6,102 matches
-
Elisabeta" cu care va executa o misiune la Constantinopol. În anul următor este numit comandant al vedetei fluviale "Walter Mărăcineanu". În perioada primului război mondial, căpitanul Gheorghe Koslinski îndeplinește funcțiile de comandant al portului Cernavodă, apoi conduce un detașament de infanterie marină cu care acționează în zona Dunării - între Pietroșani și Giurgiu. Este numit apoi ca ofițer cu tragerile indirecte în Statul major al flotei române de operații de sub comanda comandorului Vasile Scodrea (1917-1918). Prin ordinul Marinei Regale Române nr. 3829
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
anul următor se transferă la Liceul Militar "Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, ale cărui cursuri le va absolvi în anul 1967 ca șef de promoție. A absolvit apoi cursurile Școlii Superioare de Ofițeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, arma infanterie (șef de promoție pe armă, 1970) și Facultatea de Arme Întrunite din cadrul Academiei Militare, (1976). În anul 2000, obține titlul științific de doctor în Științe militare. După absolvirea școlii de ofițeri cu gradul de locotenent, îndeplinește funcții de comandă și
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
de către magnații și instanțele străine din Brandenburg și Austria (Austria chiar a încercat să-l alunge pe Ioan și să-l înlocuiască cu Carol de Lorraine), Ioan a reușit să reformeze complet armata poloneză. Armata a fost reorganizată în regimente, infanteria a renunțat la sulițe și care au fost înlocuite cu topoare, iar cavaleria a adoptat husarii. Ioan a crescut, de asemenea, numărul armelor și a introdus noi tactici de artilerie. Ca un diplomat, Ioan și-a imaginat o alianță cu
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
compusă în special din cavalerie ușoară. Printre forțele de pe flancul drept se aflau steaguri din întreg Marele Ducat al Lituaniei, inclusiv hărțași tătari și, se pare, și detașamentul moldovenesc. Forțele cavalerilor teutoni erau compuse în special din cavalerie grea și infanterie. În rândurile lor se aflau mercenari din vestul Europei, numiți "oaspeți ai Ordinului". Efectivele exacte ale celor două tabere nu pot fi estimate cu ușurință. Istoricii se pot baza doar pe două surse credibile. Cel mai bine păstrate date sunt
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
-și adune toate forțele într-o singură linie de atac. În același timp, lituanienii lui Vytautas s-au reîntors pe câmpul de bătaie și au reintrat în luptă. În acel moment au intrat în luptă năvălind din pădurile înconjurătoare și infanteria lituaniană , teutonii fiind brusc depășiți numeric. Ulrich von Jungingen a condus personal atacul a 16 steaguri de cavalerie grea din rezervă. În acel moment și polonezii au aruncat în luptă ultimele rezerve în sprijinul steagurilor obosite. În ciuda rezistenței puternice, cele
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
putea să zboare pe distanțe scurte. Tânărul Erwin era considerat un viitor inginer aeronaut și va da dovadă toată viața de calități tehnice excepționale. Totuși, spre dezamăgirea familie sale, tânărul Rommel s-a înrolat în 1910 în Regimentul 124 de Infanterie Württemberg ca ofițer cadet și, la scurt timp după aceea, a fost trimis la Școala de Ofițeri din Danzig (azi Gdansk, Polonia). A absolvit-o în 15 noiembrie 1911 și a fost înaintat în grad, devenind locotenent în ianuarie 1912
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
s-a născut o fiică, botezată Gertrud. În timpul Primului Război Mondial, Rommel a luptat în Franța, de asemenea în România ("vezi: Participarea României la primul război mondial") și Italia ("vezi: Campania italiană (primul război mondial)"), inițial ca membru al Regimentului 6 de Infanterie Württemberg, și cea mai mare parte a războiului în batalionul de vânători de munte Württemberg din corpul de armată al zonei Alpilor, "Alpenkorps". Pe durata stagiului din această unitate, a căpătat o reputație prin luarea unor decizii tactice rapide și
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
Batalionul său a folosit arme chimice (gaze) pe durata bătăliei de la Isonzo, acest lucru jucând un rol important în victoria repurtată de Puterile Centrale împotriva Armatei Italiene în Bătălia de la Caporetto. Rommel a servit un timp în același regiment de infanterie în care era și Friedrich Paulus, amândoi având de suferit unele dintre cele mai catastrofale înfrângeri în timpul următorului război mondial. În timp ce lupta la Isonzo, Rommel a fost luat prizonier de italieni, însă a evadat, scăpând de escortă și, profitând de
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
