2,871 matches
-
ai deschis. Tu ești semnul mântuirii, răstignit a fost pe tine Dumnezeu Mântuitorul, între chinuri și suspine. Tu ești semnul sfânt al păcii, ce vestește bucurie Și împrăștie-n popoare frică, dragoste, tărie Tu ești semnul, ce prin nouri, la grozava judecată, Vei veni ca s-o cunoaștem și ca să primim răsplată. .............................................................. Te salut, o cruce sfântă, instrumentul mântuirii Și copac al vieții nouă, scump atât Dumnezeirii! Tu ești Arca alianței întru care-s strâns unite Mila cea dumnezeiască și dreptatea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
băut paharul amar al suferințelor până la fund. Așa trebuie să facem și noi dacă vrem să fim advărați urmași ai săi. Un căpitan francez, într-o luptă a fost rănit greu. A fost dus la spital și acolo îndura chinuri grozave. Câțiva medici se apropiară de el și voiau să-i dea o injecție ca să-l scape de dureri. Cunoscând el gândul lor, astfel se adresă preotului care era lângă el: “Părinte, nu îngădui ca aceștia să-mi fure ultima mea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Infanta... 19 octombrie 1949 Vis straniu... Se făcea că eu și Atti [Costescu] și câțiva alții ne aflam undeva, într-o vizită. Iar eu căutam cu disperare cărțile mele de joc, acelea ale lui Dan, și mi-era o teamă grozavă că nu le voi mai găsi. Apoi îl pierdeam și pe Atti și nici pe el nu reușeam să-l mai găsesc... Între timp, era slujbă de noapte la catedrală, deoarece era Paște... Afară însă era încă rece. La poarta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cei cinci copii nevinovați cu burțile goale, dar și pentru întreaga masă de oameni flămânzi, înfometați, care dacă pământul ar fi fost comestibil și-ar fi umplut mațele cu el, ca râmele, numai să scape odată de crampele și durerile grozave suportate de un organism căruia i se lipise burta de spate. Moș Danilov plângea pentru fiecare ființă luată separat, cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și făcea cu anevoie față unor munci care solicitau mână de bărbat. Se apropia sorocul. Așa se face că sâmbătă seara, după întoarcerea de la muncă, a simțit primele simptome ale nașterii. Noaptea de sâmbătă a fost plină de tensiune, teamă grozavă, durere și speranță. Se ruga fierbinte la Dumnezeu, spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căci "trupa" continuă exercițiul de alarmă. Militarii sunt îmbarcați în camioane și duși undeva, într-o pădure de lângă unitate, pentru a face exerciții de "supraviețuire." Ca și cum orice zi petrecută în spațiul închis al acelui țarc vopsit în verde-gri-cenușiu (o combinație grozavă, pe care nu am m-ai întâlnit-o după aceea decât în camerele de cămin din Canada) nu ar fi reprezentat un formidabil exercițiu de supraviețuire pentru acești copii de țară, derutați, săraci și extrem de instabili psihic, în marea lor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o pastilă din ciclul "România în Québec". Chiar lângă poarta Saint-Jean se găsește un patinoar pe care primăria orașului îl construiește în fiecare iarnă pentru turiști. Cum frigul nu lipsește de aici, este ușor de întreținut și nu necesită costuri grozave de întreținere și nici nu consumă curent electric, așa cum este cazul în Europa. Odată, când treceam pe lângă acest patinoar natural, am auzit în boxele de pe marginea sa trilurile și icniturile muzicale ale Copilului Național al României, manelistul Adrian Copilul Minune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scorpionilor. În ultimii 300-400 milioane de ani, scorpionii nu s-au schimbat, n-au evoluat. Dureros mor pe altarul științei țapii-cobai din experiența Boucabloc, unică în lume, efectuată de comandantul Cousteau, celebrul căutător de adevăruri strigătoare la cer în tăcerea grozavă a vieții submarine. Comandantul a luat trei exemplare bărboase cu patru picioare și le-a cufundat, în baloane speciale, la adâncimi acvatice tot mai mari, punându-le să respire un amestec de oxigen și heliu, pentru a vedea limitele biologice
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ani în cea mai deplină armonie”. APRILIE ’69 Azi se împlinesc 6 zile de când a explodat Lucien Bianchi, pe pista de la Le Mans, într-o încercare a mașinii sale, la 180-200 km/oră, ceea ce, după unii, nu e o viteză grozavă, normal fiind în eseuri un minim de 250 km/oră. În fond, nimeni nu știe de ce și cum a ajuns Bianchi - la 180 sau la 200 - într-un stâlp de telegraf. Ar fi existat câteva semne că Alfa Romeo a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
