12,854 matches
-
a scenei, a camerei și a poziției personajelor unele în relație cu celelalte. Prin intermediul alinierii speciale a observatorului (Stephen), a celui observat (directorul iezuit) și a ferestrei luminoase, conturul trasat cu acuitate al capului preotului iezuit funcționează ca un comentariu implicit asupra problemei abstinenței în viața ordinului ("lumina ce pălea îndărătu-i îi atingea tîmplele adînc scobite și curbele craniului"). Perspectivizarea accentuează de asemenea contrastul dintre întunericul din fața chipului directorului, pe care privirea lui Stephen nu îl poate străpunge și lumina de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
The Dual Voice (Manchester, 1977). Dacă gîndurile Emmei ar fi apărut exclusiv în stilul indirect liber în pasajul cenzurat, autorul sau naratorul nu ar fi putut fi complet absolviți de împărtășirea răspunderii pentru sentimentele implicate în aceste gînduri, pentru că prezența implicită a autorului sau a naratorului i-ar oferi acestuia ocazia de a se distanța de viziunile Emmei. Cu toate acestea, raționamentul apărării este pertinent, pentru că stilul indirect liber apare aici în contextul monologului interior sau al vorbirii directe simulate 313
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
e transmisă de un personaj-narator sau de un personaj-reflector. Friedman a făcut deja aluzie la un motiv al acestui fenomen în teoria sa despre punctul de vedere. În telling relatarea este explicită, generalizată și semnificativ completă; în showing, relatarea este implicită, specifică și evident incompletă, din cauză că este centrată nu pe întreg, ci numai pe o parte 346. Această diferență poate fi exprimată mai concret. Diferența epistemologică dintre o povestire care este comunicată de un personaj-narator și una care este prezentată de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
explicării textului. Booth face distincția între naratori creditabili și necreditabili, definindu-i după cum urmează: În lipsă de termeni mai buni, l-am numit pe un narator creditabil atunci cînd vorbește sau se poartă în concordanță cu normele operei (adică, normele implicite ale autorului) și necreditabil cînd nu acționează așa"352. Nu mă pot ocupa aici de problema foarte dificilă presupusă de măsura în care astfel de norme pot fi identificate într-o operă narativă de la început; o mare parte din cartea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
referință este așa-numitul "articol familiarizant"377. W.J.M. Bronzwaer, care a dezvoltat acest concept, comentează prima propoziție din The Italian Girl de Iris Murdoch, "Am împins ușa ușor", după cum urmează: În prima analiză, pronumele "eu" se referă la autorul implicit sau la narator. Este un pronume cu valoare pur instrumentală, care poate funcționa, din acest motiv, ca un element inițiator pentru narațiune. Totuși, o dată cu apariția articolului hotărît din forma substantivală "ușa" are loc brusc implicarea "eului" în poveste: acum acesta
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
atunci cînd ironia este implicată. Alt exemplu din povestirile lui Mansfield va servi pentru ilustrarea acestui lucru. Exemplul din opera The Garden Party pe care l-am discutat anterior 462 a fost interpretat ca o remarcă ironic-distanțată din partea naratorului auctorial implicit despre conștiința socială a membrilor familiei Sheridan. În cel de-al șaptelea segment din narațiunea At The Bay, pe de altă parte, este redată o observație de către naratorul reflectorizat în descrierea sa poetică a plajei, pe care personajele ar fi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care, desigur, sînt încadrate fără rețineri în genul narativ. Pentru teoria generică diferența stă în faptul că persoana a doua implicată în romanul De veghe în lanul de secară și în narațiunile colocviale la persoana întîi similare este un cititor implicit, în timp ce persoana a doua implicată în monologul dramatic este un personaj ficțional implicit. Spontaneitatea exprimării "eului" narator este comună ambelor forme, narațiunea colocvială la persoana întîi și monologul dramatic. Această spontaneitate apare de asemenea în conjuncție cu monologul interior. Pînă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
