2,599 matches
-
Jagdgeschwader 27" au efectuat aproximativ 340 de misiuni în acea zi, revendicând doborârea a 26 de avioane aliate cu prețul pierderii a doar două avioane proprii. Artileria antiaeriană germană a revendicat la rândul ei doborârea a încă 25 de aparate inamice. În după-amiaza aceleiași zile însă, generalul Georges a hotărât că aviația aliată trebuie să își schimbe prioritățile de la sprijinirea forțelor terestre din Belgia în favoarea asigurării acoperirii aeriene a regiunii Sedan. Acoperirea aeriană a blindatelor lui Prioux a fost astfel puternic
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
ordonat batalionului de tancuri să oprească înaintarea, în cazul în care întâmpina o rezistență serioasă. Tancurile germane au înaintat, acoperite de focul puternic al artileriei și aviației, spre punctul fortificat al francezilor de la Thisnes fără să țină seama de contraatacul inamic de la Crehen din spatele frontului propriu. Străzile din Thisnes fuserseră baricadate. Atacul german a fost întâmpinat de focul artileriei grele, reușindu-se la un moment dat oprirea înaintării comapaniei de tancuri. Restul forțelor germane a reușit să ocoleansă pozițiile franceze prin
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
în partea de sud-est, traversând râul Meuse. Pentru blocarea intervenției Armatei I franceze, Hoepner a lansat atacuri de diversiune în zona de nord. Hoepner considera că Divizia a 3-a Panzer, proaspăt sosită pe front, are de înfruntat o forță inamică inferioară. Pe de altă parte, el considera ca Divizia a 4-a Panzer trebuia să lupte în mod sigur cu forțe mecanizate franceze puternice la Hannut și Thisnes - poziții pe care francezii le abandonaseră de fapt - și foarte probabil cu
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
timp, unități de motocicliști germani și mașini blindate au executat misiuni de recunoaștere pentru identificarea punctelor de infiltrare și traversare. Începând cu ora 11:30, Divizia a 3-a de infanterie franceză a identificat prezența a cam 80 de tancuri inamice la Marilles și aproximativ 100 la Orp. Unitatea de dragoni a luptat pentru apărarea punctelor întărite sprijinită de escadronul de tancuri Hotchkiss, dar rezistența lor a început să se prăbușească în jurul orei 13:30. Colonelul Dodart des Loges, comandantul sectorului
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
prizonieri. Diviziile mecanizate franceze (2 și 3) au început în aceste condiții retragerea generală spre ves. Tancurile germane, care nu aveau motive să se teamă de contraatacurile inamicului pe flancuri, au început o înaintare rapidă, distrugând până seara toate grupările inamice rămase în urmă. Brigada a 3-a Panzer a raportat la sfârșitul zilei distrugerea a 54 de tancuri inamice, 36 de către Regimentul al 5-lea și restul de Regimentul al 3-lea. Pierderile proprii au fost catalogate ca „ușoare”. Conform
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
nu aveau motive să se teamă de contraatacurile inamicului pe flancuri, au început o înaintare rapidă, distrugând până seara toate grupările inamice rămase în urmă. Brigada a 3-a Panzer a raportat la sfârșitul zilei distrugerea a 54 de tancuri inamice, 36 de către Regimentul al 5-lea și restul de Regimentul al 3-lea. Pierderile proprii au fost catalogate ca „ușoare”. Conform unei evaluări provizorii, Regimentul al 6-lea Panzer pierduse doar două tancuri. E adevărat că francezii scoseseră din luptă
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
militare, au deschis închisorile și au strâns taxe de la locuitori pentru șefii albanezi. Isa Boletini și Idriz Seferi au stabilit relații de prietenie cu Serbia în timpul ultimelor revolte albaneze, deși ei au fost cât pe ce să treacă în tabăra inamică, fără știrea sârbilor. Cu o zi înainte de începerea celui de-al Doilea Război Balcanic, la prânz, Seferi a atacat cu o trupă de 1.000 de oameni posturile de frontieră sârbe. Erau înarmați cu arme de foc care le fuseseră
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
ardelenilor și bucovinenilor față de România a fost contestat, ci a existat și suspiciunea unora precum că soluția voluntariatului a fost aleasă de către prizonierii din Rusia, doar pentru a scăpa din captivitate sau pentru a facilita pătrunderea propagandei și a spionajului inamice în tabăra română. Atitudinea s-a schimbat doar după șocul campaniei dezastruoase din 1916, odată cu declanșarea activității de refacere a Armatei Române. Conștienți de faptul că nu toți prizonierii vor putea fi primiți în rândurile Armatei Române, unii dintre aceștia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
