KorAP: Find »[drukola/base=ghici & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...211 >

5,266 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

Poți s-o faci timp de o săptămână. După o lună capeți un aer special. Aerul unui om care trebuie să fure mâncare pentru a supraviețui. Cam asta ar fi. Gata. Nu mai poți să furi mâncare. De ce? Pentru că te ghicesc din clipa în care ai pășit în magazin. Imediat își dau seama că nu ai nici un ban la tine. Nici cel puțin amintirea banului. Închipuie-ți. — Sună dur. E dovada faptului că e o prostie să fii sărac. Ascultă, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Se uită la televizorul de pe bufetul acoperit cu o pânză din bumbac (baschetbaliști în acțiune), se uită la ceas (cu un gest moale și indiferent), se uită la mine. Ne-am aruncat câte o privire scurtă și încruntată. Ne-am ghicit unul pe celălalt A scos un scrâșnet ascuțit cu limba și dinții, după care a revenit la starea lui de plictiseală sau supărare sau dezgust Da, mi-a fost suficient să-i arunc o singură privire ca să-mi spun - femeile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
murdare. În frigider era lapte proaspăt, dar în cană nu se vedeau resturi de ceai - și Selinei îi place ceaiul. E foarte pretențioasă când e vorba de ceai, și adesea are la geantă un plic de ceai... Mă aștepta. Am ghicit după agitația teatrală și exagerată de care era cuprinsă. Unde ai fost? am întrebat-o eu. „Aici“ a insistat ea cu o mișcare vioaie dai cap. De unde ai știut că mă întorc? „N-am știut“ a continuat ea încăpățânată Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
vrea ca eu să investesc în magazinul ăsta Eu nu vreau să-mi bag banii în el, dar probabil că până la urmă o voi face. Dacă o voi face, știu că nu-mi voi mai recupera banii niciodată. Așa că îmi ghicesc norocul în cărți de tarot. Cartea Martinei stă închisă pe noptieră. N-am început încă să o citesc, și tot n-am aflat încă ce sunt grăunțarele. Mă uit la televizor, la video. Cândva ani avut o colecție bună de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
turna ultimul pahar de vin, mi-am plimbat mâna pe fusta ei și i-am spus: — Hai, dragă, știi cât de mult îți place... Relaxează-te. Eu nu am reușit. De fapt, toată seara mă purtasem infernal de frumos. Înțelegi, ghicisem doar cum stăteau lucrurile. O, știam cum gândește ea - știam bine ce caută Martina Twain. Prietenie. Prietenie: nu sex sau ipocrizie sau complicații, nu bani, doar contactul uman fără adversități. Păi, așa ceva nu mi-e de nici un folos, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
la Butch - și tu o știi foarte bine, e că, după opinia ei, faptul că ești tânără și frumoasă și talentată nu înseamnă că ești și inteligentă. Lucru extraordinar la Butch e că nu este doar... M-am oprit. — Ai ghicit, nu? — Ce? — E o cretină, spuse Fielding. Lucru extraordinar la Butch e curul ei. Salut, Celly. Ia loc și simte-te ca acasă. John? Unde e băutura aia? Douăzeci de minute mai târziu, în timp ce Celly se îmbrăca iar (semăna cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
să spună) un maestru neîmblânzit al luatului la labă, Spunk se dovedește a fi un veritabil guru sau vrăjitor al junk food-ului, domnind peste etuvele din bucătăriile restaurantelor, unde operează cu diverși aditivi mortali și condimente cleioase. Suntem lăsați să ghicim care e dimensiunea reală a devierilor lui sexuale, deși într-o secvență reluată obsesiv, Spunk face o vizită „caritabilă“ la un orfelinat cu mama lui: într-o serie de prim-planuri îl vedem oferind bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
scutesc de efortul fizic. Curăță și în scenele din cluburile de noapte, Butch spală încontinuu pahare și calcă chiloți. Tema principală a dansului ei e o mimă cu teul și cârpa. Și cealaltă chestie mare de tot în legătură cu Butch? Ai ghicit. Ai fost mai iute ca mine. Bună de gură, plină de idei, Butch e totuși o persoană cu un nivel de inteligență foarte scăzută. O tăntăloaică cu sâni mari și coadă stufoasă. Perfecțiunea, un model de blondă tâmpită: asta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Twain cu un proces de paternitate și va câștiga. Fără discuție. E o lună de aștept a angajat o echipă de avocați și medici și și-a instalat cartierul general la ea acasă. De asta nu voia ea... ah, ai ghicit. Doar nu ești orb. Acum știi care era miza? Cât despre mine, eu mă simt păcălit, terminat - și totuși, impresionat de optimism. Fii tare, mă îmbărbătez eu. Dezamăgirea stârnește o hotărâre stranie. Probabil că din cauza asta am ajuns să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mai bine. Acum merg mai mult pe jos. Fiasco-ul e încă reținut. Tot timpul îmi propun să mă duc să-l scot din arestul poliției. Dar eu nu pot fi distrus. Problema e că eu nu pot fi distrus. Ghicește cam câtă vreme a durat cuplajul lui Ossie cu Selina? Doi ani. Nostim, nu? Dacă am râs? aproape că am murit de atâta râs. Caraliii au fost totuși îngăduitori cu mine. Singura problemă care s-a ivit a fost dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
interesante. Și mie mi-a plăcut de el. Taticule, câinele ăsta era făcut să trăiască. Habar nu avea ce noroc dăduse peste el. În visele lui, în hoinărelile lui, amărâtul de câine se visează pe Twenty-Third Street, dar n-ar ghici niciodată că viața poate fi așa de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea pe care o mistui și o zgardă nouă și frumoasă care să spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de gură și mână ți-o scoală cum n-a fost ea niciodată. N-ai văzut de când ești așa ceva. Te uiți în jos și te întrebi: Al cui e suloiu’ ăsta? Privești în sus și tavanul se despică. Și ia ghicește ce se-ntâmplă. — O tonă de căcat se revarsă peste tine. — La dracu’, moșule, cum poți fi așa de lipsit de romantism? Ce urmează e că tavanul se despică și o prințesă coboară pe o funie de mătase. În șpagat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ce se întâmplase: — Fii sincer cu mine, Lorne, i-am spus eu. Te rog. Consideră-mă prietenul tău - și admiratorul tău. — Bun, John, lucrurile stau cam așa. Nimeni nu știe, John. Nimeni din toată lumea asta. Nimeni nu va reuși să ghicească nici într-un milion de ani. Dar e adevărat! Știu că nu mă vei crede, John, dar adevărul e, John, că mă simt foarte amenințat. Sunt un mare ignorant, John. Nu știu nimic. Și asta îmi dă sentimentul că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
la filmele pentru adulți. Dar telefonul sună, pentru mine. — E pentru tine, îmi spuse Martina și îmi dădu receptorul, dezacordul sau uimirea (mi s-a părut mie) fiindu-i trădate de întunecimea venelor de pe brațul delicat. E pentru mine și ghici cine e. — De unde ai făcut rost de numărul ăsta? am întrebat eu cu o curiozitate nedisimulată. Eram convins că nimeni nu știa secretele vieții tale intime. Eram convins că toată lumea crede că-mi pierd vremea pe străzi, alergând după curve

