2,882 matches
-
toate cărțile importante omenirii, dar s-au oprit din muncă din pricina problemelor legale ivite. Mă sperie dispariția cărților. Eu am crescut într-o casă cu biblioteci până la tavan. Tatăl meu era poet, toți scriitorii în limba Idiș îi trimiteau volume, implorându-l să le traducă. Tata a șezut în bucătărie, pe când mama gătea și a tradus 13 volume din opera în lui IL Peretz. Peste 100.000 de copii au fost vândute. Dacă nu vom face ceva pentru IL Peretz el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aprilie șsubl. S.W.ț. Spre sfârșitul lui martie, plec în Italia pentru cel puțin 15 zile2. Dacă datele nu sunt convenabile, vizita s-ar putea amâna pentru toamnă. Numai că doar Dumnezeu știe ce va interveni până la toamnă!... Vă implor, nu faceți șsubl. S.W.ț eforturi pentru a mă invita în altă parte. Aș fi foarte fericit să vă văd la Lund și să rămân tot timpul cu dvs.! Sper să termin până atunci nefericita mea carte despre nefericiții
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau Italia. (Din păcate, doamna Frœbe a fost - și încă mai este - foarte bolnavă, așa încât n-am putea conta anul acesta pe 3-4 săptămâni la Casa Gabriella.) În orice caz, vă voi ține la curent cu deciziile noastre. Stig, vă implor, pregătiți-ne articolul pentru august-septembrie! Primul fascicul (190 de pagini) va apărea în iunie, al doilea în octombrie-noiembrie. Vrem cu orice preț să „vă avem” în primul volum! Dacă se poate, trimiteți un text englezesc - va fi corectat și editat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
meargă decât o zi din două și, atunci când exagera plimbările, una din trei. În cele din urmă, a fost operată și am rămas la Paris până pe 12 octombrie. Acum își recuperează încet forțele. Vă scriu mai ales pentru a vă implora să acceptați invitația la Chicago. Am aflat că decanul aștepta întoarcerea mea pentru a vă invita oficial. Sper că veți primi scrisoarea lui zilele acestea. Please, do not abandon us! Noi toți - decanul, Kitagawa, Long și cu mine - ne-am
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
spuneți despre mine mă flatează. Dar ați scris acest articol înainte de a fi primit scrisoarea mea în care încercam să-mi explic poziția.) Vă doresc, dvs. și familiei dvs., un Crăciun fericit. Vă îmbrățișez frățeșteș,ț Mircea ȘȘP.S. Vă implor să nu uitați că ne-ați promis un articol!... Martie? Aprilie?ȚȚ* LIIItc "LIII" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" 6 februarie 1962 Dragul meu Stig, Vă rog să primiți toate scuzele pentru tăcerea mea îndelungată. Firește, decizia dvs. negativă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
permite să dansezi chiar stând în cap, care dă încredere în sine și dispreț desăvârșit față de ființele josnice care ne înconjoară și care, simțind grandoarea dvs. și micimea lor, ar face orice pentru a vă împiedica să vă realizați? Vă implor, nu-l ascultați pe cel care v-ar spune „la ce bun să faci istoria religiilor?”. Nu vă ascultați nici pe dvs. înșivă dacă uneori dezgustul, acedia, vă cuprinde pe nesimțite. Să nu vă preocupe ce se va spune dacă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lacrimi, urlând și lovind cu pumnul în volanul Mercedesului în timp ce tăiam neglijent curbele periculoase din canioane. Iar când m-am întors la New York, Jayne mi-a spus că rămăsese gravidă și că intenționa să păstreze copilul, eu fiind tatăl. Am implorat-o să facă un avort. („Renunță! Îndreaptă lucrurile! Fă ceva!“ am țipat. „Nu pot să fiu altcineva! O să mor în doi ani! Nu te uita la mine ca la un nebun!“) Copiii aveau vocile lor, doreau să se explice, voiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu câteva minute înainte ca ea să apară în talk-show-ul Live with Regis and Kelly. Își flexează bicepșii și se laudă cu abdominalii („Michael nu avea doar șase - avea douăzeci și patru; o navetă!“) oricui are chef să-l admire. Femeile îl imploră să fie mai deschis și mai afectuos, aruncându-i cu indignare replici de genul „Nu sunt o curvă!“ și „Nu vrei să vorbești niciodată despre nimic!“ și „Trebuia să luăm o cameră!“ și „Ai fost bădăran!“ și „Nu - nu voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