să favorizeze menținerea în proximitate a efectivelor de partizani. Dintre acestea, cele conduse de Musakov au fost cele care a cauzat cele mai mari dureroase legiunii, materializate atât prin ocuparea garnizoanei din nord cât și prin dezertarea unor voluntari la inamicii bolșevici. Ca urmare, un detașament specializat a primit misiunea de a controla toate trenurile ce treceau prin sectorul românesc și de a face percheziții în garnizoanele unde au fost semnalate intenții de dezertare. Datorită durității lor în luptă, românii au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
O mină de teren este un dispozitiv exploziv ascuns sub sau pe sol și conceput pentru a distruge sau a dezactiva ținte inamice, variind de la combatanți până la vehicule și tancuri, care trec peste sau pe lângă ea. Un astfel de dispozitiv este de obicei detonat în mod automat prin presiune când o țintă pășește pe ea sau conduce pe deasupra ei, deși alte mecanisme de
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
folosite uneori. O mină de teren poate provoca daune prin efectul direct al exploziei, prin fragmentele care sunt aruncate de explozie, sau prin ambele moduri. Denumirea provine de la practica veche de minerit militar, prin care tuneluri erau săpate sub fortificațiile inamice sau sub formații de trupe de către geniști. Aceste tuneluri ucigașe ("mine") au fost la început prăbușite pentru a distruge obiective situate deasupra lor, dar ele au fost mai târziu umplute cu explozibili și detonate în scopul de a provoca pagube
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
ofensivă generală pentru a avansa dincolo de vestul Munților Apuseni. În contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice, astfel că nu ar fi putut fi considerată o frontieră politică, din moment ce aceasta ar fi urmat să fie fixată prin tratativele de pace. Menținerea integrării teritoriale a Ungariei și în mod deosebit păstrarea Transilvaniei au reprezentat obiectivul fundamental firesc al
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
comandantul Diviziei a 7-a a dispus arestarea și judecarea profesorului Apáthy. Un monument ridicat și inaugurat în 1920 amintește de victimele atacului. La 24-25 ianuarie, posturile române de pe valea Crișului Alb de la Sebiș au fost atacate de de forțe inamice cu un efectiv de 1.000-1.200 de soldați, susținuți de artilerie și două trenuri blindate. Reacția energică a trupelor române a fost temperată de opunerea Aliaților, permițându-se numai ocuparea localității Zam, unde se afla un mare depozit, pe
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
populație de aproximativ 165.000 de locuitori, orașul nu suferise bombardamente importante ale aliaților. Pe de altă parte, orașul era un simbol important pentru regimul nazist și pentru poporul german. Nu doar că devenise primul oraș german amenințat de atacul inamic în timpul acestui război, dar era capitala Sfântului Imperiu Roman a lui Carol cel Mare, fondatorul primului „Reich”" Datorită acestor fapte, orașul prezenta o uriașă valoare propagandistică. Starea de spirit a apărătorilor orașului a fost influențată de modificarea atitudinii populației față de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
proiectile din cele 372 de guri de foc timp de două ore. Divizia a 30-a de infanterie și-a început înaintarea pe 2 octombrie. Atacul a fost precedat de un bombardament al artileriei grele proprii, care a vizat cazematele inamice. În ciuda bombardamentelor, infanteria a avut nevoie de 30 de minute pentru cucerirea fiecărei cazemate în parte. În timpul înaintării, americanii au fost forțați să atace neîntrerupt fortificațiile germane, orice întrerupere a acțiunii fiind folosită de către germani pentru organizarea a unor contraatacuri
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul lor, bombardierele aliate au efectuat raiduri de bombardament asupra obiectivelor. În timpul luptelor, americanii au avut pierderi importante, atât datorită contraatacurilor germane, cât și ca urmare a acțiunilor infanteriștilor de distrugere a cazematelor inamice. Germanii au folosit noaptea de 10-11 octombrie pentru fortificare caselor orașului Bardenberg. Infanteriștii americani nu au reușit să cucerească orașul, fiind nevoiți să se retragă din fața unei apărări foarte hotărâte. În aceste condiții, artileria americană a preluat sarcina distrugerii punctelor
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de canalizare și pivnițele clădirilor. Americanii au fost obligați ca să verifice fiecare gură de canal, clădire și subsol pentru ca să înainteze în relativă siguranță. În acest timp, blindatele americane nu aveau capacitatea să manevreze pentru ca să răspundă în mod eficient la focul inamic. Civilii germani au fost evacuați forțat din zonele pe care le cuceriseră americani - niciunui civil nu i s-a permis să rămână în spatele frontului aliat. Succesul americanilor în oraș nu s-a măsura prin rapiditatea înaintării, ci prin numărul de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
