7,709 matches
-
ar putea fi considerate chiar ca o reluare - atât la nivel tematic, cât și la cel al tehnicii scriiturii - a acelei suite de imnuri erotice, al cărei centru iradiant era chipul femeii iubite. Versul e, desigur, mai rafinat acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsându-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie în haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca acestea anunță încă din prima secvență a cărții din 1932 și o importantă schimbare de ton, menținută pe întreg parcursul ei: e timbrul lamentației elegiace, într-o frazare mai amplă, eliberată în mare măsură de mai vechea, strălucitoare încărcătură imagistică mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic întâlnit în poemele anterioare. Avântul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze în strofe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în strofe, rima sau asonanța împodobesc numai întâmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborât de la elementele, ca să zicem așa, „nobile”, chiar prețioase, la altele, aparținând unei arii mai „modeste” și mai prozaice a realului. Discursivitatea e într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
teoretician al „poeziei noi” - el pune în susținerea ideilor mișcării și a propriului program un patos particular, o frenezie care îl individualizează ca pe unul dintre cei mai pasionați promotori ai poeziei. Încât pe scheletul doctrinar crește repede abundenta vegetație imagistică, manifestul e deviat spre confesiunea lirică, atrage în spațiul său elemente de memorialistică, devine elogiu sau invectivă. „Radiografia” limbajului liric (unul din eseurile sale poartă acest titlu) este în egală măsură demers introspectiv, pretext pentru incursiuni autobiografice, de evocări și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poetul nostru, cu o eliberare a imaginației, cu o „alchimie a cuvântului”, cu o translație fantezistă a obiectului dat, într-un registru combinatoriu „delirant” din punctul de vedere al realității constituite, acceptate în datele ei „prozaice”. Considerată atent, dincolo de spectacolul imagistic ce fură ochiul cu înscenările sale neobișnuite, proza lirică a lui Voronca se organizează, credem, în jurul a două teme fundamentale. Una acoperă câmpul semantic al închiderii, limitării, opacității, stagnării - cealaltă circumscrie seria deschiderilor, a transgresării frontierelor, a mișcării perpetue, a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sună ca un diapazon pentru acordarea orchestrei care va izbucni în curând”. Pot fi identificate aici mai toate evenimentele definitorii pentru această poetică a metamorfozelor despre care am vorbit mai sus, concretizată și la nivelul „formelor expresiei”, într-o densitate imagistică specifică poemului construit în marginea programului suprarealist. Nu avem, desigur, de-a face cu cvasiermetismul provocat - ca în Moartea vie a Eleonorei de Stephan Roll - de acea suprasaturație tropică prin care se evită sistematic expresia directă, deplasându-se atenția cititorului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
îl va putea recunoaște și pe poetul român ca făcând parte din „familie”. Căci, în ultimă instanță, aceeași opoziție față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă întrevăzută în fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămâne însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizând mereu inițiativele transfiguratoare, pândit de conștiința eșecului și a însingurării. E ceea ce îl și individualizează ca spirit neliniștit în exaltările sale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ansamblului textual în secvențe având ca obiect mereu alte spații și momente (strada, „ora ceaiului”, lectura gazetei, piața de legume, spitalul, oglinzile, bulevardele, terenurile de tenis, peisajul carpatin etc.; munții, tipografiile, bibliotecile etc.), ce alcătuiesc acele „trasee” invocate în detaliul imagistic al „reportajului liric”. Fiecare dintre aceste verigi ale lanțului imaginativ oferă câte o nouă „viziune descuiată”, într-o succesiune pe care trimiterea mitologică la eroul grec și metafora „brățării nopților” o indică încă din punctul de plecare (ca de altfel
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
beteală ca un mire”... Le contrabalansează într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bâlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm pe urmele unui futurism acum îmblânzit, realizând adeseori înlănțuiri imagistice care aruncă semnificative punți între cele două universuri înrudite, ca în aceste versuri din Brățara nopților (XII): Te plimbi în călușeii sângelui, ce scrânciob inima De pe trapezul privirii se avântă în salt mortal zările Zările ca niște clopote se nesfârșesc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
