2,967 matches
-
(n. 3 februarie 1921, Bozed, Mureș - d. 20 februarie 2009, Târgu Mureș) a fost un preot greco-catolic, canonic mitropolitan al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, deținut politic, ctitor de biserici, lider al rezistenței Bisericii Române Unite cu Roma din Târgu Mureș în timpul persecuției comuniste. s-a născut într-o familie de țărani români din județul Mureș
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
Papiu Ilarian" ca om de serviciu, bibliotecar, laborant, secretar, administrator și chiar contabil-șef. Va lucra acolo până la pensionare în 1984, întreținându-și numeroasa familie cu opt copii, care s-au realizat cu toții, urmând studii superioare. După obținerea libertății Bisericii Greco-Catolice, în 1990, Grigore Dogaru trece la acțiune și prin Mitropolia de la Blaj caută sponsori în lumea catolică occidentală, ajutoare pe care le gospodărește cu multă chibzuință, ajutat și de credincioși, mai ales cu multa muncă fizică, cât și cu aportul
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
parietală. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice cu codul LMI: . Biserica se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Desești. Lăcașul este revendicat de Biserica Română Unită cu Roma, Parohia Română Unită (Greco-Catolică) Desești, care a deținut lăcașul până la interzicerea sa odată cu instaurarea regimului comunist. Ioan Bârlea a consemnat, în cadrul lucrării sale din anul 1909, inscripțiile care se păstrau în interiorul bisericii. În 1911 Tit Bud realizează un scurt istoric al parohiei din această
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Din vechea biserică de lemn, care data din 1707, nu a mai rămas nimic. Avându-și originea în Gârbova de Sus, Alba, biserica este adusă la 1900 în Berghin, cumpărată fiind pentru suma de 360 de coroane. Folosită de comunitatea greco-catolică, biserica din Berghin avea și o „soră” ortodoxă, tot din lemn care a fost demolată spre anul 1960. Construirea actualei biserici de zid ce a determinat utilizarea bisericii vechi doar ocazional precum și alunecarea terenului au dus în final la dispariția
Biserica de lemn din Berghin () [Corola-website/Science/315836_a_317165]
-
nu a fost desfăcută, ci pusă pe tălpi ca de sanie și dusă întreagă, trasă de mai multe perechi de boi și bivoli”. Documentele nu vorbesc despre aceste începuturi, dar pomenesc biserica în secolele următoare. Astfel, în șematismele Arhidiecezei mitropolitane greco-catolice de Alba Iulia și Făgăraș se afirmă că încă din primii ani ai secolului al XVIII-lea, întreaga comunitate românească din Sângătin a fost trecută la uniație. De 1756 sunt legate două momente importante din viața acestui lăcaș. Acest an
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
fost trecută la uniație. De 1756 sunt legate două momente importante din viața acestui lăcaș. Acest an este incizat în partea stângă a ușii de la intrarea în biserică, alături de o inscripție care consemnează 1756 ca fiind anul morții primului preot greco-catolic din Sângătin, popa Oprea. De asemenea, tot în 1756 este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui număr însemnat de locuitori ai satului Sângătin. Așa se face că în Vinerea Mare, ortodocșii și-au adus preotul în biserică, acțiune urmată
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
să se poată ruga. Începând din anul 1782, biserica a fost amenajată pentru trebuințele cultului catolic. Astfel s-au efectuat următoarele modificări: Credincioșii romano-catolici și-au construit o biserică proprie în anii 1836-1837, Biserica Învierea Domnului trecând în folosința comunității greco-catolice rutene din orașul Suceava. Cu toate modificările făcute bisericii, catolicii nu au dat jos pisania originară care atesta că acest lăcaș de cult a fost ortodox. În anul 1923 Consistoriul Arhiepiscopiei Cernăuților a solicitat Ministerului Cultelor și Artelor retrocedarea Bisericii
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
Consistoriul Arhiepiscopiei Cernăuților a solicitat Ministerului Cultelor și Artelor retrocedarea Bisericii Învierea Domnului din Suceava către cultul ortodox. Printr-o scrisoare din 19 mai 1936, în urma intervenției mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu, Ministerul Cultelor a luat această biserică din folosința comunității greco-catolice rutene și a trecut-o în proprietatea Mitropoliei Bucovinei, neoferind ucrainenilor un fel de despăgubire. Episcopul greco-catolic Alexandru Rusu al Maramureșului, care-i păstorea și pe greco-catolicii ruteni, a protestat în Senatul României împotriva acestei măsuri, ceea ce a generat o
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
