2,947 matches
-
și eliberarea împăratului. Marchionul Bonifaciu de Montferrat, acum rege al Thessalonicului, care vedea amenințîndu-se provinciile lui de la nord de către bulgari și cumani, purcese asemenea în ajutorul celorlalți latini și, în calea lui, respinse cu succes atacul izolat al unei cete inamice, dar urmărind-o, lunecă prea departe cu spumegândul lui curaj și pieri prin rană de moarte. Asupra capului tăiat a regelui din Thessalonic ce i se adusese, Ioannițiu serbă cu bucurie un triumf, nemeritat îndealtmintrelea, căci nu-l câștigase el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Acest erou făcu o ieșire puternică cu ceata sa de cavaleri în contra asediatorilor, aruncă claie peste grămadă oștirea lor compusă din patruzeci și opt de cohorte, făcând între ei un grozav măcel. Încurajați prin aceasta, pedestrimea și târgoveții atacară corăbiile inamice care ancorau aproape de zidurile cetății, luară douăzeci și cinci dintre ele și le traseră cu bucurie în portul Constantinopolei. Astfel cetatea și împărăția scăpară deocamdată, dar Vatatzes și Asan reînnoiră în anul următor (1236) atacul asupra orașului împărătesc, pe care iar îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Astfel cetatea și împărăția scăpară deocamdată, dar Vatatzes și Asan reînnoiră în anul următor (1236) atacul asupra orașului împărătesc, pe care iar îl înconjurară cu asediu. Ioan de Brienne strânsese până atunci pe vasalii si aliații săi, ținu bărbătește calea inamicilor aliați; câștigă o hotărâtoare biruință și zădărnici în acest chip al doilea asediu al rezidenței sale. Ruptura și reîmpăcarea între Ioan Asan și Vatatzes. Împresurarea orașului Tzurulus. Cu toată înlăturarea momentană a primejdiei, latinii erau în genere reduși la o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu orice preț. Se apără deci cu zel, curaj și dibăcie de multiplele și zilnicele atacuri ale inamicului, condus de părerea că cine nu voiește să lupte când poate va trebui să lupte când nu va voi. Atacă deci trupele inamice într-un mod atât de neașteptat și de iregular, încît le uimea de slăbeau din stricta disciplină de pîn-acuma; ele se fereau, cu toată evidenta lor precumpănire numerică, de orice ciocnire cu dânsul, pentru că a fi prins de dânsul însemna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și al lui Radoslav și stătea în servicii romeice. Acest viteaz căpitan, alergând repede la locul de luptă, surprinse corpul de oștire al dușmanilor, îl pătrunse de spaimă, îl puse pe fugă și-l goni până la râul Skafides, unde luptătorii inamici pieriră cea mai mare parte în valuri împreună cu podul rupt în două, iar parte își deteră sufletul sub săbiile romeilor ce alergau după ei. Nici de astă dată bulgarii de sub Bossilas, cari erau cu leafă în oastea romeică, nu renegară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din ponoară și râpile stâncilor, oștirea sa e dată pierzării depline. Numai îmbrăcîndu-se prost și cu ajutorul plin de abnegație a comisului său, Ștefan regele izbutește să se tupile cu suită mică și cu mare primejduire a vieții sale printre șirurile inamice spre Temișoara de unde plecă la Wissegrad. Nemaisupărat după așa biruință, Mihai Basarab se purtă ca principe neatârnat și nu mai recunoscu supremația Ungariei. Dan I Voievod. Tot astfel fu și cu Dan I, fiul lui Radu-Negru și urmașul lui Mihai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe locuitori. Mircea strânse asemenea puteri considerabile, porni femeile și copiii la deplină siguranță înlăuntrul înaltului lanț de munți despre marginea Ardealului, el însuși evită de la început orice bătălie la larg, ci se ținea numai pas cu pas de oștirea inamică în coastele ei, alegîndu-și drumul prin codri de stejar, numeroși și greu de atacat, cari petreceau pe atunci țara în toate laturile și-l acopereau îndeajuns. Lipindu-se astfel cu îndărătnicie de pașii dușmanului, aproape de el și totuși departe, îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sub zidurile capitalei, se ascunse neobservat cu 500 de luptători aleși și cu mulți voluntari în șanțul ce înconjura orașul, năvăli fără veste și ocupă cu puțină osteneală tabăra lui Musa, pe când acesta gonea și lovea rău corpurile de armată inamică ce se prefăceau că fug, nimici pe deplin părțile de trupe pe cari Musa le lăsase spre paza taberei sau cari se refugiase într-acolo. Când Musa, întorcîndu-se de la urmărire, își văzu tabăra în mâna dușmanului, atunci trupele sale, atât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de Mircea cu de prisos atât cu bani cât și cu