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
fie Fielding sau Frank Telefon. Bătrânul Phrank, ologul - cum ar putea să mă mai supere acum? Așa că am avut parte de o dublă surpriză. — Alo?... Hei - eu sunt, mă mai ții minte? — Glumești, am spus eu. Ești în New York? — Ai ghicit. Nu-i adevărat. — De ce nu? Hai să ne întâlnim și o să ți le povestesc pe toate. La prânz? Nu eram disponibil pentru masă, așa că am aranjat să ne întâlnim la un pahar la Bartleby în Central Park South, la două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pahar la Bartleby în Central Park South, la două și jumătate. M-am întors iarăși, crucindu-mă în sinea mea cea albă. Toate ruperile de ritm și săriturile și răsucirile, toate nivelurile realității mele au rămas mască. N-ai să ghicești niciodată cine era - sau poate că o să ghicești. Păi, cum, micuța Selina. Deocamdată însă, am sărit în costum și am fugit să iau prânzul cu Butch Beausoleil și Spunk Davis în vederea tratatului final de pace, a ultimului dii, a ultimei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
două și jumătate. M-am întors iarăși, crucindu-mă în sinea mea cea albă. Toate ruperile de ritm și săriturile și răsucirile, toate nivelurile realității mele au rămas mască. N-ai să ghicești niciodată cine era - sau poate că o să ghicești. Păi, cum, micuța Selina. Deocamdată însă, am sărit în costum și am fugit să iau prânzul cu Butch Beausoleil și Spunk Davis în vederea tratatului final de pace, a ultimului dii, a ultimei runde de reasigurări în vederea marii zile. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
m-am opus. — Sex, spuse ea. — Dea, voi pipițelor. Voi scriitoarele. Aceeași poveste. Sunteți bune doar de gură până apare o sulă care să vi se potrivească. — Ești un dobitoc, a spus ea, și a zâmbit. Niciodată n-ai să ghicești adevărul. În pat el e femeia. Apoi am auzit un strigăt puternic și serios din spate. Telefonistul înalt cu casca lui plină de pocnituri stătea pregătit la colțul străzii. Și Doris dispăruse și lumea își vedea de drumul ei, trecând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Îi înțeleg. Cât timp poți să reziști scufundat în viețile altora? Cinci minute, dar nu cinci ore. E un efort major. Da, da, am spus eu. Uite ce e, Martin. Ascultă-mă. Mi se pare al dracului de jenant. Ia ghici. — S-a dat totul peste cap. — Dea. De unde ai știut? — Dar cum, Doamne, n-ai simțit tot timpul că se apropie momentul? După care mi-am dat drumul la gură și i-am povestit totul, nu într-o ordine anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