ortodox. Printr-o scrisoare din 19 mai 1936, în urma intervenției mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu, Ministerul Cultelor a luat această biserică din folosința comunității greco-catolice rutene și a trecut-o în proprietatea Mitropoliei Bucovinei, neoferind ucrainenilor un fel de despăgubire. Episcopul greco-catolic Alexandru Rusu al Maramureșului, care-i păstorea și pe greco-catolicii ruteni, a protestat în Senatul României împotriva acestei măsuri, ceea ce a generat o discuție aprinsă, la care a luat parte și istoricul Nicolae Iorga. Greco-catolicii ruteni au introdus acțiune în
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
este voluminoasă și cuprinde trei nave flancate de nișe înalte și adânci ale căror arcuri de capăt formează ferestre în zid. În biserica nouă s-a rezervat un altar special pentru armenii catolici, iar fosta biserică a rămas pentru rutenii greco-catolici. În turnul clopotniță al bisericii a fost instalat un orologiu de mari dimensiuni cu destinație publică, primul orologiu cu destinație publică din oraș. Primarul Winiarski al orașului Suceava a făcut o comandă fabricantului de ceasuri Wilhelm Stiehl din Viena pentru
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
Vechea biserică greco-catolică din Măgurele Cu precizie, vechimea satului Măgurele nu se cunoaște, totuși rezultă că în anul 1871 atât Nușfalău (Mărișelu), cât și Cucuteni pe Șieu, cum s-a numit satul Măgurele pe atunci, a fost dat de regele Ungariei unui nobil
Biserica de lemn din Măgurele () [Corola-website/Science/316672_a_318001]
-
reprezintă un grup de nouă biserici din construite între secolele 16-18, aflate pe lista Patrimoniului Cultural Unesco. Grupul este alcătuit din bisericile romano-catolice din Hervartov și Tvrdošín), bisericile protestante (numite și "biserici articulare") din Hronsek, Leštiny, Kežmarok și bisericile greco-catolice din Bodružal, Ruská Bystrá și Ladomirová la care se adazgă o clopotniță din Hronsek. Aceste biserici fac parte dintr-un grup ce include alte 50 de biserici de lemn aflate pe teritoriul Slovaciei, aflate în principal în nordul și estul
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
Ján Lerch din Kežmarok, realizat între anii 1718 și 1727 având în centru scena Calvarului. O mare valoare are și orga, datând din 1720 și extinsă în 1729. După restaurarea de amploare din 1990 biserica s-a redeschis cultului. Biserica greco-catolică St. Nicolae din Bodružal datează din 1658 și e alcătuită din 3 părți în formă de pătrat interconectate de o axă est-vest având 3 turle - cea mai mare fiind clopotnița. Pe acoperiș mai apar mici turle de formă bulb cu
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
iconostasul, precum și icoane din același secol. Două din turnuri au fost avariate în timpul primului război mondial, fiind reconstruite în 1920. Între 1968 și 1990 biserica a fost folosită atât de greco-catolici cât și de comunitatea ortodoxă. În prezent aparține comunității greco-catolice. Biserica Sfântul Nicolae din Ruská Bystrá construită la începutul secolului 18 are două turle și o structură asemăntoare locuinței țărănești tradiționale. În patrimoniul bisericii se păstrează obiecte liturgice originale. Biserica Arhanghelului Mihail din Ladomirová construită în 1742 are aceeași formă
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
(n. 1789, Chimitelnicul de Câmpie - d. 1842) a fost un medic, terapeut, bibliograf și publicist român transilvănean. Se trage dintr-o familie de intelectuali sătești, care a dat mai multe generații de preoți greco-catolici. Studiile primare l-a făcut la gimnaziul catolic din Târgu Mureș, până în 1807, după care a continuat studiile la Cluj. Ajuns la viena a început studii de drept, la dorința tatălui său. Mama sa, dorea ca el să devină preot
Vasile Popp () [Corola-website/Science/316757_a_318086]
-
care va produce un mare număr de cărți liturgice și religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei. A murit în 1651 fiind canonizat la scurt timp după aceasta. În 1720 lavra a trecut în mâinile congregației vasiliene a bisericii Greco-catolice ucrainiene. Abia în 1831, sub dominația țarista, ansamblul va fi returnat bisericii Ortodoxe. Odată cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie și călugării viețuitori. În 1833 mănăstirii i s-a acordat statutul de Lavra, devenind reședința de vară a episcopului ortodox de
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
