2,700 matches
-
Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Marină Grigore Antipa” și dispune de două nave de cercetare: „Steaua de Mare I” (130TRB și 570 CP) și vedeta „Marsuinul” (7 m și 150 CP), pentru supravegherea delfinilor. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar a fost înființat în 1993 sub denumirea de Centrul Român pentru Geologie și Geoecologie Marină - CRGGM. Activând în principal în domenii precum geologia și geofizica marină, resursele minerale și energetice, protecția mediului, cu accent pe mediile
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
Steaua de Mare I” (130TRB și 570 CP) și vedeta „Marsuinul” (7 m și 150 CP), pentru supravegherea delfinilor. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar a fost înființat în 1993 sub denumirea de Centrul Român pentru Geologie și Geoecologie Marină - CRGGM. Activând în principal în domenii precum geologia și geofizica marină, resursele minerale și energetice, protecția mediului, cu accent pe mediile marin, costier, deltaic și fluvial, GeoEcoMar beneficiază de o infrastructură de cercetare modernă, bazată în special
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
7 m și 150 CP), pentru supravegherea delfinilor. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar a fost înființat în 1993 sub denumirea de Centrul Român pentru Geologie și Geoecologie Marină - CRGGM. Activând în principal în domenii precum geologia și geofizica marină, resursele minerale și energetice, protecția mediului, cu accent pe mediile marin, costier, deltaic și fluvial, GeoEcoMar beneficiază de o infrastructură de cercetare modernă, bazată în special pe nave de cercetare, ceea ce permite abordarea de studii complexe, cu
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
organizează activitatea de prospecțiune uranifera sub forma Secției 4. În anul 1973 Trustul Metale Rare se transformă în Întreprinderea Metale Rare care preia și Secția 4 Prospecțiuni din cadrul Întreprinderii Expediția Geologică. Entitatea nou înființată funcționează în coordonarea Ministerului Petrolului și Geologiei. Prin reorganizări succesive ale Ministerului Minelor și ale Ministerului Petrolului și Geologiei, Întreprinderea Metale Rare funcționeză pe rând sub autoritatea ambelor instituții, iar în anul 1982 Interprinderea Metale Rare trece în subordinea Ministerului de Interne. În anul 1990 se înființează
Radioactiv Mineral () [Corola-website/Science/321177_a_322506]
-
Trustul Metale Rare se transformă în Întreprinderea Metale Rare care preia și Secția 4 Prospecțiuni din cadrul Întreprinderii Expediția Geologică. Entitatea nou înființată funcționează în coordonarea Ministerului Petrolului și Geologiei. Prin reorganizări succesive ale Ministerului Minelor și ale Ministerului Petrolului și Geologiei, Întreprinderea Metale Rare funcționeză pe rând sub autoritatea ambelor instituții, iar în anul 1982 Interprinderea Metale Rare trece în subordinea Ministerului de Interne. În anul 1990 se înființează, sub autoritatea Guvernului României, Centrala Industrială a Metalelor Rare prin reorganizarea Întreprinderii
Radioactiv Mineral () [Corola-website/Science/321177_a_322506]
-
bucată de rocă de 11 kg care a fost cea mai mare piatră adusă de pe Lună de astronauții Apollo (poreclită „Big Muley” după Bill Muehlberger, principalul cercetător pentru activitățile geologice ale misiunii). Rezultatele științifice ale misiunii Apollo 16 au determinat geologii să-și revizuiască interpretările anterioare privind zonele înalte ale Lunii, concluzionând că impactul meteoriților este agentul modelator principal al suprafeței lunare. Astronauții misiunii Apollo 16 au efectuat teste de performanță ale roverului lunar, la un moment dat atingând o viteză
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
1963, o piesă importantă din meteoritul Cape York (a patra), a fost descoperită de Vagn F. Buchwald lângă Agpalilik. Meteoritul Agpalilik, de asemenea, cunoscut ca "Man" (omul), cântărește aproximativ 20 de tone, și este în prezent expus în Muzeul de Geologie de la Universitatea din Copenhaga, Danemarca. Alte piese mai mici au fost descoperite de asemenea, cum ar fi meteoritul "Savik I" care are 3 tone și a fost găsit în 1911 și fragmentul găsit în 1984 "Tunorput" care are 250 kg
Meteoritul Cape York () [Corola-website/Science/320631_a_321960]
-