stă în faptul că persoana a doua implicată în romanul De veghe în lanul de secară și în narațiunile colocviale la persoana întîi similare este un cititor implicit, în timp ce persoana a doua implicată în monologul dramatic este un personaj ficțional implicit. Spontaneitatea exprimării "eului" narator este comună ambelor forme, narațiunea colocvială la persoana întîi și monologul dramatic. Această spontaneitate apare de asemenea în conjuncție cu monologul interior. Pînă în secolul XX, monologul dramatic era aproape complet limitat la poezie (de exemplu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de început a romanului, și anume "Am împins ușa încet", care se referă la întoarcerea naratorului la persoana întîi, după o lungă absență, în casa în care a copilărit: "În primă analiză, pronumele eu de aici se referă la autorul implicit sau la narator. Este un pronume pur instrumental, care poate din acest motiv să funcționeze ca un inițiator al narațiunii. Totuși, prin articolul hotărît al substantivului "ușa", implicarea acelui "eu" în poveste are loc dintr-o dată: acum vorbește despre o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a face posibilă supraviețuirea biologică, Mind at Large trebuie trecut prin valva reductoare a creierului și a sistemului nervos [...] Pentru a formaliza și a exprima conținutul acestei conștientizări reduse, s-au inventat și reelaborat la nesfîrșit aceste sisteme-simbol și filosofii implicite pe care le numim limbaje". Interesul lui Huxley nu se orientează însă către consecințele teoretico-literare ale acestui fapt, ci către întrebarea cum s-ar putea obține pe căi derivate (bypasses) o ocolire a "valvei reductoare" (reducind valve) și prin aceasta
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
voi păcătoși de pe pămînt, voi proletari din toate țările, voi nevropați ai Vienei, voi cetățeni ai Franței etc.), și este un enunț prescriptiv mai degrabă decît descriptiv sau denotativ (ca în știință), un enunț ale cărui valențe pragmatice vizibile sau implicite sînt evidente. Aici își găsește substanța primul domeniu al Rațiunii practice. Lingviștii vorbesc de "pragmatică", anumiți filosofi de "praxeologie", eu pomeneam mai demult de o fizică "morală" și ceea ce lingvistica ne precizează în termeni specializați, "regnul moral" de odinioară este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
funcție preîntîmpinarea exceselor și a pericolelor, stăpînirea evenimentului aleatoriu și eliberarea lui de povara redutabilei materialități." De fapt, analiza teoretizează imaterialitatea puterilor discursului, fiindcă acesta din urmă pare că își asumă formele de supraviețuire și interdicțiile ca părți ale sale implicite și fondatoare (Rațiune/Nebunie, Tabu/ Licit, Adevăr/Fals). Cel care vorbește nu are dreptul să spună totul: există un cod intrinsec în funcție de epistemul în vigoare. Regulile de selectare a vorbitorilor de seamă sînt și ele examinate. Condițiile discursive sau logice
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
constatare. 2) Dar există ceva ca să ieșim din asta: descoperire. 3) Veniți la mine sau la ai mei: sfat. Deci, și în ciuda a tot, speranță. Răspunsul la întrebarea: "Dar în cine să am încredere la sfîrșit?" cîștigă prin a fi implicit, dar îl citiți întotdeauna printre rînduri. E exact motivația pentru care dumneavoastră, receptorul, aveți interesul să deschideți plicul și să aflați mesajul care vă este destinat pentru că autorul vă vrea binele. Cel mai mare best-seller dintre cele două războaie mondiale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a tainelor separat de construcția politică a instituției, pe scurt, să te gîndești la Dumnezeu fără Biserică înseamnă să negi Întruparea, înseamnă să cedezi unei iluzii speculative. Și să subliniezi, prin contrast, urgența mediologică. Să te smulgi din această ierarhie implicită și încăpățînată: teologia este nobilă, strategia, nu. Să nu le confundăm. Păcat. Scurtcircuitul este instructiv. El aduce lumină în tensiunea permanentă și înaltă dintre predica cristică și instituția creștină care a trimis atîtea suflete la tortură. Dintre Iisus și Sfîntul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
laudă cu vreuna, în prezent, sub numele socialismului. Nu mi-am pus cu adevărat problema de a ști dacă scopul politic merită efortul, nici în ce constă societatea viitoare, pe scurt dacă Revoluția este sau nu dezirabilă. Era un imperativ implicit, un postulat, un a priori care părea superfluu de dezvoltat. Îmi convenea fără îndoială să las altora grija de a dezbate și de a urmări enunțul clar, dar explicarea postulatului n-ar avea nimic inacceptabil. Cît despre implicitul implicitului care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un imperativ implicit, un postulat, un a priori care părea superfluu de dezvoltat. Îmi convenea fără îndoială să las altora grija de a dezbate și de a urmări enunțul clar, dar explicarea postulatului n-ar avea nimic inacceptabil. Cît despre implicitul implicitului care forma matricea creștină, soclu al mentalității latino, răspîndită inconștient peste tot în comunitățile așa-zis atee ale stîngii revoluționare, enunțarea lui mi s-a părut deranjantă și deplasată; eu i-aș fi opus, fără îndoială, o denegare pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
imperativ implicit, un postulat, un a priori care părea superfluu de dezvoltat. Îmi convenea fără îndoială să las altora grija de a dezbate și de a urmări enunțul clar, dar explicarea postulatului n-ar avea nimic inacceptabil. Cît despre implicitul implicitului care forma matricea creștină, soclu al mentalității latino, răspîndită inconștient peste tot în comunitățile așa-zis atee ale stîngii revoluționare, enunțarea lui mi s-a părut deranjantă și deplasată; eu i-aș fi opus, fără îndoială, o denegare pe jumătate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