după moartea mamei el a rămas în grija mea mult timp, până la vârsta de 85 de ani, când a decedat.) Prin căsătorie am ajuns într-o familie unde toate femeile erau gospodine bune, știau să gătească și să facă prăjituri grozave. M-am străduit să nu mă fac de rușine și cred că pot spune azi că am ajuns la același nivel cu ele. (La liceul la care am predat în Germania am ținut și cursuri de bucătărie, unde elevii veneau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o privire de animal hăituit. E o fotografie în care viitorul și trecutul, în tot ce au ele mai neliniștitor, se întâlneau. O sperietoare. Paris, 2007. Cobor din Montmartre și dau de mai multe trupe. Cântăreți. Mă opresc la unii grozavi. Tineri, plini de energie, vreo 15, multe fete. Sunt îmbrăcați ca naiba. Camp. Ca unii dintre noi în anii ’80. Or fi din... Rusia, mă gândesc. Săracii! Sau din... Albania? Fetele au fuste urâte, de mame din perioada comunistă. Două
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu ochiul tatăl. „Bunăă, bună !“ Apoi părintele i-a spus să se oprească și, după ce a eliberat pasărea, a dus-o din nou în cadă. Gîsca tot scutura din cap ca o besmetică. Atunci, tatălui i-a venit o idee grozavă : „Hai să umplem cada, să vedem cum plutește“. Au dat drumul la apă, și la caldă, și la rece, să curgă mai repede. Gîsca a început să lipăie prin apă, iar apoi, cînd cada s-a mai umplut, să înoate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înțelese de elevi (deși nu este așa), și, în consecință, nu insistă asupra lor; c) noile cunoștințe, cu o mare valoare integrativă, sunt predate în mare viteză, voind parcă să le arate elevilor cât sunt ei de știutori și de grozavi; d) explicația, demonstrația, exercițiile aplicative și corelațiile nu constituie întotdeauna axul central al învățării în toate orele de matematică; e) în fine, nu se acordă o importanță majoră înțelegerii noțiunilor, ca fapt esențial în procesul de asimilare a cunoștințelor. A
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
s-a întâmplat în timpul războiului. Persoana pe care trebuia s-o văd, venită și așezată aici "în refugiu" după invazia germană și ocupația Capitalei, ocupa, în casa de care vorbesc, o încăpere sau două. Era pe la începutul lui Martie. Iarna grozavă prin care trecuserăm părea că nu se hotărăște încă să ne lase; cerul era posomorât, vântul tăios și rece. Fără îndoială posibilă, împrejurările acestea au intrat și ele cu partea lor eficientă în emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
eforturi, condițiuni modeste de existență. Acestor circumstanțe particulare, se datorește faptul că ne-am putut cultiva așa cum ne-am cultivat, c-am putut îngriji de spiritul și inima noastră, așa cum am făcut-o, adică destul de mulțumitor. După cum, în sarcina circumstanțelor grozave de azi, trebuie pusă, în mare parte, carența intelectuală, morală și afectivă a tinerei generațiuni care se ridică. Eram deci la curent cu tot. Atât cu cele din țară cât și cu cele din restul lumei. Și cred că, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dormise o sută de ani." Alegoria aceasta care amintește așa de bine de basmul lui Perrault, "La Belle au bois dormant", servea oratorului ca punct de plecare pentru a prezenta, în mod sugestiv, situația societății române după răscoalele a căror grozavă imagine stăruia încă în suflete. Uimirea pe care a resimțit-o omul din poveste era la fel cu cea pe care lumea noastră a încercat-o după cele petrecute la 1907. "De-o jumătate de secol spunea Caragiale cântăm mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