cauzată în principal de proasta conducere și dotare tehnică și că atunci când acestea se îmbunătățeau, ostașii italieni deveneau ușor egalii forțelor germane. După război, Rommel a rămas la comanda batalionului iar între anii 1929-1933 a fost instructor la Școala de Infanterie din Dresda. Din 1935 până în 1938 Rommel a fost instructor la Academia de Război din Potsdam. Jurnalul de război al lui Rommel, "Infanterie greift an" ("Infanteria atacă"), publicat în 1937, a devenit una dintre cele mai consultate opere militare și
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
război, Rommel a rămas la comanda batalionului iar între anii 1929-1933 a fost instructor la Școala de Infanterie din Dresda. Din 1935 până în 1938 Rommel a fost instructor la Academia de Război din Potsdam. Jurnalul de război al lui Rommel, "Infanterie greift an" ("Infanteria atacă"), publicat în 1937, a devenit una dintre cele mai consultate opere militare și a atras atenția lui Adolf Hitler, care l-a plasat ca legătură între Ministerul de Război cu Hitlerjugend (HJ, organizația tineretului hitlerist), în
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
rămas la comanda batalionului iar între anii 1929-1933 a fost instructor la Școala de Infanterie din Dresda. Din 1935 până în 1938 Rommel a fost instructor la Academia de Război din Potsdam. Jurnalul de război al lui Rommel, "Infanterie greift an" ("Infanteria atacă"), publicat în 1937, a devenit una dintre cele mai consultate opere militare și a atras atenția lui Adolf Hitler, care l-a plasat ca legătură între Ministerul de Război cu Hitlerjugend (HJ, organizația tineretului hitlerist), în Înaltul Comandament al
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
Englezii au reușit să echilibreze situația cucerind reduta Malakoff, ucigându-l pe amiralul Kornilov, reducând la tăcere cele mai multe tunuri rusești și deschizând o breșă în apărarea orașului. Anglo-francezii nu au exploatat succesul inițial prin executarea unui atac de amploare al infanteriei, ratând cucerirea fortificațiilor. În același timp, corăbiile aliate au bombardat apărarea rușilor, reușind mai multe distrugeri ale fortificațiilor, după care s-au retras. Bombardamentul a fost reluat a doua zi. Lucrând peste noapte, însă, rușii au reușit să repare toate
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
lungul asediului. În timpul lunilor octombrie și noiembrie 1854, au avut loc bătăliile de la Balaclava și de la Inkerman. După Inkerman, rușii și-au dat seama că asediul nu avea să fie ridicat printr-o bătălie de câmp, și și-au mutat infanteria în interiorul fortificațiilor pentru a ajuta apărătorii. La sfârșitul lunii noiembrie, vremea s-a stricat, furtunile de iarnă răvășind tabăra aliaților și liniile de aprovizionare. Oamenii și caii s-au îmbolnăvit și au ajuns în scurtă vreme să sufere de foame
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
de mult pe apărători pentru ca aceștia să nu remarce atacul britanic principal pe flancul stâng și în centru. Pe flancul drept, divizia generalului Bousquet, sprijinită de tunurile flotei franceze, a traversat râul și a escaladat zona stâncoasă, de unde a alungat infanteria și artileria rusă din zonă. Bousquet nu a reușit să mai înainteze fără întăriri, care nu puteau veni rapid. În stânga lui Bousquet, francezii comandați de generalul Canrobert a traversat râul, dar nu au reușit să-și urce și tunurile pe
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
reușit nici măcar să traverseze râul. În fața tirului puternic al rușilor, avansarea francezilor a fost oprită, iar atacatorii au fost obligați să se adăpostească în viile de lângă satul Bourliouk. Între timp, britanicii au avansat. Armata era aranjată pe două linii de infanterie, în spatele lor aflându-se infanteria și cavaleria din rezervă. Britanicii au atacat în dezordine, flancurile a două divizii amestecându-se și transformându-se într-o gloată. Nereușind să-și pună oamenii în ordine, ofițerii englezi au dat ordinul de atac
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
În fața tirului puternic al rușilor, avansarea francezilor a fost oprită, iar atacatorii au fost obligați să se adăpostească în viile de lângă satul Bourliouk. Între timp, britanicii au avansat. Armata era aranjată pe două linii de infanterie, în spatele lor aflându-se infanteria și cavaleria din rezervă. Britanicii au atacat în dezordine, flancurile a două divizii amestecându-se și transformându-se într-o gloată. Nereușind să-și pună oamenii în ordine, ofițerii englezi au dat ordinul de atac al formațiilor așa cum erau. Englezii
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