coexistă cu cele rezultate din “reforme”. Nu ne propunem să hotărâm asupra ortodoxiei sau gradului de ortodoxie a uneia sau alteia dintre aceste religii, ori a istoriei lor, ci doar să căutăm, în toate, elementele ce argumentează evoluția Universului și implicit a instrumentelor acestei evoluții (pentru că, conform , “energia (esența, n.n.) spirituală diferă de cea materială, și că ea nu poate fi obținută prin nici o metodă materială”, deci evoluția Universului de la material la spiritual necesită existența unor “unelte” măcar parțial spirituale), anume
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
totală”. Aceasta este materia remanentă după transformarea parțială în informație și transferul acesteia în segmentul spiritual al Universului.</footnote>. Și, nimic nu ne împiedică să considerăm același lucru și în privința segmentului spiritual în raport cu altul superior, pe măsura trecerii timpului și implicit asigurarea condițiilor de apariție a acestuia. În zorii apariției sale, regnul uman − culegător și vânător − folosea pentru existență o suprafață mare de teren, poate sute de hectare pentru fiecare om. Trecerea la agricultură, deci conștientizarea obținerii mijloacelor de subzistență, a
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
informație. Cu alte cuvinte, evoluția omului dovedește transformarea de materie în informație, deci spiritualizare. Cele arătate mai pot fi comentate și în ansamblul evoluției carrierului, în care omul e doar un caz particular. Anume, în scopul obținerii de energie, deci implicit a valorificării unui substrat, materia vie a trecut, în evoluția sa, de la faza de a “mânca pietre” (bacterii chemoautotrofe, cu referință directă la reacțiile de transmutație biologică a elementelor unde, Ca trece într’un oxidant tipic, oxigenul și în Mg
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
fapt, carrierii, n.n.), au multe dimensiuni. Dar timpul nu este ceea ce noi percepem ca timp, el se măsoară în lecțiile pe care le însușim (informația acumulată, n.n.)”. Tot așa, desigur, nu există nici un început. Ca urmare, există desigur evoluție și, implicit reîn“carnare”, și mai jos de regnul mineral. Formele și în consecință planele de reîn“carnare” sunt și vor rămâne probabil necunoscute (dacă nu cumva le putem asocia cu cele 7 plane inferioare enunțate de unii autori în completarea celor
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cei 14 Mani, cel de-al 7-lea s’a manifestat deja dând cunoscuta Lege a lui Manu ; ne aflăm așadar puțin dincolo de jumătatea existenței în regnul uman. O dovadă a sensului evoluției spiritualizării paralel cu cel al evoluției biologice, implicit cu spiritualizarea biocâmpului, este furnizat de plante care, odată cu trecerea de la gimnosperme (G) la angiosperme dicotiledonate (D) și apoi la angiosperme monocotiledonate (M), emană un biocâmp tot mai reductiv (în figura II.25 crH, care are aceeași semnificație ca ∆rH
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
transformat corpul grosier. Cenușa e incompatibilă a găzdui fluide de subtilitate superioară. În toate religiile cât de cât elaborate/acceptate ale lumii există, sub o formă mai mult sau mai puțin spiritualizată, practica jertfei. În cazul primordialității lumii transcendente și, implicit, a Divinității, care a generat lumea materială/fenomenală prin condensare, jertfa este inutilă; ar însemna că Divinitatea primește ceea ce are, și încă într’o formă de esență joasă: “a vinde castraveți grădinarului”. Situația se schimbă dacă primordialitatea aparține lumii materiale
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
unde este înlocuit de o nimicire sângeroasă a majorității oamenilor, deveniți incompatibili cu zeii . Legat de acestea, nu discutăm veridicitatea/istoricitatea evenimentelor, ci doar pomenirea lui în relație cu apariția unei noi rase/cultúri/civilizații umane în același spațiu geografic, implicit caracterul de arhetip al acestui concept. Tradiția românească amintește tot patru vârste, dar cu subtilitatea de a o plasa pe una în viitor. E vorba de Căpcăuni, Uriași, Oameni, iar în viitor de Blajini . Și am adăuga un aspect comun
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
scopul decriptării precoce a ceea ce rezervă viitorul. De o atenție deosebită s-a bucurat fenomenul urbanizării, precum și cele conexe acestuia, dar de cele mai multe ori centrul de interes s-a situat în zona fenomenelor propriu-zis urbane. Se considera astfel, mai mult implicit, că formele anterioare de conviețuire umană erau sortite istoriei și arheologiei sociale, ignorându-se faptul că unele dintre aspectele funcționale majore ale acelora sunt absolut necesare oricărei forme de conviețuire. Absența spiritului comunitar, ingredient indispensabil coerenței acțiunii colective, conduce la
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]