continua să sporească de când mă mutasem aici în iulie se definea tot mai limpede și mai articulat: eu eram cel vinovat de neajunsurile lui Robby, deși Jayne încerca să comprime distanța dintre mine și el. Ea era cea care îngenunchea, implorând, ceea ce îmi reaminti de ce eram cu ea. - V-ați pus centurile? am întrebat cu voioșie în timp ce ieșeam din curte. - Mami nu-mi dă voie să stau pe scaunul din față, zise Sarah. Era îmbrăcată cu un tricou Liberty cu guler
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ei dementă pe care n-avea cum s-o dovedească. Am încercat s-o liniștesc pretinzând că înțeleg. - Deci Ashton le trimetea băieților mesaje în Neverland, corect? - Corect. Își stăpânii un nou hohot de plâns. Băieții pierduți. Ochii ei mă implorau, iar expresia feței se transformă într-una de ușurare, cineva o credea acum. - Nadine, i-ai spus asta și lui Mitchell? Am întrebat asta pe un ton împăciuitor dar de-acum eram atât de surescitat, încât vocea mea a sunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la Porsche și la bărbatul de pe locul șoferului. Robby îl privea întrebător, de parcă ar fi fost cineva cărui nu-i știa numele. Întrebările mele urmau să se contopească cu întrebările lui. Îi simțeam îndoielile în timp ce rămase rigid în fața mașinii. Îl imploram să se miște. Trebuie să te supui, îl imploram. Trebuie să-mi dai altă șansă. Scriitorul era pe cale să sâsâie ceva, dar l-am făcut să tacă. Apoi, ca și cum m-ar fi auzit, Robby își târî picioarele, forțându-se să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îl privea întrebător, de parcă ar fi fost cineva cărui nu-i știa numele. Întrebările mele urmau să se contopească cu întrebările lui. Îi simțeam îndoielile în timp ce rămase rigid în fața mașinii. Îl imploram să se miște. Trebuie să te supui, îl imploram. Trebuie să-mi dai altă șansă. Scriitorul era pe cale să sâsâie ceva, dar l-am făcut să tacă. Apoi, ca și cum m-ar fi auzit, Robby își târî picioarele, forțându-se să zâmbească. Își luă ghiozdanul de pe umăr înainte de a deschide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întors puțin încolo, aprobând. Asta ca să n-auzi ce vorbește. Am privit din nou spre fereastra lui Ashton, dar plecase de-acolo. Cum putea Robby să vorbească la telefon când plânsese de frică doar cu zece minute mai devreme? Mă implorase să omor arătarea cu zece minute mai devreme - cum de era în stare să dea telefoane, când eu de-abia dacă mă puteam mișca? Ce-mi ascundea? De ce revenise actorul? Nu ne împăcasem lăcrimând reciproc doar cu câteva ore în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-era uscată și aveam un gust de cretă din cauza tabletelor de Klonopin. „Vei fi protejat,“ promise Miller. „Nu e un caz de posedare,“ mă asigură el. „E necesar să vii în casă,“ comandă el cu gentilețe. „De ce?“ l-am implorat. „De ce?“ „Pentru că tu ești ținta. Pentru că trebuie să descoperim sursa bântuirii.“ Aveau nevoie să invoce spiritele. Și tu ești folosit ca momeală. Te-ai prins acum, Bret? Nici măcar nu-mi trebuia nimic de băut - aș fi vărsat dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la al matale V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”5 mai 1975”> Iubite domnule Dimitriu, Mai Întâi creștinescul „Cristos a Înviat și la mulți ani” apoi Întrebarea, dacă ați primit grăbita mea scrisoare, prin care vă imploram, să nu dați curs intenției complet nepotrivite, de a părăsi locul pentru care sunteți predestinat, la „Galerie”, pentru că unul, sau câțiva, vă clevetesc, gelozindu-vă . Călduroase mulțumiri pentru informațiile, pe care mi le dați despre viața culturală din Folticenii, pe care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Transilvania și Ungaria; Vă salut cu inimă înduioșată și pe voi, fruntașilor neamului românesc din Bucovina, care ați venit cu inima însuflețită din tuspatru unghiurile țării, ca să așezați piatra fundamentală pe care să se clădească trainic și neclintit «România Mare»! Implor harul și binecuvântarea dumnezeească asupra hotărârilor ce veți lua ! Rog și propun să alegeți pentru conducerea dezbaterilor pe cel mai ales dintre fruntașii poporului nostru, care cu minte luminată și cu suflet neînfricat s-a pus în fruntea reprezentanților voinței
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de seară, duba se oprea la diferite case de unde ridicau familii întregi. Teroarea puse stăpânire peste bieții oameni. Într o noapte, spre sfârșitul lunii septembrie 1940, a fost arestată mama. Ofițerul N.K.V.D.-ist, un client al cârciumii, deși a fost implorat de tata să nu o ia pe mama din mijlocul copiilor, nu s-a lăsat înduplecat nici de plânsul nostru, al celor cinci copii treziți în miezul nopții de bătăile puternice cu paturile armelor pentru deschiderea ușii. Totul a fost
