4,202 matches
-
sună la poliție! Desert Rose scoase telefonul să sune la poliție, dar bărbatul de lângă ea i-l smulse din mână. Șoferul Începu să râdă isteric. — Kitty! țipă Desert Rose. Mi-a luat telefonul! Vor să ne răpească! Kitty simți adrenalina inundându-i tot trupul. Dacă nu coborau acum din taxi, probabil că aveau să fie ucise. Întinse mâna și apucă mânerul portierei. Șoferul se uită la ea, rânji și acceleră din nou. Kitty trase aer În piept. Apucă strâns mânerul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cel mai arătos bărbat din câți Întâlnise; cu siguranță era mai În vârstă decât toți foștii ei iubiți, dar În același timp era mai bărbat, mai plin de viață decât oricare dintre ei. Emana căldură și farmec prin toți porii, inundase rulota și distrusese ordinea lui Kitty, care nu trebuia să se Îndrăgostească de un bărbat căsătorit, de pe coasta greșită. De fapt, ea ar fi trebuit să fie acum la 5 000 și ceva de kilometri distanță de America, la 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mâine la olărie să cumpere un urcior, după cum anunță, Mâine vin să cumpăr un urcior, dar sper să fie mai bun decât celălalt, am rămas cu toarta în mână când l-am ridicat, s-a făcut bucăți și mi-a inundat toată bucătăria, imaginați-vă, ce-i drept era foarte vechi, iar Cipriano Algor răspunse, Nu e nevoie să veniți la olărie, vă aduc eu un urcior nou ca să-l înlocuiți pe cel care s-a spart, nu trebuie plătit, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
capăt ritualul la care asistasem înainte, dar m-am înșelat. M-a rugat numai din nou să-l aștept și, zâmbindu-mi, dispăru pe ușă lăsându-mă iarăși singur în încăpere. Spre deosebire de coridoarele întunecoase, camera în care mă aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și m-a lăsat să înțeleg că avea treabă. Nici un semn care să-mi îngăduie să sper în revenirea frumoaselor timpuri de odinioară. A doua zi când m-am dus în bălării, manechinul dispăruse. Privind, culcat în iarbă, luminișul gol, inundat de soare, cred că am adormit cu gândul la visele mele de mărire spulberate, fiindcă am avut un vis în care lucrurile se petreceau pe dos. Oglinzile se întunecaseră, ca de aburul unei respirații otrăvite. Murise Bătrânul. L-am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
canalele colectoare din Paris, acest labirint al crimei, iar bătrânele ziduri asudă miasme de nedescris, așa Încât e de-ajuns ca, ajutat de Luciano, cel atât de devotat În rele, să fac o gaură În perete, și apa intră În valuri, inundă subsolul, face să se prăbușească zidurile și așa nesigure, face ca toată spărtura să devină una cu restul canalelor, În care acum plutesc șobolani grași și putrezi, suprafața negricioasă ce se zărește În jos prin trapă este de-acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Toate acele instincte de ambiție sanguinară, sacrilegă, execrabilă ce se manifestaseră la papii Renașterii se zăresc acum pe fruntea acestui fiu al lui Ignacio. Văd bine: o sete de dominație fără saț agită sângele-i impur, o sudoare arzătoare Îl inundă, un soi de abur grețos se Împrăștie În juru-i. Cum să-l lovesc pe acest ultim dușman? Am deodată intuiția neașteptată, pe care poate s-o nutrească numai cel pentru care sufletul omenesc, de secole, nu are nici un ungher neviolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
exterioare. El nu mai are nici o percepție, nici o reunire a percepțiilor în noțiuni și a noțiunilor în idei și raționamente. O singură percepție sau un singur grup de percepții umple conștiința. aceste percepții sunt foarte nete și clare. Conștiința este inundată ca de o lumină orbitoare de amiază. Atunci se petrece contrariul exact a ceea ce observăm la un mistic ordinar. Emoții excesiv de puternice în care cea mai ardentă voluptate se amestecă durerii sunt legate de extaz. Aceste emoții acompaniază fiecare actvitate