în care tatăl său își pusese speranțele pentru un mandat la președinția SUA, s-a înrolat în Marina Militară, fiind instruit ca pilot. Din același motiv al ambiției, Jack s-a oferit și el ca voluntar la marină și la infanterie, dar nu a fost acceptat din probleme de sănătate (bolile cronice și problemele cu coloana vertebrală). Nu a renunțat și cu ajutorul tatălui său, care i-a falsificat fișa medicală, și fără să treacă examenul medical, a fost acceptat la Centrul
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
s-a inversat în ultimii ani ai celui de-al doilea conflict mondial. În această ultimă perioadă, de exemplu, un Corp sovietic de tancuri avea cam tot atâtea blindate cât o divizie americană de tancuri, iar o divizie sovietică de infanterie, dacă nu era întărită pentru executarea unei misiuni speciale, avea deseori tot atâția soldați cât un regiment american. Sovieticii nu au urmat concepția germană, conform căreia soarta următorului război urma să fie decisă așa de repede, încât armata se putea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
nici cele de execuție ale armatei. De vreme ce noile doctrine militare au fost asociate cu ofițeri declarați inamici ai poporului, interesul pentru teoriile militare revoluționare a scăzut. Marile unități mecanizate au fost desființate, iar tancurile au fost distribuite în unitățile de infanterie. După ce blitzkriegul german și-a dovedit forța în Polonia și Franța, Armata Roșie a început un efort frenetic pentru refacerea corpurilor mecanizate, dar ținta de recreare a unei armate moderne nu a fost atinsă decât parțial până în 1941, anul declanșării
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
un rol de maximă importanță în războiul civil spaniol. Republicanii spanioli au fost aprovizionați cu peste 1.000 de avioane, 900 de tancuri, 1.500 de piese de artilerie, 300 de care blindate, sute de mii de arme mici de infanterie și 300.000 de tone de muniție. Decizia pentru participarea sovietică la războiul civil din Spania a fost influențată în mod hotărâtor de creșterea tensiunilor dintre Stalin și Hitler, acest din urmă fiind un sprijinitor hotărât al fascismului și al
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
în 1951 a puștii de asalt AK-47, proiectată cu 4 ani mai devreme. De asemenea, în cadrul politicii de modernizarea a forțelor militarea sovietice, extrem de importantă a fost și introducerea a transporturului blindat BMP-1, primul astfel de vehicul din lume destinat infanteriei. Toate inovațiile și modernizările aveau să-i asigure armatei sovietice forța necesară pentru dominarea Războiului Rece. Numeroase efective ale Armatei Roșii care luptaseră pentru eliberarea Europei de ocupația nazistă au rămas în țările în care au ajuns și după capitularea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
în acest fel exista veșnica primejdie de a rămâne fără combustibil. Una dintre cele mai amintite pierderi din istoria militară a fost așa numitul "incident Raatteentie", din timpul bătăliei de o lună de la Suomussalmi. Divizia a 44-a sovietică de infanterie (aproximativ 25.000 de soldați) a fost distrusă în totalitate după ce a mărșăluit pe un drum de pădure drept într-o ambuscadă a unei unități finlandeze de 300 de oameni, "Osasto Kontula". Această mică unitate a oprit divizia sovietică din
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
oameni, în timp ce finlandezii au pierdut cam 800 de luptători. În plus, finlandezii au capturat 43 de tancuri, 71 de tunuri antiaeriene, 29 de tunuri antitanc, tractoare, 260 de camioane, 1170 de cai, o mare cantitate de arme și muniție de infanterie, instalații de telecomunicații și material medical. Ca rezultat combinat al aroganței și incompetenței, sovieticii au pierdut șansa să câștige superioritatea numerică decisivă la începutul războiului. Finlandezii au masat 130.000 de oameni și 500 de tunuri în Istmul Karelia, principalul
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
a 3-a și a 4-a română, a 8-a italiană și armata a 2-a maghiară. Grupul armatei germane B deținea și corpul armatei 48 Panzer, care avea forța unei diviziuni Panzer slăbite, și o singură trupă de infanterie ca rezervă. Cea mai mare parte a flancurilor germane erau deținute de armatele nou sosite non-germane, în timp ce forțele germane au fost utilizate pentru vârful de lance continuând operațiunile de la Stalingrad și Caucaz. În timp ce Adolf Hitler și-a exprimat încrederea în
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
Prost echipate, al 48-lea Panzer a avut mai puțin de 100 de tancuri de funcționare moderne de combatere a armată rusă. Mai mult, lipsa de combustibil și lipsa de tancuri a forțat comandanții să organizeze echipajele în companii de infanterie; 22 Panzer Division, care făcea parte din corp, a fost aproape complet distrus în lupta care a urmat 22 au intrat în lupta cu mai mult de treizeci de tancuri de lucru, și a plecat cu o companie de tancuri
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]