3,659 matches
-
economice și sociale, reînnoirea ritmică a activităților agricole, comerciale, financiare etc. Această concepție ebraică va inspira și viziunea creștină asupra timpului și istoriei, chiar dacă subzistă diferențe fundamentale. Istoria este împărțită în trei vîrste, sau epoci mari: era Tatălui, a creației inocente, era Fiului, a răscumpărării și era Sfîntului Duh, sau cea a sanctificării. Ele sunt rezumate în simbolul Crezului. Unii adaugă alte periodizări, după numărul evangheliștilor (patru), după zilele Creației (șapte) ș.a. Important este că odată cu venirea Fiului, lumea a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
crizei pe care o parcurge societatea noastră. În același timp, trebuie să ne dăm bine seama că este vorba de niște violențe „ordinare”, care perturbau reprezentările sociale, care aveau înainte o valoare fondatoare si pacificatoare. Noi am crezut în „copilăria inocentă” care, finalmente, s-a dovedit a fi pe cât de rebelă, pe atât de brutală. Noi am considerat școala drept un spațiu educativ, protejat, calmant, situat în afara diverselor agitații si mișcări. Acum o regăsim afectată de o criză a identității. Înainte
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
de masă și, nu în ultimul rând, părinți, textul este accesibil tuturor acestor virtuali consumatori, oferind un tot coerent al problemelor în discuție. (De la etiologie și diagnostic, la tratament, instrucție și educație.) Gheorghe SCHWARTZ Ianuarie 2014. Cuvânt-înainte "Tulburătoare este lumea inocenților. A celor care au trăit într-o incredibilă "complicitate existențială". Lumea pe care o descrie Camus n-are decât o singură vină. Că suportă mizeria în care s-a născut. Dar această vină seamănă cu "vina" noului născut și anume
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ideo-afectivă realizându-se înseși premisele intuitive ale psihodiagnosticului expresiei: • nevroticii impresionează prin perseverența și acuitatea trăirilor egofobe; • dizarmonicii psihopați, prin intenționalitatea acțiunilor maligne și insensibilitatea lor morală; • epilepticii, prin expresivitatea angelică, în contrast cu reactivitatea lor explozivă și vîscozitate ideatorie; • oligofrenii, prin inocenta lor sugestibilitate; • maniacii, prin tumultul psihomotor nepotolit și euforie contaminativă; • melancolicii, prin durere morală și autoacuzatoare; • schizofrenii, prin înstrăinare și demodulare ideo-afectivă; • deliranții, prin bogăția și fervoarea argumentării paralogice; • demenții, prin pierderea funcțiilor de cunoaștere și sărăcirea conținutului trăirilor afective
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cu Editorul. 2. Entre(-gent, -jambe)33 sau despre regulile pilotării navelor pe apele gândirostiviețuiriik naționale și despre cei care le fac respectate Motto Cică niște cronicari Duceau lipsă de șalvari... i. O povestire imaginată de Master X pentru uzul inocenților în istoria navlosiriil trupului didacticm și a spiritului academic Trăirea spirituală a unei comunități în speță a traiano-decebalezilor este precum sistemul hidrologic al unui teritoriu (real sau imaginar). În cadrul acestuia, o importanță deosebită o au apele teritoriale, definite în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
unele fapte petrecându-se de altfel după acea dată, care rămâne doar cu funcția de punct de reper înaintea "măgăriei perpetuate" de Nicolae Ceaușescu pentru el). Cât despre fabricarea unui pseudo-nume de familie după model irlandez, nu este nici ea inocentă dacă avem în vedere reputația acestui neam de-a lungul timpului și mai cu seamă în perioada modernă (doar apariția "pericolului islamic" îi face pe cei protejați de Sf. Patrick mai acceptabili...). *** Ieșit cu întârziere din lichidul matern, Elpi va
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
bucurându-se de premii precum Somerset Maugham, Whitbread Prize, Prix Fémina. După Mângâieri străine (1981), ecranizat în 1990, au urmat o serie de romane de idei, axate pe un consistent nucleu intelectual, îmblânzit de thriller-ul psihologic: "Copil binevenit" (1987), "Inocentul" (1990), "Câinii negri" (1992), "Durabila iubire" (1997). După care autorul a simțit nevoia să abordeze noi experiențe formale, dovadă că "Amsterdam" (1998, Booker Prize) este o comedie socială, o satiră departe de epica ideilor, iar "Ispășire" (2001, W.H. Literary