pe măsură ce planeta trece prin anotimpurile sale incredibil de lungi, care durează secole. Trilogia cuprinde cărțile: Personajul principal nu este o persoană anume, ci planeta în sine. Cartea descrie detalii credibile ale planetei din perspectiva unui vast domeniu de științe - astronomie, geologie, climatologie, geobiologie, microbiologie, religie - pentru care Aldiss a primit ajutorul multo academicieni de la Universitatea Oxford. Conexiunile realizate arată numeroasele moduri în care aceste aspecte ale vieții se influențează unul pe celălalt. Acțiunea cărții are loc la șase mii de ani
Helliconia () [Corola-website/Science/320755_a_322084]
-
Târgu Mureș . Deși Ministerul Culturii aprobase inițial un proiect pentru statuia ecvestră al lui Carol I, ce urma să fie amplasată în Piața Victoriei, respectiv în spațiul verde plantat aflat între Șoseaua Kiseleff și Bulevardul Aviatorilor, lângă Muzeul Național de Geologie, totuși în 25 aprilie 2008, macheta în mărime naturală a statuii lui Carol I, realizată de Florin Codre, a fost montată în Piața Revoluției, simularea având ca scop verificarea dimensiunii și orientării acesteia în spațiul în care a fost amplasată
Statuia ecvestră a lui Carol I din București () [Corola-website/Science/321624_a_322953]
-
al Institutului geologic și după 1950, președinte al Comitetului Geologic. Reînființat în anul 1960 (anexa nr.5), ca unitate bugetară în cadrul Comitetului Geologic de Cercetare și Exploatare a Bogățiilor Subsolului și Solului, cu scopul efectuării de cercetări științifice în domeniul geologiei și al editării hărților geologice oficiale de toate categoriile, până în anul 1966, când a trecut în subordinea Comitetului de Stat al Geologiei. Din 1970 și până în anul 1971, s-a aflat în subordinea Ministerului Industriei Miniere și Geologiei, pentru ca apoi
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
Geologic de Cercetare și Exploatare a Bogățiilor Subsolului și Solului, cu scopul efectuării de cercetări științifice în domeniul geologiei și al editării hărților geologice oficiale de toate categoriile, până în anul 1966, când a trecut în subordinea Comitetului de Stat al Geologiei. Din 1970 și până în anul 1971, s-a aflat în subordinea Ministerului Industriei Miniere și Geologiei, pentru ca apoi, până în 1974 să fie subordonat Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei. În 1974, prin fuzionarea I.G.R. cu Institutul de Geofizică Aplicata se înființează
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
în domeniul geologiei și al editării hărților geologice oficiale de toate categoriile, până în anul 1966, când a trecut în subordinea Comitetului de Stat al Geologiei. Din 1970 și până în anul 1971, s-a aflat în subordinea Ministerului Industriei Miniere și Geologiei, pentru ca apoi, până în 1974 să fie subordonat Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei. În 1974, prin fuzionarea I.G.R. cu Institutul de Geofizică Aplicata se înființează Institutul de Geologie și Geofizică. Din trunchiul acestuia, prin reorganizarea cercetării din domeniu, s-a desprins
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
până în anul 1966, când a trecut în subordinea Comitetului de Stat al Geologiei. Din 1970 și până în anul 1971, s-a aflat în subordinea Ministerului Industriei Miniere și Geologiei, pentru ca apoi, până în 1974 să fie subordonat Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei. În 1974, prin fuzionarea I.G.R. cu Institutul de Geofizică Aplicata se înființează Institutul de Geologie și Geofizică. Din trunchiul acestuia, prin reorganizarea cercetării din domeniu, s-a desprins, în anul 1977, Departamentul de Seismologie, care va deveni în 1994 Institutul
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
și până în anul 1971, s-a aflat în subordinea Ministerului Industriei Miniere și Geologiei, pentru ca apoi, până în 1974 să fie subordonat Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei. În 1974, prin fuzionarea I.G.R. cu Institutul de Geofizică Aplicata se înființează Institutul de Geologie și Geofizică. Din trunchiul acestuia, prin reorganizarea cercetării din domeniu, s-a desprins, în anul 1977, Departamentul de Seismologie, care va deveni în 1994 Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului. În anul 1994 s-a desprins Departamentul de Geologie
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
Geologie și Geofizică. Din trunchiul acestuia, prin reorganizarea cercetării din domeniu, s-a desprins, în anul 1977, Departamentul de Seismologie, care va deveni în 1994 Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului. În anul 1994 s-a desprins Departamentul de Geologie Marină, care prin H.G. 1316/1994 a devenit Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină-GEOECOMAR-București. Prin H.G.nr.1302/1996, institutul își va recapătă numele inițial, devenind Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetecției - I.G.R.