foarte groase din orașul vechi. Obuzierele Loviturile obuzierului au creat culoare de trecere care au permis infanteriștilor să înainteze de la o clădire la altă fără să fie obligați să se deplaseze pe străzile orașului, unde ar fi fost țintele focului inamic. Înaintarea tancurilor americane Sherman a fost oprită în intersecțiile orașului, unde au căzut pradă tirului tunurilor antitanc germane bine camuflate. Pentru ca să evită să mai fie distruse de inamic, tancurile și celelalte vehicule blindate au continuat înaintarea cu mare grijă, deseori
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
fie distruse de inamic, tancurile și celelalte vehicule blindate au continuat înaintarea cu mare grijă, deseori distrugând cu foc direct clădirile care puteau adăposti tunuri antitanc. În paralel, infanteria americană a verificat fiecare clădire, pentru ca să anihileze orice cuib de rezistență inamică. În timp ce aviația aliată împiedica manevrele forțelor terestre inamice, infanteriștii germani s-au folosit de canalizarea orașului pentru ca să se deplaseze în spatele liniilor americane și să le atace din spate. Rezistența apărătorilor germani a fost foarte puternică, ei lansând dese contraatacuri de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
blindate au continuat înaintarea cu mare grijă, deseori distrugând cu foc direct clădirile care puteau adăposti tunuri antitanc. În paralel, infanteria americană a verificat fiecare clădire, pentru ca să anihileze orice cuib de rezistență inamică. În timp ce aviația aliată împiedica manevrele forțelor terestre inamice, infanteriștii germani s-au folosit de canalizarea orașului pentru ca să se deplaseze în spatele liniilor americane și să le atace din spate. Rezistența apărătorilor germani a fost foarte puternică, ei lansând dese contraatacuri de mică amploare și folosind toate vehiculele blindate de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
a zburat apoi într-un avion cu un singur loc și în luna aprilie a realizat alte două victorii. A șasea victorie a avut loc în luna iulie. Nu se știe câte dintre victoriile lui Pégoud au implicat distrugerea avioanelor inamice, deoarece luptele aeriene de la începuturile aviației erau destul de rare pentru a fi creditate ca motiv al aterizărilor forțate. Cu toate acestea, este sigur că Pégoud, mai degrabă decât Roland Garros (patru victorii documentate), a fost primul pilot care a dobândit
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
Artileria austro-ungară a executat bombardarea satului Onești, de pe dealul Coșna, distrugând gara și triajul acesteia, dar nereușind să avarieze podul de fier de peste Trotuș. Iată ce scria Ioan Missir, referindu-se la Oneștiul anului 1917: "Onești. Gara, bătută de artileria inamică, se cutremură, împrăștiind din răstimp bucăți de șină cu terasament cu tot, moloz și sfărâmături de vagoane, obuzele se sparg toate în cuprinsului singurului loc de cale ferată prin care respirăm. Avioanele completează simfonia petrecută de tirul furios al bateriilor
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
datorită condițiilor meteo din Anglia. Până la urmă, sosirea Brigăzii a 4-a de parașutiști comandate de generalul Hackett și a subunităților de artilerie a întârziat cu mai multe ore. Aterizarea parașutiștilor la ora 15:00 s-a făcut sub focul inamic. Avioanele aliate și parașutiștii au fost loviți de focul inamic, iar militarii și planoarele au suferit și din cauza vegetației uscate incendiate în timpul luptelor. Până în cele din urmă, SS-iștii olandezi au fost copleșiți de valurile de debarcare și au fost
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
4-a de parașutiști comandate de generalul Hackett și a subunităților de artilerie a întârziat cu mai multe ore. Aterizarea parașutiștilor la ora 15:00 s-a făcut sub focul inamic. Avioanele aliate și parașutiștii au fost loviți de focul inamic, iar militarii și planoarele au suferit și din cauza vegetației uscate incendiate în timpul luptelor. Până în cele din urmă, SS-iștii olandezi au fost copleșiți de valurile de debarcare și au fost alungați, iar unele grupuri s-au predat. În ciuda oricăror greutăți
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
înălțimile de la nord de pozițiile lor, dar au fost copleșiți de germani. Militarii din South Stafford au încercat la rândul lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice, cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]