ajutor de oaste, întărit prin mercenarii și căpitanii lui Suleiman, câți nu-i fusese cu credință, Musa la-nceputul anului 1410 înaintă din ponoarăle și ascunzătorile Emului, împinse oastea inamică până dincolo de Sofia și apăru pe neașteptate cu putere considerabilă la porțile Adrianopolei. Cu toată primejdia vădită a situației și cu toate sfaturile foarte cu pripă ale celor mai însemnați căpitani de oaste, Suleiman nu se-ndura să se smulgă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acum fusese împiedecați prin oastea ce sta la mijloc, a lui Musa. Musa se ținea de pașii contrariului său, se încurca numai în harțe mici, evitând orice bătălie mai mare, dar, cu toată apărarea, nu putu să oprească irumperea trupelor inamice prin trecătorile Balcanilor și trecerea lor în șesul sârbesc. Aci se împreunară cu Mohamed nu numai craiul Serbiei, Ștefan, ci și alți pași și bei turcești, iar mai cu samă Nestorul lor, Ewrenos beg de la Ienigewardar a fost adevăratul suflet
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe care îl numi cel mai bun vlăstar al casei lui Osman. Aflând aceasta, Musa plin de mânie s-aruncă asupra trădătorului, îl ajunse din fugă și-l spintecă în două cu sabia; dar, fiindcă prea se apropiase de cetele inamice, servitorul lui Hassan izbuti să-i taie cu totul brațul ridicat spre lovire. Viteaz ca un leu cum era el, se întoarse spre luptă în șirurile foarte topite alor săi; dar când aceștia zăriră pe stăpânul lor schilodit, văzură în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce semăna a fugă în partea lui Mohamed. Părăsit de toți, fără ajutor și tovarăși, Musa dete dos să scape prin fugă, îndreptîndu-se pe un cal repede spre Valachia. Dar, necunoscând drumurile, dete într-o mlaștină, de unde-l scoaseră călăreții inamici ce-l urmăreau și fu dus înaintea lui Mohamed, care porunci să-l gâtuie cu ștreangul. Însă mortului Mohamed îi făcu onori princiare, arătă mare întristare, zise să se ție un serviciu funebru solemn și să ducă cadavrul la Brussa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apere bine contra inamicilor orașul și ținutul amanetat și în caz de trebuință să ceară ajutor de trupe de la regele; iar regele din parte-i se îndatorea să răspunză suma împrumutată chiar în cazul când Halicz ar încăpea pe mâni inamice și s-ar pierde. Petru Vodă se sili și izbuti să câștige pe Mircea, viteazul voievod al Valachiei, pentru Polonia și în contra Ungariei. Astfel se încheie între cei doi voievozi și regele Vladislav o alianță defensivă mai cu samă contra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oricării surprinderi din partea inamicului. Corpul de căpetenie al trupei îl comanda Sigismund în persoană, la care se alăturase, cu însemnat ajutor de oaste, credinciosul primat al Ungariei, Ioan de Kanischa, carele însă apucă alt drum pentru a irumpe în țara inamică. Când regele, făr-a presupune deosebitele locuri de curse, începe să treacă lanțul Carpaților ce se ridică între Ungaria și Moldova, se vede deodată în mijlocul acelor curse, încunjurat și atacat pe neașteptate de o nenumărată mulțime de arcași moldoveni; oameni și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
drumul acesta o despărțire a lucrului [e], după cum ne-nvață istoria, neapărată și folositoare dacă ea se manipulează cu precauțiune. Această manipulare precaută se ajunge cu deosebire prin aceea cum că între părți nu numai că nu există un raport inamic, ci din contra unul cât se poate de îndatoritor; și acest raport iar se cîș[t]igă prin aceea cum că despărțirea lucrului nu are loc decât, obiectiv, în productele științei, iar nu subiectiv în producenții și autorii ei; din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l da pierzării pe filosof : ordonă ca, în așa-zisa călătorie de întoarcere acasă, el să fie dus la Egina aflată în război cu Atena și abandonat în puterea locuitorilor acesteia, deciși să-l ucidă pe primul reprezentant al cetății inamice care le-ar călca insula. Planul criminal eșuează doar parțial : în ultima clipă, Platon scapă de condamnarea la moarte cerută de egineți, însă este vândut ca slav lui Anniceris din Cyrene. Autocratul care l-a chemat pe Platon la Siracuza
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