succed ca ferestrele”, încordarea nervilor „atleți negri pneuri serpentine afișe”, și drama însingurării, a „obișnuinței șcareț e pe umerii tăi ca o cămașă uzată”, a izolării și stagnării. Ieșirea din aceste ultime stări de spirit e marcată întotdeauna, cu fastul imagistic cunoscut, ca o adevărată transfigurare. O energie nouă mobilizează ființe și lucruri împrospătând sărbătorește universul întreg, ca în finalul secțiunii a patra a poemului: dar vine făt-frumos cu limbile păstrate în sân ca o colecțiune de timbre și tresare iarba
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
văzduhului”, iar “în fulgerul unei imagini” apar, cum am văzut, „toate fântânile universului reînnoite”, încât relația eu/univers poate fi sugerată pregnant prin metafora „vaselor comunicante”. Primul lucru care frapează la lectura poemelor lui Ilarie Voronca este, desigur, neobișnuita densitate imagistică. Textele poetului sunt suprasaturate de imagini: „ecuatoriala floră” - cum sunt numite în Incantații -, dar și alte numeroase trimiteri la luxurianța vegetației solare, cu liane, frunzișuri, preerii etc. conturează un spațiu al profunzimii imaginative, în care nici o parcelă nu trebuie să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ale poeziei moderne, autorul de texte programatice constată că „imaginea nouă a cerut o construcție nouă”, iar mai târziu va vorbi despre „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei și de obiecte”. Ca să ajungă la exaltarea „noutății” și a „neprevăzutului” în ecuația imagistică, Voronca a traversat, cum am constatat, o întreagă experiență modernistă și avangardistă, învățând desigur mai ales de la futuriști („spune-mi repede totul, în două cuvinte” - cerea Marinetti într-un manifest), constructiviști („expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”) și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de „adaptare”, fiind, dimpotrivă, încurajat să-și dezvolte o predispoziție evidentă. Schimbările nu vor fi totuși neînsemnate. Unei alte „lumi a obiectelor”, modelate după realitățile „fazei activiste industriale” a contemporaneității, va trebui să-i corespundă o poezie al cărei depozit imagistic să fructifice aceste date. Noutatea va fi, așadar, nu în mică măsură, a „concretelor” puse în relație. O modificare deci, de univers imaginar. Versurile constructivist-integraliste publicate în Invitație la bal ori în ciclul Terase din volumul Plante și animale, sunt
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
simultaneist de perspective diversificate, într-un discurs de factură „circumlocuționară” și „macrologică”, constituit, cum am observat în capitolele precedente, într-un fel de temă cu variațiuni, căci „obiectul”, rămânând același, e pur și simplu asediat de tirul conjugat al echivalențelor imagistice, care-l acoperă până la „tabuizare”. Se pot decupa aproape de oriunde secvențe semnificative pentru acest du-te-vino neîntrerupt având ca efect sfărâmarea discursului într-un mozaic de imagini derivând unele dintr-altele, coagulate, relativ, la nivelul „temei”, sub semnul freneziei caracteristice provocate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ne-o spun deja următoarele trei versuri: oglinzi ca întâia ieșire din casă a adolescentului cu zboruri cu tulpini înlemnite în ger și defilarea aerului ca drapelele regimentului... De aici încolo, tot ce intră în spațiul foarte mobil al asociațiilor imagistice are în vedere sugestia, în ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, în același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul își dau mâna pentru a contura profilul aburos
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ferată / Cum oceanul spre urechea fină a scoicilor / Cum din primul vers ești prezentă în această odă”... În Brățara nopților, procedeul fusese de asemenea destul de frecvent utilizat, unei metafore multiple urmându-i, amorsată de unul dintre comparanți, o altă serie imagistică adiacentă, ca în versurile acestea din secvența X: Noaptea e un steag de zăpezi E o temniță de cristal E o frunză și nervurele ei sunt coarnele renilor Reni, reni, ca placa negativă a fotografiilor Reni ca niște balamale la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ca toate păsările / Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: câte trepte spre ferestruica deschisă nevăzutului”... Urmând imediat Brățării nopților, Zodiac indică deja - deși menținând încă multe „barochisme” de până acum, începutul unei anumite degajări de supraâncărcarea imagistică, odată cu accentuarea notei de discursivitate ce va domina în Petre Schlemihl și Patmos, restrângând dispersia asociativă. Trebuie să