să facă era să zică „La revedere“ și jocul era rezolvat. Era ușor, s-a gândit morocănos gorful. Și chiar era. Oamenii semănau cu Deggle. Locul era numit după jumătate din vorba sa preferată. Până și-un idiot ar fi ghicit că scăparea venea din jumătatea cealaltă. Până și-un idiot. Asta era problema majorității oamenilor. Nu se pricepeau deloc să joace jocuri. DOUĂZECI ȘI TREI Marea părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i scăpase complet de sub control. Acum, că Vultur-în-Zbor își pusese-n cap să intre-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
plimbarea lui și, în timp ce acesta ieșea ușor din calea ei, își înfruntase soțul în propriul lui bârlog și îi spusese că nu-l mai iubea. După cum ar fi spus Virgil, își transferase obsesiile de la Ignatius la Vultur-în-Zbor. Care se gândea: Ghici pe cine cade vina. îl lovise pe Ignatius ca un trăsnet. Chiar dacă ar fi fost undeva departe de insula Calf, vestea tot l-ar fi distrus. Ei doi supraviețuiseră datorită interdependenței lor reciproce, apărându-se unul pe altul de atacurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
coridoarele regatului ei; dar nu-i făcea plăcere că nu auzea zgomote din spatele ușilor - asta deoarece, la cererea lui Virgil, închisese porțile Casei. Tăcere pretutindeni. în propria ei cameră - un Virgil mâhnit și gânditor. în camera predecesoarei ei - siluetele abia ghicite a doi oameni despre care se temea că îi vor schimba prea mult, mult prea mult, mica ei lume. Virgil se cufundase deja în sine, iar Media era deja impresionată de Vultur-în-Zbor, în ciuda specializării care-i fusese repartizată. Cum stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Câmpul de acțiune a ceea ce voi numi aici Dimensiunea Haos, în care ne aflăm, ca și toate puterile lui Grimus, izvorăsc dintr-un obiect numit Trandafirul de Piatră, începu să explice Virgil Jones. Lucru pe care probabil că l-ai ghicit. Asta trebuie să distrugem noi. Există de fapt un risc considerabil. E posibil ca această Dimensiune să nu poată supraviețui fără Trandafir. Sigur e că dacă Trandafirul nu va fi spart, nimeni nu va supraviețui aici, cu excepția păienjenilor, a muștelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

te-ai fi așteptat. Înaltă și slabă, era aproape frumoasă, și ar fi fost așa dacă nu ar fi avut o urmă din ceea ce dușmanii ei ar numi îngâmfare, iar prietenii într-un fel mai indulgent, o îngâmfare care se ghicea în zâmbetul atotștiutor mascat și într-o imperceptibilă atitudine de superioritate. Avea părul drept, blond șuvițat, până aproape de talie; ochii albaștri, pielea roz pal. Purta un costum Chanel de un roz deschis (o femeie cunoaște detaliile astea) cu un body

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]