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează fumul combustiei inocenților și duhoarea osemintelor calcinate. Suntem în plin roman de groază, așadar, fraza scandată a stilistului Tournier rămâne implacabilă în limpezimea ei realistă de proces-verbal al monstruozității. Lăsându-l pe Gilles o vreme în voia banchetului său tenebros și bestial, Michel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pace; Însă mai există și altceva, ce nu-i chiar tulburare și luptă căci nu există nimic Împotriva căruia să se lupte. Dar ce este atunci? Nimic. Dar efectul acestui nimic? El dă naștere angoasei. Este aici misterul profund al inocentei de a fi În același timp angoasă. Visător, spiritul proiectează propria sa realitate care nu este nimic, dar acest nimic vede Întotdeauna inocența În afara lui Însuși”. Iată cum se prezintă Luceafărul categoriilor filozofice omenești. Prin inocență. Dar și prin angoasă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
decât o magie a „inteligibilității și adevărului“. Wittgenstein, aprecia Findlay, nu și-ar fi pus toate cărțile pe masă, ci ar fi păstrat multe din ele în mânecă, lăsându-le apoi să alunece cu iscusință, sub acoperirea unor întrebări retorice inocente sau a unor imagini sugestive.80a Asemenea impresii confirmă, poate, temerea lui Wittgenstein că cei care nu frecventau lecțiile sale o perioadă mai lungă de timp nu erau în măsură să înțeleagă câtuși de puțin ceea ce urmărea. În primii ani
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
1997; Structuri, momente și modele în cultura interbelică, Editura Cronica, Iași, 1999; Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, Editura Ars Longa, Iași, 2000; Literatura, ce poveste! Un diptic și câteva linkuri în rețeaua literaturii, Editura Polirom, Iași, 2004. Proză scurtă: Victimele inocente și colaterale ale unui război sângeros cu Rusia, Editura Polirom, Iași, 2012. Membru al Uniunii Scriitorilor și al consiliului său de conducere (din 1990 până în 1995, când demisionează din ambele), membru al PEN Clubului român și al ASPRO de la înființare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
centimetru. El e un Gulliver nimerit în Brobdingnag și care vede un rid ca pe o groapă. Fantasticul banalității apare, la Brumaru, din această comutare", observa, pe bună dreptate, Daniel Cristea-Enache. Apoi nu se-ntâmplă o vreme nimic, pretinde, jucat inocent, autorul unei Elegii; în realitate, în poemele sale se întâmplă totul: covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la "desenul din covor" al lui Henry James), cănile se sărută pe gură, fructele se decojesc singure, iar motanii se melancolizează, totul sub
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ospitalierul, deveniți actanți de prim-plan în Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, București, 1970) și Julien Ospitalierul (Editura Cartea Românească, București, 1974), deși vor apărea și în alte cărți ale lui Emil Brumaru. Detectivul Arthur exaltă miracolele adăpostite în ființele inocente, obiectele aparent insignifiante și în microcosmosul din imediata apropiere a spațiului domestic în care își duce veacul, afișând o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o gestică tulburătoare, care potențează sensurile adânci ale cărții: Ghisela, femeia ce mătură smocuri de păr, le clădește pe câmpuri și apoi le spulberă cu porniri de pruncucigașă (Gânduri); fetița cu fluturi, jucând parcă întreaga soartă a umanului într-un inocent, dar teribil Șotron; maica Fevronia, ce-și pictează pe unghii apostolii, încercând în ceas de mister însăși reconstituirea Cinei de Taină (Fevronia). Toate personajele Centurii de castitate mai au amintirea unor crâmpeie de sacralitate, dar cea mai mare încărcătură de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumea. Poeta o știe prea bine, din moment ce recunoaște, undeva, într-un trist Proces verbal, că reiterează o poveste ce datează de secole: "M-am luptat și eu pentru Theba,/ Doamne,/ cu douăzeci de secole mai târziu,/ cu o armată de inocenți împotrivă.// Trecând pe dinaintea afișelor/ am văzut/ cum arătam pe dinafară:/ femeie făcând dragoste/ în fiecare bărbat/ cu spaima de moarte". De aici, poate, haloul alegoric al textelor, ca și atmosfera mitică a istoriei de dragoste pe care eroina o trăiește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
filosofării (ciclul numele lucrurilor), poezia și necesitatea ludicului (secțiunea poetica, ars ludica). În rama poetică, toate sunt tratate în culori pastelate, în acord total cu o sensibilitate ingenuă: "" Desfigurările " lirice ale Oanei Lazăr sunt proiecții ale imaginarului într-o lume inocentă, lipsită de păcate, unde poeta întrezărește vindecarea de sine prin expulzarea excesului" (Cristina Cârstea). Cu adevărat notabile sunt însă abia poemele maternității, unele dintre ele în ritmuri populare (De cătănie), altele în sonuri aproape liturgice (Bunavestire), toate circumscrise, fără excepție