toate relele pe care cei care o loveau credeau că le răzbună; în sărăcimea lui, tot atât de nefericită ca și propria noastră țărănime (la acea epocă mai ales) la ridicarea căreia nimeni dintre agitatori nu se gândea. Privind, în noaptea aceea grozavă, la bietele cocioabe devastate, la mizerabilele gospodării distruse, la tristele urme ale violențelor săvârșite, îmi aminteam cum, ori de câte ori noaptea târziu (cât de târziu să se fi întâmplat) mă-ntorceam de la vreun spectacol, de la vreun bal, de la vreo petrecere, fără greș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mei au confirmat cele povestite de mine. Tovarășa Senetra nu a recunoscut susținând că este un complot al clasei. Dar școala a luat măsuri abia în anul următor înlocuind orele acestei profesoare la clasa noastră cu profesorul de fizică Petru Grozav. Până atunci însă eu mai încasam câte una, datorită reclamației făcute, mai rar, totuși am trecut clasa cu media cinci la matematică. La începerea școlii, eram mai neatent ca până acum și îi deranjam și pe ceilalți colegi, deoarece eu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
doar profesor de muzică. Evenimentul descris a avut loc în clasa a V-a, la începutul primăverii. Și mult mai târziu am aflat că lucrarea dată în cancelarie a fost corectată de diriginta mea Urban și de profesorul de fizică Grozav. Așa am renunțat la orele suplimentare. Aveam mai mult timp liber, pentru joacă și celelalte preocupări, ca de exemplu: confecționarea diverselor obiecte din lemn, carton și alte materiale reciclabile. Astfel am construit, în miniatură firește, trenulețe și vagoanele de cărat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu am scăpat niciodată. Tot in clasa a V-a mi-am desenat portretul, în creion, de mai multe ori și din mai multe unghiuri, cu ajutorul a două oglinzi. Așa ne-a explicat la ora de desen doamna prof. Mariane Grozav. Desenele au ieșit bine, pentru expoziție a fost ales unul cu privirea spre stânga intitulat “Autoportret“. Eram mândru de el, mai ales că asemănarea era perfectă. Atunci nici nu bănuiam că viitorul va deschide și pentru mine, marea poartă spre
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de 6 iunie 1947, localitatea Steierdorf-Anina județul Caraș-Severin. Urmează cursurile școlii primare și gimnaziale în localitatea Steierdorf iar școala profesională în localitatea Oravița, promoția 1964. Talentul înnăscut în arta desenului a fost remarcat și îndrumat de profesoara de desen Mariane Grozav. Participa încă din această perioadă la expozițiile organizate cu prilejul sfârșitului de an școlar. În perioada școlii profesionale continuă să practice desenul sporadic, iar în anul 1969 se hotorăște să urmeze cursurile serale ale școlii de Artă din Reșița, pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pitic cu picioare de oțel! (2009) Delicatese pentru copii și pensionari Revelionul este, de regulă, cel mai deprimant moment al anului. Presiunea care se exercită asupra noastră, a tuturor, „în noaptea de cumpănă dintre ani“ (bleah, ce expresie grețoasă!) este grozavă. Noaptea aceasta trebuie să fie cea mai. Trebuie să ne distrăm cel mai mult, să ne simțim cel mai bine, să mâncăm cel mai mult și cele mai bune bucate, să fim cel mai fericiți, să arătăm cel mai fericiți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mâini. Tranziția era de durată și foarte grea. La un moment dat, Carlina ridică un capac de pe o oală și zise: - Cred că-i gata tocănița asta. Hai să mâncăm. Nicky înfipse cu plăcere furculița în ea mestecând repede. - E grozavă, iar carnea de pui e moale și foarte gustoasă. - E bună, zici? Dar de o murătură la ea ce spui? - Nu mai am cuvinte. Mulțumesc mamă. Mama-i tot mamă. E bună ca întotdeaună. - Mai vrei să-ți mai pun
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru demonstrația pe care voiam s-o fac : ei sunt doar autorii de care m-am ocupat în ceea ce s-ar putea numi „studii”, „eseuri” (spre deosebire de cronica propriu-zisă) ; ce spuneți despre Bergman e just, primele lui 10-12 filme nu sunt grozave aș fi putut să-l numesc pe Welles, cu un debut-istorie : Citizen Kane ! , dar în cazul lui Godard și von Trier nu este chiar așa : mulți critici susțin în continuare că À bout de souffle este cel mai bun film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mult sau mai puțin, în funcție de greutatea lor moleculară. În final, cînd stația va intra în funcțiune, va înlocui cele două instalații de purificare a gazelor, folosite în majoritatea secțiilor productive din combinat. La nivelul tehnicii actuale nu e o chestiune grozavă; colegii mei, fizicieni în mari institute, se pot mîndri cu realizări care-ți iau ochii și auzul. Dar nici nu-mi este rușine cu stația asta de purificare; e un lucru modest și util. Nici măcar n-am putut s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]