nu ajunge în mâinile sovieticilor. În această perioadă a aparut Biserică Ortodoxă Autocefala Ucraineană, sub a cărei juristidictie a ajuns și Lavra Poceaev. După război, rolul ei de avanpost al ortodoxiei a continuat pentru un timp, în condițiile desfintarii Bisericii greco-catolice și reconvertirii forțate a membrilor acestei biserici la ortodoxie. În finalul anilor 50, odată cu Nichita Hrușciov o nouă campanie antireligioasa și-a spus cuvântul și asupra Lavrei, prin numeroase inspectări și monitorizare constantă , culminând în 1959 cu confiscarea clădirilor bisericilor
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
alte zone ortodoxe mai îndepărtate. Ansamblul arhitectural este dominat de Catedrală Adormirii Maicii Domnului, construită după planurile arhitectului german Gottfried Hoffmann cu sprijinul financial al lui Nicolae Potocki. La data finalizării (1753) a fost una dintre cele mai mari biserici greco-catolice din lume. Stilul este eclectic, având atât elemente baroce cât și neoclasice. Alături de ea s-au contruit un paraclis în 1862 și o trapeza în 1888. Un incendiu din 1874 a prilejuit redecorarea catedralei în stil ortodox. Ansamblul adăpostește pe
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
Data Paștilor este, conform primului conciliu de la Niceea, „prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară.” În vreme ce Biserica Catolică și Bisericile Protestante iau în considerare echinocțiul real de primăvară, bisericile ortodoxe și greco-catolice pornesc calculul de la ziua de 3 aprilie, socotită drept echinocțiu (21 martie pe stil vechi). În contrast cu toate celelalte sărbători creștine care depind numai de mișcarea soarelui, ziua de Paști depinde atât de mișcarea soarelui (de care depinde echinocțiul de primăvară
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
adusă din localitatea Ocoliș, comitatul Alba. Acest moment este amintit de câteva inscripții care încă se mai păstrează în biserică. Există și unele opinii care afirmă că biserica ar fi edificată de către comunitate, nefiind adusă din Ocoliș. După 1989 comunitatea greco-catolică nu s-a refăcut, iar biserica uniților construită la 1910 a rămas pustie. Construită din lemn de stejar, biserica este alcătuită, sub aspectul planimetriei, dintr-un naos și pronaos dreptunghilar la care se adaugă absida altarului, decroșată cu cinci laturi
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
cea mai importantă. Materia subiectului cărții este în primul rând astronomia, sau cosmologia științifică, care în cele din urmă servește ca bază pentru speculații metafizice. În afara hotarelor Principatului, apoi Regatului României, putem nota activitatea lui Vasile Lucaciu (1852-1922) din Maramureș. Greco-catolic, a studiat la Roma, unde a obținut doctoratul în teologie și filosofie. Este autorul sistemului filosofic tomist, "Norme de filosofie", publicat între 1881 și 1884 în trei volume: "Logica" (1881), "Metafizica" (1882) și "Filosofia morală" (1884). În timpul secolului 20, istoria
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Acoperită cu șindrilă inițial, biserica a fost reacoperită cu tablă în 1911. Fundația era de piatră, iar pereții din bârne ajungeau pănă aproape de pământ. Umezeala a fost unul din factorii care au dus la deteriorarea bisericii. După anul 1989, biserica greco-catolică a solicitat retrocedarea lăcașului. În vara anului 2001 biserica de lemn a fost strămutată în satul Pădurenii cu destinația de schit ortodox și cu scopul de a-i servi și pe credincioșii din Pădurenii.
Biserica de lemn din Băișoara () [Corola-website/Science/316062_a_317391]
-
Vechea biserică de lemn greco-catolică din Leurda, comuna Cășeiu, județul Cluj, datează din a doua jumătate a secolului XVIII-lea și are hramul „"Sfinții Apostoli Petru și Pavel"”. În anul 1998 biserica a fost mutată în curtea Complexului Muzeal Bistrița. Cu ocazia mutării, biserica a
Biserica de lemn din Leurda () [Corola-website/Science/316088_a_317417]
-
(n. 16 ianuarie 1920, Rona de Jos, Maramureș) este un preot greco-catolic român, istoric, profesor universitar. s-a născut la 16 ianuarie 1920, în comuna Rona de Jos, pe atunci în plasa Sighet a județului Maramureș (interbelic), ca al doilea din cei șapte copii ai lui Mihai și Mărincuța Bota. Școala primară
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
septembrie 1988. După reintrarea în legalitate a Bisericii Române Unite cu Roma, în perioada 1990-1998, Ioan M. Bota a fost preot la Huedin, județul Cluj și a predat teologia, ca profesor universitar la Oradea, iar între 1990-2002 la Institutul Teologic Greco-Catolic din Cluj. Ioan M. Bota a publicat peste 700 de lucrări, dintre care cele mai cunoscute sunt: Alte lucrări: Duminică, 25 octombrie 2015, în Catedrala Schimbarea la Față din Cluj, părintelui Ioan M. Bota i s-a acordat cea mai înaltă distincție
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]