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fundației Regale"), "Tribuna", "Iașul literar", "Cronica", "Convorbiri literare", "Adevărul literar și artistic", "Ateneu", "Dacia literară" etc. Volume de versuri: Izobare, ediția I, București, 1946, ediția a II-a, Iași, 2005; Licențe emotive, Editura Junimea, Iași, 1987; Poezii. Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă, Editura Cartea Românească, București, 1988; Paletă de amurg, Editura Junimea, Iași, 1991; General museum, Editura Cronica, Iași, 2001; Variațiuni rococo, Editura Alfa, Iași, 2008; Cabinetul de stampe (antologie), Editura Alfa, Iași, 2009. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deținător al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă strigă pe nume ca-n catalog/ după certificatul de naștere ori deces/ și-am să-ți răspund într-un suav monolog" (Invitație). Retorica aceasta de camuflaj, de obicei ironico-parodic, este fructificată și în volumul următor, Poezii (Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă), Editura Cartea Românească, 1988. Pasiunea livrescă se direcționează acum mai apăsat în direcția resuscitării decorului și procedeelor simboliste specifice, deși impulsul de a uzita de acest gen de scriitură este subsumat deseori unei tendințe de semn contrar, resimțite și mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă îndepărtez / tu te apropii:/ porți ștafeta la jocurile olimpice". Motivația acestui mod de a percepe lumea provine dintr-o altă certitudine a poetului Lucian Vasiliu, evidențiată de modalitatea permanentă prin care cel ce se intitulează, fără orgoliu, "(Eu sunt) inocentul, cel subțire și palid/ ca o înserare pe cerul Mamei", își construiește, ca într-un tipic Mic tractat despre omul bun și frumos (Kalokagathos), un autoportret oximoronic, structurat în esență pe o serie de antinomii atitudinale. Dacă ființa poetică datorează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
casa, rituri, gesturi expresive. La punerea să în scenă, Pariziana nu face economie de mijloace. Totul se pune la bătaie: semnele (bijuterii, costume, maniere) și atmosfera (mister, obscuritate). Resursele spectacolului actualizează stratul ascuns al realității, care rămâne deseori implicit. Aparent inocentă (știind, de fapt, ce este senzualitatea și sexualitatea), Pariziana este, în realitate, o ființă destul de experimentata (fără iluzii în ce priveste dramă familială, a cărei cauza sau victima este), doritoare de o viața publică strălucită. Lipsa de profunzime o face
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
despre dragoste 284. Cititoarele găsesc interes în visurile și aventurile eroinelor, care devin modele. De aici și importanța acordată de-a lungul secolului al XIX-lea problemei lecturilor feminine. Se considera că românele dereglează imaginația tinerelor care-și pierd din inocentă, provoacă gânduri ascunse și dorințe necunoscute. De aceea lecturile sunt, uneori, controlate sau interzise. Parizienele totuși le citesc pe ascuns. Pasiunea pentru lectură dezvolta sensibilitatea Parizienei. Sub influența romanelor, ea începe să înțeleagă sensul onoarei, înțelepciunii, sentimentelor. Acest lucru însă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul masculin, care operează cu termeni clari și are tendința de a clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ravie, se penchant pour mieux voir" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.132]. 87 Literatura îi atribuie, de regulă, provincialei sentimente baroce, rochii excentrice și un limbaj extravagant. Dacă un autor riscă să o aducă în scenă, ea este nefericită, inocentă și persecutata, necunoscută și neînțeleasa. De regulă, ea va avea cincizeci de ani, iar dacă autorul are condescendenta să o prezinte tânără, va avea grijă să o depoetizeze de la inceput printr-un mic defect, deloc grav în aparență (ten în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
termeni din sfera semantica a pierderii, a dispariției, a îndepărtării: smarrita rătăcita (Quasimodo), dileguar a se pierde, mancar a dispărea (Leopardi), cu referire la forța imaginației infantile de a percepe realitatea în mod poetic, înfrumusețata prin filtrul iluziilor din vremea inocentei.312 Universul copilăriei astfel perceput, traversează poezia lui Pascoli și ajunge, cu tonuri similare, în versurile lui Quasimodo. Prima creație după lungă perioadă leopardiană de tăcere a poeziei (1823-1828) a fost, precizam, Renașterea la viață, poezie structurată în trei timpi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Canturi toate aceste teme și motive se subordonează unui demers filozofic și nu trimit la o realitate corporală. Spre deosebire de tumultul leopardian de factură existențiala, tulburarea lui Quasimodo este mai curând de factură carnala; pentru el iubirea fizică reprezintă un gest inocent, primitiv, o manifestare plină de naturalețe și spontaneitate. Tendința să este să plaseze somnul și personajele feminine iubite în asemenea contexte. Chiar și atunci când cel dintâi cuprinde elementele naturii, acestea par alese dintre cele desemnate prin substantive de genul feminin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]