doi mari maeștri, al Templierilor și al Ospitalierilor, hotărăsc să asedieze Ascalonul. Pornesc cu toții la asediu, regele, curtea, patriarhul, preoții cu crucile și stindardele, arhiepiscopii din Tyr, din Nazaret, din Cezareea, În fine, mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele... Ascalonul era apărat de o sută cincizeci de turnuri, iar locuitorii se pregătiseră din timp de asediu, fiecare casă era ciuruită de barbacane pentru aruncat proiectile, fiind tot atâtea fortărețe Înlăuntrul fortăreței. Templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trupele de pe Alexandru Nevski, dar poate că-mi confund eu textele. Priviți acolo, grupul acela, trebuie să fie soldații contelui d’Artois, freamătă să se arunce În bătălie, căci nu pot suporta nicidecum ultrajul, și chiar se Îndreaptă spre frontul inamic, și Îl provoacă cu strigătele de amenințare!” Tocmai În acest moment se petrecu incidentul. Nu-mi amintesc bine, cortegiul Înaintase, un grup de activiști, cu lanțuri și cu niște bastoane de alpiniști, Începuse să forțeze rândurile polițiștilor ca să se-ndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dușmanul o știe... Până și intențiile noastre cele mai secrete dușmanul le cunoaște... Ei bine, asta nu mai merge! Din moment în moment ne așteptăm la evenimente importante și iată-ne înconjurați numai de spioni, parcă am fi în țară inamică... Eu, firește, am conștiința împăcată! Eu de mult mi-am făcut datoria și am raportat excelenței că aici nu miroase a patriotism. Excelența nu m-a ascultat. Avea încredere. Zicea că suntem acasă... Acuma poftim, acasă!... Chiar aseară mi-au
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
27 iulie 1915, dar probabil c-a ajuns la Castel pe 4 august. Cu siguranță. Iată ce spune căpitanul: Domnișoară, Vă scriu pentru a vă da o veste foarte tristă: cu zece zile în urmă, în timpul unui asalt asupra liniilor inamice, caporalul Bastien Francœur a fost împușcat în cap de o rafală inamică. Salvat de ceilalți soldați, a fost adus în tranșee, unde un infirmier nu a putut face altceva decât să constate gravitatea extremă a rănilor sale. Din nefericire, caporalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
august. Cu siguranță. Iată ce spune căpitanul: Domnișoară, Vă scriu pentru a vă da o veste foarte tristă: cu zece zile în urmă, în timpul unui asalt asupra liniilor inamice, caporalul Bastien Francœur a fost împușcat în cap de o rafală inamică. Salvat de ceilalți soldați, a fost adus în tranșee, unde un infirmier nu a putut face altceva decât să constate gravitatea extremă a rănilor sale. Din nefericire, caporalul Francœur a decedat în minutele care au urmat, fără a-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în salturile acelea de-o stângăcie de vis răutăcios... L-am găsit lângă gară, odihnindu-se pe postamentul unei statui reprezentând un soldat care, într-o mână, ținea o pușcă cu baionetă, cu cealaltă ocrotindu-și burta sfâșiată de gloanțele inamice... Acum se rușina de gestul lui cam intempestiv... Și tot brusc, amândoi, au alergat pe peron, s-au suit în primul tren ce-a oprit... și au plecat... Anul trecut, în Sibiu fiind, am vorbit la telefon... S-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
prea în serios. Iubește fotbalul, se uită la cât mai multe meciuri, fără a fi însă fanul vreunui club. Uneori, înaintea vreunui derby, începe să urle „Forza Steaua!“ sacadat, ca și cum ar întruchipa o galerie în marș forțat către un stadion inamic. Se ocupă și de cafeaua de dimineață. Este popular, fără a spune prea multe poante (pe care nu le știe). Unul dintre prototipurile omului simplu, perfect adaptat acestei țări. Îi place atât Sandra, dar nu refuză nici un Guță. Îi place
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
la minimum - pe calculatorul personal, construind orașe și cetăți, îngrijind mai întâi temple, apoi biserici, rezistând atacurilor barbare ale năvălitorilor și contraatacând eficient, dar iertător? Nu aveam nici o plăcere să omor, să distrug, să rad de pe fața pământului virtual așezările inamice. Ba chiar bucuria mea era creștinarea. Cu o legiune de preoți care mă costaseră ceva aur, converteam pur și simplu adversarii, până depășeam cuantumul de populație îngăduit de Microsoft. Problema a fost însă alta. Pe cât de cuminte, de gospodar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
informația ca atare. — Atunci ce? Am așteptat ca absintul pe care Îl comandasem să-mi umple gura, rece și uleios cum era. Poate avea de-a face cu transgresiunea, am reflectat, sentimentul de a fi pe partea cealaltă - În spatele liniilor inamice, ca să zic așa. Da, probabil că asta mă atrăgea. Într-un fel, mă simțeam de parcă aș fi fost deghizat. Poate la asta se referea Froehlich când vorbea despre „impulsuri“: constrângerea de a face lucruri pe care nu reușești să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]