căutăm mult până să descoperim o succesiune de comparații ca acestea, referitoare la un singur obiect: „Și crești cu palii arbori în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ale textului poetic: tratamentul discursiv-retoric al câte unui nucleu textual, în sensul amplificării diverselor tipuri de relație inter-obiectuală, e omolog, în linii mari, celui aplicat „imaginilor” din exemplele de mai sus. Fenomenul e caracteristic îndeosebi etapei mediane, de maximă explozie imagistică, a operei, adică poemelor cuprinse în Brățara nopților, Plante și animale, Incantații, unde „figurile elocuției prin legătură” (îndeosebi adjoncțiunea și conjuncția) sunt extrem de numeroase. Iată, de pildă, câteva „adjoncțiuni”, constând, cum se exprimă Pierre Fontanier, în „raportarea mai multor membri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
macro-textual, fervoarea asociativă, dinamismul viziunii, concretizate în chiar construcția imaginii, ca apropiere mai mult sau mai puțin insolită a unor termeni. Căci ele cumulează, cum se poate ușor observa, un număr foarte mare de elemente cu funcție determinativă pentru nucleul imagistic, dar care, la rândul lor, intră, fiecare, în noi lanțuri asociative, încât textul primește o încărcătură metaforică, neobișnuită. Și se întâmplă, astfel ca, de la un punct încolo, interesul cititorului să fie acaparat de chiar acest spectacol al punerii în relație
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
absconsității” e străină autorului lui Ulise, programul său fiind, dimpotrivă, unul al revelării cât mai multor raporturi și analogii posibile între evenimente, stări și obiecte, rămâne evidentă reminiscența „canavalei” pe care se țese discursul liric și pe care o „traduce” imagistic. Comoditatea relativei linearități a cadrului ideatic-descriptiv e însă larg compensată de performanțele metaforice ce tind spre o anume independență față de acesta, cerând considerare în sine și un statut ambiguu, între imaginea-mijloc de expresie și limbajul intranzitiv, autoreferențial. Ruptura nu e
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dispoziție un material ilustrând din belșug expansivitatea „asociaționismului”, „beția de imagini”. Acesta a fost, de altminteri, și aspectul cel mai frecvent la apariția fiecărei culegeri din poemele sale, când cu admirație, când cu serioase rezerve. Expresii ca „delir metaforic”, „delir imagistic”, „beția de metaforică”, „uluitor bric-a-brac de vorbe, metafore și imagini”, „abundența imaginilor” etc. revin mereu în comentariile epocii, putând fi sintetizate, sub unghiul judecății de valoare, într-o formulă a lui Pompiliu Constantinescu, pentru care, la Voronca „excesul însușirilor sale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca mai și deviase apoi, din când în când, de la programele propriu-zis avangardiste față de care se arătase deosebit de sensibil: în poemul Colomba, din 1927, conserva destul de grijuliu regulile prozodice, își organiza strofic și muzical textul altminteri mozaical la nivelul structurii imagistice foarte libere și, chiar în Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, în "imnurile" cunoscute, închinate ceaiului și cartofului. Pe de altă parte, e de remarcat că inevitabila, la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus, cu exactitate, că „și-a găsit expresia convenabilă în ornamentația excesivă, în acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, înșelată de scânteierea fiecărui contact
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și Dumnezeu, căci lumea nu e transparentă în afara acestui dialog, adică în sine. Aceasta, reamintesc zice Părintele Stăniloae este "înălțarea lumii la starea de mediu transparent"375. C. D. Zeletin nu este, propriu-zis, un poet religios. Oricum, mai puțin religios, imagistic vorbind, comparativ cu marele său companion în ale medicinii Vasile Voiculescu, neavând nici apetitul ermetizării ca Ion Barbu. El e mai aproape de simplitatea lui Bacovia, de care îl desparte, însă, opacitatea lumii încremenite în plumb. Poezia lui se nutrește dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Țintele sunt „ridicate” mai întâi în forma lor consacrată, pentru că apoi contururile lor solemne să se degradeze până la năruire. Simbolismul rămâne doar un drapel ferfenițit, căci poetica lui este subminată, motivele îi sunt profanate. Procedeele sunt prozaizarea șarjata și asocierile imagistice ironice, insolente: „Pe cer păsările nemișcate / Că urmele ce lasă muștele / Stau de vorbă servitori în pragul grajdului / Și-au înflorit pe cărare rămășițele dobitoacelor // Trece pe strada domnul în negru cu fetiță / Bucuria cerșetorilor la inserare / Dar am acasă
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]