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
nu face somnul mai ușor. * Toate problemele grele devin ușoare, dacă știi să le rezolvi. * Idealul doar prin vis se atinge. * În Franța, brânza s-a împuțit de mult. Se spune că... * Nu atunci când te afli la pământ trebuie să implori divinitatea. * Vârstele copacilor nu se citesc în scoarța lor. * Puțini fac salturi mortale, mulți nu le înțeleg rosturile. * Uneori iese fum și fără să faci foc. Unii macină vorbe din care nu iese făină. * Bătaia a fost ruptă din rai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
câteva vorbe și o ștergea imediat, pretextând că era așteptat de cineva, că întârziase nu știu unde. Câțiva îi știam secretul și-l persecutam sadic: „Îi spunem noi c-o iubești, îi ziceam, dacă nu ai curaj, îți facem acest serviciu.“ Ne implora să nu ne amestecăm, îi va spune el când va fi momentul, îi va spune cu siguranță, la urma urmei, ce ne pasă nouă? Momentul acela, după câte știu, n-a venit niciodată. Odată Sorin a fost văzut însă la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
milogii de toate metehnele dar mai ales “culorile” care colcăie acolo, În spatele cărora se ascunde, mai mult decât ne imaginăm, o “industrie”. Ei m’au obligat la o comparație cu mica pisicuță, deși ofensatoare pentru ea care, murind, n’a implorat nici ajutor, nici, subliniez din nou, milă. Șia respectat, la puținele ei zile, orgoliul de, subliniez, ființă. Naturii Îi plac chestiile rotunde. În jurul unui Soare sferic se rotesc, pe orbite eliptice, deci tot rotunde, planete de asemenea sferice. Coborând pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
marchizul a declanșat în iunie procedurile încheierii unei convenții oficiale. Termenii acesteia includeau nu numai ajutorul acordat de ruși rebelilor sîrbi, ci asigurau și menținerea pe viitor a unei puternice influențe rusești. Primul articol al acordului afirma: "Poporul sîrb o imploră cu mare umilință pe Majestatea Sa Imperială să numească un guvernator capabil care să-i asigure ordinea, să administreze ținutul sîrbesc și să elaboreze o constituție în acord cu obiceiurile acestui popor. Promulgarea constituției trebuie să fie făcută în numele Majestății
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fie el apucat și tras de mână (poetul „corăbiilor plecate“ se pro nunța Încă mai categoric!) În loc ca să dea, după teoria mea, buzna peste ele, sub ochii lor frumoși, speriați, Înfricoșați și bucu roși În cele din urmă, ba chiar implorându-te să mai poftești și altă dată. Oricum, s-au dus vremurile de demult când părinții căutau cu lumânarea un bărbat pe potriva fetei lor, care și-l caută și și-l alege astăzi singură, după capul și inima ei; așa cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frică și respect. L’homme n’est ni ange, ni bête et le malheur veut que qui veut faire l’ange fait la bête, scrie undeva Pascal. Pe Măriuca cea frumoasă și drăgăstoasă de odinioară, mult Îngăduitoare cu mine, o imploram, o constrângeam aproape, ca o brută inconștientă, În nu mai știu care odaie de hotel de la munte sau de la mare, să mă lase o clipă singur cu ser vi toarea de la etaj, care, de cum o văzui, mi-a răvășit tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îmi vine să aterizez, să sar din avion. Rănitul bărbos mă întreabă din nou: pe unde zburăm? Cît mai avem pînă la Iași? Strîng din dinți, răspund liniștit, îi surîd chiar, ca să se liniștească. La Iași, după ce predau răniții, îl implor pe cpt. Vanea Dicescu să mă scape de șoarece, dar seara venind, sunt obligată să plec înapoi la Tighina eu singură cu șoarecele!! La sosire am anunțat pe mecanicul Feeș că dacă șoarecele rămîne în avion eu nu mă mai
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
mai special pe care-l suportă „corpul“ meu - pe la margini, el începe să-și piardă luminozitatea, se destramă și se întunecă. Ca de fiecare dată când sunt în impas, merg la înger și îi cer lui să limpezească lucrurile. Îl implor cu înfățișarea mea de copil nevinovat (chiar, semăn cu un copil nevinovat care îl roagă ceva pe bunicul său, sigur că acesta nu o să-i reziste...): -Învață-mă, Lazarus, de ce mereu și mereu visez atât de urât despre cei de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]