4,147 matches
-
singurul gest de compasiune ce i s-a arătat. Dimineața, un chirurg chemat să vadă maxilarul zdrobit al lui Robespierre i-a extras doi sau trei dinți și i-a înfășurat capul cu un bandaj. "E îmbrobodit ca o călugăriță", glumi cineva. Cu un ultim rest de demnitate, Robespierre și-a ridicat atunci ciorapii, a coborât de pe masă și s-a așezat într-un fotoliu, cerând prin gesturi apă și pânză. Saint-Just stătea în picioare în cadrul ferestrei. Spre ora nouă au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mă zorești. Am rămas stupefiat. Ce însemna asta? ― Profesore, m-a apostrofat văzând că nu plecam. Lasă-mă să deliberez. N-ai voie să influențezi curtea. Mă întrebam dacă-și bătea joc de mine. Mi-am adus aminte cum glumise într-o zi: "Profesore, mi-a spus, imaginează-ți că sala de așteptare e o sală de bal, că orchestra e gata să atace valsul și tocmai atunci se apropie un valet care-ți șoptește la ureche: Trenul a sosit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei, unde locuia, ducând în brațe un coș plin cu rufe. ― Știi, domnule Tudor, că s-a-nchiriat camera de lingă dumneata? ― Cine a luat-o? ― O fată, boboc! ― Singură? ― Ba nu, e cu maică-sa. Apoi, depărtîndu-se, Rița a glumit, amenințîndu-mă cu degetul: cred și eu că ai fi vrut să fie singură, hoțomane! Auzi colo: hoțomane! Expresia servitoarei îmi displăcu din cauza aerului ei de familiaritate. Am vrut să-i fac mustrări, dar m-am răzgândit. Ce să-mi pun
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu gemenii, ce m-a împins să mă dau drept atașat de legație și să debitez atâtea baliverne gratuite? Ciudat, chiar Mihaela mi-a mărturisit mai tîrziu: ― Cu tine mă simt alta, parcă am intrat într-o nouă existență. Rid, glumesc, fac nebunii, sânt fericită!... Găsise cuvintul care explica totul? Fără îndoială! ne simțeam fericiți! Mai mult decât atât, ne dădeam lucid seama de prezența fericirii, fapt care îi sporea prețul. Tineri și fericiți! Și această tinerețe și fericire ne cerea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tău.) Aș înțelege să te revolți dacă ți-aș impune o căsătorie în afara voinței tale. Dar când ți-ai ales singură viitorul soț, reacțiunea ta e absolut deplasată. În felul cum îți vorbesc, cred că-ți dai seama că nu glumesc deloc. Tu nu ești femeia cu care cineva poate să-și satisfacă un capriciu și apoi să-i întoarcă spatele. Aproape se sperie de glasul meu și plecă în piept capul. Adevărat, nu glumeam deloc. ― După cum vezi m-am gândit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că-ți dai seama că nu glumesc deloc. Tu nu ești femeia cu care cineva poate să-și satisfacă un capriciu și apoi să-i întoarcă spatele. Aproape se sperie de glasul meu și plecă în piept capul. Adevărat, nu glumeam deloc. ― După cum vezi m-am gândit la toate și-am hotărât ca în actul de proprietate să trec casa lui Coleșiu pe numele tău. Ea va constitui zestrea ta. ― Nu! Pentru numele lui Dumnezeu, nu pot primi. E prea mult
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nepătat, a depus banii, statul nu-i păgubit cu nimic. Mă opun chiar dacă i s-ar da o mustrare scrisă. ― Te ascult, dragul meu, și mă întreb dacă vorbești cu adevărat serios. ― Pentru numele lui Dumnezeu, am eu aerul că glumesc? Te rog, domnule ministru, hotărăște... Vreau să știu ce-mi rămâne de făcut. Eram probabil palid și tremuram de enervare. Popișteanu, după un efort vizibil, rosti cu alt ton: ― E pentru prima dată când consimt să-mi calc pe conștiință
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
impregnat ireversibil de filmele cu John Wayne. Muncitor și el, matrițer la Mociornița, unchiul Vasile adunase ani de-a rândul bani, într-o cutie îngropată sub cotețul câinilor, ca să se ducă-n teritoriile westernurilor, la Winnetou și Old Shatterhand. Nu glumesc: la un moment dat, omul strânsese cât să-i ajungă de-un vapor până-n Long Island. Devora seria romanelor de 15 lei, cu submarinul Dox (oarecum 007-ul de azi), Wilkie Collins & Co, mă înghesuia cu Mihail, câine de circ