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pe dinăuntru. După două pahare de toddy fierbinte, Wakefield se simte În stare să rostească un discurs pe cinste În fața participanților la convenția pompelor de sîni. Maggie radiază o căldură maternă, afară Încă mai ninge, și colinde Crăciun, filtrate discret inundă totul cu o liniște cerească. Lui Wakefield Îi e foame. Maggie Îl Îndrumă către o masă doldora de potol gratuit, de la happy hour, iar Wakefield revine cu niște farfurii de carton pline de cartofi prăjiți cu chili și brînză, cîrnăciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
toaleta și se Întoarce În cameră. Își pune pantalonii și o cămașă curată și o privește pe Maggie cum Îl privește. CÎnd ratează un nasture, Îl Închide ea. Stă atît de aproape Încît el simte cum căldura ei animală Îi inundă trupul. Parfumul ei Îi e cunoscut și Își imaginează cum ar fi să știe ce senzație dă la pipăit pielea ei. Apoi, ea Îi Înnoadă cravata. Se simte stînjenit. — E-n regulă. O mulțime de bărbați nu știu să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să ne ierți, sîntem - cum se spune? - „pasionate“. Între mamă și fiică se Înfiripă brusc afecțiunea. RÎd de ceva ce numai ele știu. Wakefield mai taie o halcă de brînză și Închide ochii involuntar cînd esența brînzei de capră Îi inundă gura. O alungă cu o bucată de roșie cu sare și un păhărel de rachiu de prune. CÎnd deschide iar ochii, bagă de seamă teancurile de National Cartographic de pe rafturile bibliotecii. Aleișa Petrovici, i-a spus Susan, merge cu greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mișcare de ceva uimitor și divin. În deșert, Întreaga sa ființă a fost străluminată de cunoașterea legăturii lui cu universul. Așa trebuie să se fi simțit sfinții din pustie, chinuiți de soarele arzător, aproape morți de frig noaptea, și totuși inundați de extazul sfîntului spirit. Și el a stat treaz multe nopți În insomnia străluminată de neoane a orașului, În care noaptea albă este certificată și mandatată comercial. Dar noaptea albă ale eroilor boemi era altceva: era o lucrare spirituală, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Până și șeful bandei, cu haina pe umeri, a făcut stânga-mprejur și a plecat bombănind: — Ei, fir-ar să fie! Din nu se știe ce motiv, atât atacanții, cât și spectatorii au simțit un fel de rușine și regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a asasinului. Când au ieșit în stradă de pe coridoarele întunecate ale secției de poliție, Takamori și Tomoe au fost orbiți de lumina puternică a soarelui de amiază. Plouase mărunt dimineață, dar s-a înseninat brusc. Ca întotdeauna, șirurile de mașini inundau strada încă umedă care lega Poarta Sakurada a Palatului Imperial de Yūrakuchō. Când convoiul de mașini s-a oprit la semafor, trecerea de pietoni a fost inundată de oameni grăbiți. Mă întreb dacă poliția poate să-l găsească pe Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Plouase mărunt dimineață, dar s-a înseninat brusc. Ca întotdeauna, șirurile de mașini inundau strada încă umedă care lega Poarta Sakurada a Palatului Imperial de Yūrakuchō. Când convoiul de mașini s-a oprit la semafor, trecerea de pietoni a fost inundată de oameni grăbiți. Mă întreb dacă poliția poate să-l găsească pe Gaston, spuse Tomoe. Și-a dus mâna pâlnie la ochi pentru a se feri de lumina puternică a soarelui. Era o zi caldă ce anunța începutul verii. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la birourile lor. Au străbătut o curte. Hingherii care tocmai se întorseseră cu prada lor s-au instalat lângă un robinet, goi până la brâu, să se spele pe mâini și pe picioare. Priveau suspicioși la Tomoe și Gaston. Curtea era inundată de mirosul greu pe care-l simțiseră încă din stradă. — De unde mirosul ăsta? întrebă Tomoe. — O să vă obișnuiți. E miros de chimicale folosite de fabricile de piei din zonă. Sunt două sau trei fabrici în care se jupoaie și argăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
