pentru că avem conștiința că actorul, oricât de genial ar fi, trădează și cu atât mai mult dacă este genial sau personal gândirea poetului." De aceea, Jarry se simte și el atras de marionetele care, de la început, dau scenei o dimensiune nerealistă, sau preconizează purtarea măștii care stilizează figura umană. "Le-a plăcut câtorva actori să se facă pentru două
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cere ca el să joace emoția, dar să nu o simtă, Stanislavski îi cere să o simtă fără a înceta să o stăpânească. Deja, când a apărut în Rusia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, traducerea Paradoxului, Scepkin 36, actor genial la care Stanislavski nu încetează să se refere, a respins această teorie pe care o califica, reluând termenii lui Diderot, drept "maimuțăreală sublimă". La fel, Stanislavski i-l opune actorului francez care joacă "din cap", pe actorul rus care joacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de răspuns prin aplauze, hohote de râs etc. La prima reprezentație în versiunea modificată în 1950, La Cantatrice Chauve a produs o reacție de surpriză atât asupra publicului cât și, dacă acordăm credit confesiunilor din amintitele Note, asupra dramaturgului însuși. "Genialul farsor" pretinde că a asistat cuprins de uimire la convertirea semnului minus, asociabil "tragediei limbajului" pe care intenționase s-o ilustreze, în semnul pozitiv presupus de râsetele publicului, firești în cazul reprezentării scenice a unei comedii. Printr-un neprevăzut efect
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
două cronici dedicate romanului eliadesc Maitreyi, cea "elogiatoare" este subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
generozitatea și puritatea Saftei, spiritul civic și combatant, incoruptibilitatea și omenia ziaristului Cătunaru, echilibrează ipocrizia, paiațeria, voracitatea și egoimul lumii de fantoșe în care sunt siliți să viețuiască și care pare o clară imagine a unei societăți genetic debitoare celei genial esențializate artistic de Caragiale. Situată parcă în prelungirea observațiilor monografice asupra Moftangiului caragialian, schița-eseu a lui Costache Olăreanu, Arta pișicherului român se profilează drept sinteză fiziologică a acestui caracter mereu actual. Contemporaneitatea sa, mai ușor de constatat decât de explicat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Răspunsurile domnișoarei Zozo, de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să zicem, "neconvențională": Simpatice domnule Jenică, Desigur că numai o întâmplare incandescentă și bizară pe care un mare scriitor francez pot zice genial lea numit fatalism a făcut pe mămica să mă ducă la iarmaroc la Roman unde am avut plăcerea să te cunosc și reciproc. Te rog a mă escuza că răspund deabea acum la ambele matale două epitole dar nu mam
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea abstractă stearpă nu este decât o versiune intelectualizată a manifestărilor locuționare prolixe și ofensive, genial captate de Caragiale atât în varianta "miticismului", înțeles ca "logos parazitar"149, cât și în cea a mahalagismului. Stânjenitor prin frecvență și prin perseverență, vizând "toate categoriile sociale"150, redând, în esență, frapanta discrepanță între formă și fond, mahalagismul are
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dar și ultracheltuitor, epicureu și anxios; ateu și superstițios; seducător și misogin; cu fobie la vegetal și infantil, dar meloman pătimaș, impresionabil până la lacrimi; sumbru, nevricos, nestatornic, histrionic, dar și ursuz, ultrajovial, placid și ferm în principii; causeur și farseur genial, stăpân agresiv și poruncitor, dar și melodramatic; maestru al travestiului mimetic, acid pâna la perversitate sau cumplit de sadic în demolarea interlocutorului, dar și înțelegător, altruist și atoateîncăpător întru cele umane; dogmatic și antidogmatic, adorând petrecerile și colocvialitatea, însă trădând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o considerau tot un „costum“. —Păi, tu nu ai de ce să-ți faci griji, zise ea într-un sfârșit. Tu ești aranjată cu slujba ta măreață. Darcey avu o tresărire. Cu toții credeau că avea o slujbă grozavă și că era genială, dar până la urmă se alesese cu această carieră numai printr-un noroc chior. Se aștepta, sincer, ca într-o zi să-i pună cineva o întrebare la care pur și simplu să nu aibă răspuns, iar atunci își vor da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]