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de "rentier" al memoriei. În timp ce privesc stâncile umede și aproape negre, înălbite de spumă când valurile (marea e agitată, azi) se izbesc de țărm, fac calculul zilelor acestei vacanțe. Zeilor, zice Vergiliu, le plac numerele neperechi. Și poate că nu glumea. Parcele erau trei. Moirele, tot trei. Muzele, nouă. Dar cel mai plăcut urechilor divine pare să fi fost "șapte". Minunile lumii antice au rămas șapte, în ciuda încercării lui Plutarh de a le spori numărul la șaisprezece. De aceea, s-ar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ar fi putut pleca! Trebuia să se întoarcă de la aeroport acasă; ghinion oribil pentru un "grec" care va vedea pentru prima oară, acum, Grecia. Atmosferă febrilă, ușor isterizată de euforia plecării. Așteptăm să fim chemați la avion. Cineva în spatele meu glumește sinistru: "La valuri de șapte metri, nu scapă nimeni". Suntem deasupra norilor. Jos nu se vede nimic. Îmi amintesc că grecii antici au evitat să escaladeze Olimpul. Ei știau, se pare, că divinitatea nu e o problemă de altitudine. Poți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e o pasăre cu cioc lung și coadă lungă. Poate fi văzută pe toate drumurile Americii și se apără de dușmani fugind aproape continuu. De ce preferă drumurile, câmpurilor și pădurilor, nu știe. "Poate că îi place mirosul de benzină arsă", glumește doamna Speranța. Oricum, e o pasăre foarte "sociabilă", care evită locurile retrase, o versiune păsărească a globe-trotterilor, și mă amuză faptul că s-a nimerit să dorm o noapte tocmai în pavilionul Road Runner's, deși eu am rămas un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în culcușul ei. Nu voia nimic altceva decât liniște. Și tresărea la fiecare zgomot de mașină. Semn că trăsese oarece învățăminte și că simțurile îi erau treze. încă îngrijorată, Adina a adus vorba despre doctor. - Poate cel cu iepurașii... - am glumit eu. După care am adăugat cuvinte de încurajare: - Ai să vezi că peste o zi-două se va ridica din culcuș și va pofti de mâncare. Animalele sunt mult mai rezistente decât oamenii - am făcut-o eu pe cunoscătorul. L-am
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
în sus și-n jos cu gravitate, ținându-și prietenul de mână, bărbați în puterea vârstei, respectabili și purtând mustăți. În Orient de asemenea, câteodată? E adevărat. Dar spuneți-mi, ați îndrăzni să mă țineți de mână pe străzile Parisului? Glumesc! Noi avem ținută, e lucru știut, murdăria ne ține țepeni, înainte de a ne duce în insulele grecești ar trebui sa ne spălăm din cap până-n picioare. Acolo aerul e cast, marea și plăcerea curate. Iar noi... Să ne așezăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vă primesc culcat. N-am mare lucru, doar puțină febră, pe care mi-o îngrijesc cu rachiu de ienupăr. Sunt învățat cu asemenea accese. Cred că sufăr de friguri, pe care le-am căpătat pe vremea când eram papă. Nu glumesc decât pe jumătate. Știu ce gândiți: că e greu să descurci din spusele mele adevărul de minciună. Mărturisesc că aveți dreptate. Nici chiar eu... Unul dintre cunoscuții mei împărțea oamenii în trei categorii: cei care vor să nu aibă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
bărbați, nici femei; pentru lenea ei erau obositori. Trebuia să te ocupi de dânșii, să le vorbești! Apoi era fata lui Lică, nus e putea potrivi cu oricine. Toate camaradele cunoșteau pe Lică: în mijlocul a treizeci de șorțuri albe, el glumea cu fetele, laolaltă cu a lui, tot așa de nepăsător ca de obicei. lipsită de imaginație, Sia avea totuși acea nevoie poporană de a mări și denatura lucrurile. Aventurile lui Lică, ocupațiile lui, nobleță familiei erau povestite de Sia, nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zicea că a făcut o descoperire . . . Nu! i-am spus, nu! Singur nu descoperi nimic loc, faceți parale." Au râs și ei. Dar Mini era nervoasă, nu avea poftă nici nimic. - Cum? Crezi că ... Rim ai- fi putut ghici? De ce glumești Nory cu lucruri care nu sunt de glumă? Tu singură ai fost acolo deunăzi. . . - Că-mi venea să-i plesnesc pe toți! brusc la amintirea acelui dejun. - Vezi ... Ai fi putut atunci, și chiar mai demult, să împiedici . - Eu! Asta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a fost justificată, deoarece avea încă aceeași frică. O altă frică ... de altceva, în jurul acelorași lucruri. Impresia ei era inexplicabilă și nerezolvată. stâng. Buna Lina căzuse pe scara beciului și avea o luxație ia piciorul 223 - Am căzut cu stângul, glumea cu gura ei lată, crispată de durere. Era singură în fundul patului, când venise Elena Drăgănescu s-o vadă. Declarase că ar fi mulțumită de puțină odihnă de n-ar fi junghiurile. Altfel, zicea că e bine îngrijită. Venea zilnic secundul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