undeva. — Tomoe-san, eu... Gaston se opri, se rezemă cu mâna de zid și continuă cu glas scăzut. Deseară plec din Tokyo. — Pleci din Tokyo? Unde pleci? — Nord. Era complet epuizat și făcea eforturi disperate să-și înăbușe lacrimile care-i inundau ochii. — Nord? Nu înțeleg. — La Endō. — Endō? exclamă Tomoe surprinsă. Doar nu vrei să spui că e vorba de Endō ăla?... Gaston tăcu. — Nu Endō ăla, Gaston, nu-i așa? Nu se poate! — Plec, repetă Gaston încet. Deseară. Se însera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mi-aș dori și eu dacă aș face vreodată rost de atîția bani. Ea stă Într-una din clădirile Înalte, tencuite, care dau spre parc. Acestea au ferestre uriașe, din tavan pînă În podea, muluri originale, iar fiecare Încăpere e inundată de lumină. Iubesc apartamentul Lisei, deși gusturile sale În materie de decorațiuni interioare sînt complet diferite de ale mele. Îmi ador casa pentru că e tihnită, confortabilă și aranjată Într-un stil eclectic. A Lisei dă impresia că e decupată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spus cu tonul cel mai firesc, ca și cum ne-am fi despărțit cu o seară înainte: "Ai văzut cum s-au încărcat măslinii de rod?" În jurul nostru, pe pietrele calde, șopârlele dormeau la soare. "Visele lor ― mi-a zis ea ― sunt inundate de lumină, nu seamănă cu ale tale". Am simțit nevoia să fiu duios. "Mi-ai lipsit." A întins spre mine o mână albă și moale, iar eu eram atât de emoționat, încît, fără să-mi dau seama că aș putea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe celălalt drum, a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a întors spre soldații care ne-nsoțeau. - Atenție mărită, s-ar putea să dăm nas în nas cu ceva tâlhari. Noul drum nu era inundat, dar la fel de noroios și de plin de gropi. A trebuit să mergem foarte încet, să coborâm de pe cal de nenumărate ori, astfel că pe la a noua oră nu ne aflam nici măcar la jumătatea călătoriei. S-a pornit din nou ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care era la telefon cu logodnica lui, o săgetă cu o privire uimită. — Ce vrei? o apostrofă impertinent. Nu-și amintea numele operatoarei nr. 7. Poate nici nu-l știuse vreodată. — Trebuie să vă vorbesc, spuse Emma. În biroul șefului, inundat de lumina soarelui, un ficus luxuriant Își Întindea frunzele de un verde intens Înspre Tiburtina. Pe calendar, imaginea lunii mai era o catedrală barocă, probabil spaniolă. Șeful nu-i făcu semn să se așeze, dar Emma luă loc, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
impuls al uitării, Un iad ce destramă cu generozitate Clipele calde ale regăsirii... Nostalgia adolescenței E trist.... și gândirea se-neacă. Totuși, pot să zâmbesc, Să-mi ucid amintirile Și pășesc spre tine Printr-un noian de vise. Trăirea îmi inundă calea În ape tulburi de adolescent Ce se coboară-n căutări de astre vii. Ochii tăi Privesc în apele tulburi ale acestor ani Făclii ce spintecă tăcerea din noaptea Versului din urmă. Așteptarea e un nou prilej De-a lua
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
același semn pe peretele din marmură roșcată de Muri... O fi o ușă care nu-i trădată de clanță?! Să încerce. A contemplat toată încăperea cu luare-aminte, după care a împins peretele respectiv. S-a urnit, și-o oglindă vălurită inundă fundalul. O cameră în stilul neorenașterii germane, care reflectă gusturile unor mari sculptori. Șemineu din aur, ceas-pendulă din aur, comodă din aur, birou cu cilindru din aur, măsuță de toaletă din aur, birou-pupitru din aur, sabie... ehe!, din aur bătut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu putere, să le simt printre degete. Să simt acea mantie de catifea cum îmi dezmiardă fiecare parte a trupului, acea mantie care îmi îmbracă ființa în iubire nemuritoare, în frica continuă, în pace neprihănită. Voiam să privesc spre cerul inundat de ultimii picuri de lumină. Picuri parcă dăruiți în semn de ofrandă, în semn de iertare, în semn de nemurire. Să închid ochii și să visez la iubire, la iertare. Să visez sub cerul în care luna, iubita scriitorilor, semnul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
barba pe pielea ei. Când o pătrundea, ea își îndoia picioarele și-și încorda sexul cu un fel de forță care pe ea o surprindea, iar pe el îl umplea de plăcere. Când Iacob gemea în extazul final, ea era inundată de sentimentul propriei puteri. Și când îi urma repirația, descoperea propria ei plăcere, o deschidere și o senzație de plin care o făcea să suspine, să toarcă cum fac pisicile, și apoi să doarmă așa cum nu mai dormise de când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]