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
în anul 1977, Departamentul de Seismologie, care va deveni în 1994 Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului. În anul 1994 s-a desprins Departamentul de Geologie Marină, care prin H.G. 1316/1994 a devenit Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină-GEOECOMAR-București. Prin H.G.nr.1302/1996, institutul își va recapătă numele inițial, devenind Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetecției - I.G.R., în subordinea Ministerului Educației și Cercetării și în coordonarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
s-a desprins Departamentul de Geologie Marină, care prin H.G. 1316/1994 a devenit Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină-GEOECOMAR-București. Prin H.G.nr.1302/1996, institutul își va recapătă numele inițial, devenind Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetecției - I.G.R., în subordinea Ministerului Educației și Cercetării și în coordonarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică. În structura organizatorică a institutului se află și Muzeul Național de Geologie, amenajat în clădirea istorică a Institutului Geologic al României
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
numele inițial, devenind Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetecției - I.G.R., în subordinea Ministerului Educației și Cercetării și în coordonarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică. În structura organizatorică a institutului se află și Muzeul Național de Geologie, amenajat în clădirea istorică a Institutului Geologic al României, de pe Șoseaua Kiseleff nr. 2, construită după planurile renumitului arhitect Victor Ștefănescu în stil neobrâncovenesc, declarată ulterior monument arhitectonic și terminată în 1908. Întregul fond - colecțiile reprezentative litologice, mineralogice și paleontologice
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
St. Cantuniari, V. Papiu, Al. Codarcea, Gh. Murgeanu, Gr. Raileanu. Schimbările suferite de institut au afectat și muzeul, astfel că în 1964, Al. Semaka, numit custode, devine un susținător activ al valorificării colecțiilor într-un muzeu național. Muzeul Național de Geologie este inaugurat și deschis oficial pe 10 aprilie 1990, Bucureștiul având de atunci, în clădirea construită la început de secol, un muzeu geologic aparte care, prin strădaniile multor cercetători oferă publicului, într-o sistematizare logică și extrem de atractivă, cele mai
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
cu substanțe minerale utile, ape geotermale, precum și zonelor poluate datorită activităților industriale, în special miniere; întocmirea și editarea de hărți geologice, hidrogeologice, geofizice și geochimce pentru întreg teritoriul țării; cercetări fundamentale și de bază în domeniile mineralogiei, paleontologiei, stratigrafiei, geochimiei, geologiei regionale, hidrogeologiei, geotehnicii, magnetometriei, gravimetriei, geoelectricității, seismicii; studii privind impactul activităților antropice asupra poluării apelor subterane; elaborarea de studii privind tendințele de dezvoltare a științelor pământului în funcție de conjunctură economică internaționala; expertize în domeniul florilor de mină și al pietrelor prețioase
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
vedere că structura geologică nu ține seama de granițe politice), cât și pe tematici legate de perfecționarea metodelor analitice și de accesul cercetătorilor români la aparatura performanța din străinătate. În prezent, el funcționează ca "Institut Național de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetecției", în coordonarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică. Din februarie 2006, IGR este membru al EuroGeoSurveys (Asociația Serviciilor Geologice Naționale din Comunitatea Europeană), organism subordonat Comisiei Europene, care înglobează toate institutele geologice ale Comunității Europene.
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
ei înșiși cât și pentru alți scafandri, dar mai ales pentru cei care nu s-au scufundat niciodată. Pe langă utilizarea în scop artistic și sportiv, fotografierea subacvatica reprezintă o tehnică necesară cercetărilor subacvatice din domeniul arheologiei subacvatice, biologiei, ecologiei, geologiei, precum și scufundare profesională. În fotografia subacvatica sunt larg utilizate tehnici speciale că macrofotografia, stereofotogrammetria, fotografia în ultraviolet. Primele încercări în domeniul fotografiei subacvatice au fost făcute între anii 1893-1899 de către francezul Louis Boutan în cadrul stațiunii de cercetări oceanografice de la Banyuls-sur-Mer
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
s-a format cu milioane de ani în urmă, datorită uscării unui lac. Depresiunea este parte componentă a unui fenomen mult mai vast: Bazinul Etosha care împreună cu Delta Okavango din și multe alte depresiuni și lacuri mici, formau odinioară ceea ce geologii consideră că a fost cel mai mare lac din lume. Cu milioane de ani în urmă, râurile care alimentau acest lac au secat. Lipsit de apa lor și expus continuu evaporării și scurgerilor prin infiltrare, la un moment dat a
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
n-a suportat presiunea exercitată de apele ploilor și freatice și s-a dizolvat, dând naștere acestor grote . Primele descoperiri științifice efectuate pe Dealul Repedea datează din anul 1862. În acel an, profesorul ieșean Grigore Cobălcescu (1831-1892) - primul profesor de geologie și mineralogie de la Universitatea din Iași - a descoperit într-o scobitură ivită în Dealul Repedea un bogat zăcământ fosilifer, captiv în calcar oolitic. Rocile și gresiile calcaroase, puternic fosilizate demonstrau existența aici a unei Mări Sarmatice . Profesorul Cobălcescu a publicat
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
gresiile calcaroase, puternic fosilizate demonstrau existența aici a unei Mări Sarmatice . Profesorul Cobălcescu a publicat în "Revista Română pentru știință, litere și arte" din București un articol intitulat "" Calcarul dela Răpidea"", considerat de specialiști a fi prima lucrare românească de geologie. În acest articol, el identifică două straturi geologice ale calcarului de la Repedea și anume: Numărul de specii de moluște fosile (scoici și melci) descoperite în sedimentele de origine marină de aici a depășit cifra de 40, printre care și specii
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]