obicinuiți nu l-ar fi putut orândui. O mai ajuta și prin aceea că o înturna arbitrar de la ocupații și de la preocupare. Lua vioara și o silea să se așeze la pian. - Și așa și almintrelea tot o să fim gata! glumea. Ne pregătim de trei luni pentru trei ceasuri, care au să treacă așa de iute! în acea filozofie era mult regret. In aceeași ordine de gânduri, Elena făcea proiecte de audiții viitoare pentru a nu rupe firul. Marcian simțea cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de modernizare și refacere - partidul lui îl însărcinase cu revizuirea și completarea cadrelor militante. Căpetenii aveau mai multe decât toți ceilalți la un loc și nici masele nu le-ar fi lipsit mai ales în caz de venire la putere. Glumea. Ceea ce le trebuia era un "leader" al "maselor", ieșit din chiar . . . lumea nouă ... și în care generația să se recunoască. Vardali dubla pe s și rostogolea pe r, cu cel mai pur accent francez. De mult studia pe domnul Basile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dădea voie mama, dar, în acest timp tot imașul era al lui. Grozav îi plăcea să mai alerge după mingea aceea albă cu buline și făcea ce făcea că tot în poartă o dădea. Când se întorcea acasă, bunicul lui glumea și spunea: - Măi, Dorinel, de ce nu mergeți voi, fiecare cu mingea lui, să nu mai alergați toți după o singură minge?!... - Glumești mata, bunicule, dar eu visez să ajung mare fotbalist, iar pentru asta trebuie să mă antrenez în fiecare
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cu buline și făcea ce făcea că tot în poartă o dădea. Când se întorcea acasă, bunicul lui glumea și spunea: - Măi, Dorinel, de ce nu mergeți voi, fiecare cu mingea lui, să nu mai alergați toți după o singură minge?!... - Glumești mata, bunicule, dar eu visez să ajung mare fotbalist, iar pentru asta trebuie să mă antrenez în fiecare zi. - Ehei! Visezi mult, dar așa și trebuie: să visezi și să lupți pentru împlinirea viselor. Sunt mândru de tine! - Mulțumesc, bunicule
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pe seama unei oboseli trecătoare. Cu multă precauție mi se transmite oarecum ocolit știrea șocantă, de necrezut, privind decesul fulgerător al bunului și neuitatului meu prieten, Gil Crăescu... Am rămas perplex și speram să fie o glumă macabră, deși nu se glumește pe această temă. Stau tăcut, posomorât și mă gândesc la muntele de om, la stejarul falnic în deplinătatea forței creatoare... Cum, Doamne, e posibil să dispară un asemenea brad voinic? Dar, orice aș zice și orice aș gândi, trebuie să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de Dincolo. După plecarea soliei triste sunt și rămân șocat, marcat profund, fără nici un chef... Parcă-l văd când mă vizita cum discutam cu el, comparând omul înalt, falnic, puternic, jovial, numai zâmbet și voie bună... cu persoana mea și glumeam spunând că el crește în înălțime dominându-mă cu privirea din ochii lui ca cicoarea, în timp ce eu creșteam... în jos, spre pământ, ca om în vârstă. De ce, Doamne, trăsnești brazii și stejarii falnici și nu-i lași să fie mărturii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dizertație, la o dată ulterioară. Urcă la volanul ultramodernului său autoturism și porni, vâj!, către sediul firmei constructoare de garaje. Acolo - toate erau în ordine. Așa cum se înțelesese cu patronul acesteia. Poimâine, deci, ne vedem, la prima oră, la locul crimei, glumi, el, către patron, la despărțire.Cele două zile au trecut mai iute decât o clipă. La prima oră a avut loc întâlnirea proiectată alaltăieri. A fost transformată, acea primă oră,într-un moment festiv, ce avea să rămână adânc întipărit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în interiorul sufletelor, trupurilor și inimilor domniilor lor. Profesorul o invită, jos,în curte, pe una din băncile aflate, din belșug, pe marginile aleilor betonate. Se așezară. Elîi ceru, dacă poate, să-l asculte. Ea zise că poate. I se destăinui. Nu glumesc. Nimic, din ce o să spun, nu va purta nici umbră de glumă. Da? Da. Ascult. Și el începu. Direct, vulcanic și hămesit, parcă, de viitorul pe care i-l descria. Ea - numai ochi și urechi. Parcă nici nu-i mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]