2,961 matches
-
minunați ne-au călăuzit cu prioritate în viață: domnul Vizanty Dan, comandor de aviație în cel de-al Doilea Război Mondial, domnul Nacu Ion, fost secretar general al lui Nicolae Malaxa, doamna Bălteanu Elena, călărășeancă (...), înzestrată cu un calm de invidiat". Când lui Marin Toma i se propune să se angajeze în Ministerul de Interne, Vizanty îl sfătuiește să refuze pactul cu diavolul. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de sfaturile domniei sale, atunci când eu și soția mea am fost chemați la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
13 Faptul acesta plus frumusețea sa naturală îi dădeau un farmec deosebit care acționa în special asupra femeilor. Era visul tuturor fetelor, tuturor femeilor. Bâzu, ca un Făt-Frumos din basme, vlăstar al unei vechi familii princiare 14, temut de adversari, invidiat de cei ce se simțeau în poziție de inferioritate, ba chiar și de cei ce dețineau cele mai înalte funcții, era, pentru oamenii cinstiți și pentru opinia publică, prin curajul și talentul său, una dintre cele mai mari și mai
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fier pe care, cât ținea vremea caldă, se cățărau florile albe și roz de volbură. Dacă se întâmpla ca bătrânul să lipsească, puteam cotrobăi în voie peste tot, fără ca bunica să-mi pună vreo opreliște. Copilul ei preferat fusese mama, invidiată din cauza asta de ceilalți (poate îi și provoca, spre a-și pune în joc favoarea de care se bucura), iar eu, întâiul nepot, am moștenit favoarea, fiind tratat de dânsa cu „odorul maicii“: sărea ca o leoaică să mă apere
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sărăcia citindu-li-se din felul cum erau îmbrăcați. Unul era premiantul clasei, cam tocilar și cam răutăcios, înjurând cu spor cât era de puști și, în general, neferindu se de cuvinte, în gura lui, mai mult pitorești decât obscene, invidiindu-i parcă și pe cei pe care îi întrecuse la învățătură. Jucam cu el „bile“ (el mă învățase jocul), dându-l gata cu bilele mele, mai mari, mai frumos colorate, unele chiar de sticlă; el folosea în schimb rulmenți, pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai degrabă maltezii lui Schiller), oricât de aproape-l simt pe Frederic al II-lea de Hohenstaufen, în schimb călugării cistercieni trapiști (de care am auzit întâia oară dintr-un reportaj dedicat lor de revista L’Illustration) îmi stârnesc mereu invidia: La Vie de Rancé de Chateaubriand, citită abia spre bătrânețe, o trec printre marile mele trăiri literare. Ortodoxia nu mi-a spus niciodată nimic important (Filocalia am citit-o în limpede franceză), deși am putut face lectura lui Serghei Bulgakov
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
refugiată în cetatea de scaun a lui Mihai. S-au găsit totuși printre camarazi destui cu care m-aș fi îmbrățișat plin de poftă, dar eu nu îndrăzneam, mai cu seamă că-i zăream plimbându-se asiduu cu fete (le invidiam!). Și fiica lui Agârbiceanu, și medicinistul din tren (ne-am mai întâlnit pe străzile Sibiului, însă am rămas mereu insensibil, deși prietenos, la propunerile lui să-l vizitez acasă) au intrat foarte curând ca personaje în Povestea tristă a lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu ochelari de soare, probabil cu mașină, va vorbi în doi peri cu toată lumea și va povesti că ea muncește și are viața ei în Italia. Va dărui parfumuri și loțiuni de corp și femeile din familia ei o vor invidia. Nu vor ști niciodată adevărul. Scrisoarea 74 Ai vrea să știi ce s-a întâmplat cu fata din Brăila care avea doi copii mici acasă și care spunea că nu stă decât două luni? S-a întors! A reușit! Avea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pierde Obârșenii. Din 1950 comuna se desființează, iar satul Stâncășeni intră în componența comunei Corodești până la reorganizarea din 1968 când este afiliat la nou înființata comună Voinești. În afară de fostă reședință comunală, satul Stâncășeni și-a mai format o aureolă de invidiat față de satele vecine, aceea de "sat cultural". În adevăr, pare un miracol că un sat de mărime mijlocie-mică și atat de izolat în aria Colinelor Tutovei, a putut da țării atâtea personalități de seamă, între care: juriști până în magistratura superioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
vecine (consecință și a lipsei de cadre în timpul și după al II-lea Război Mondial), a urmat o serie de cursuri intensive pregătitoare în vederea titularizării pe postul de învățător din satul Zorleni-Bârlad ... pe care l-a onorat cu calificative de invidiat până la pensionare. Suferințele din ultimii ani de viață, petrecuți la pat, acasă sau la spital, le-a privit ca firești, cu o detașare dezarmantă, fără să se plângă cuiva, să ceară ceva ... un exemplu de împăcare cu sine, cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
dar și în poziția de a asigura respectarea adevărului științific, cunoscându-i-se atitudinea combativă. Acesta a fost, foarte pe scurt, profesorul și patriotul Gh.I.Năstase care în pofida unei vieți bulversate de evenimente externe, dar cu un echilibru interior de invidiat și o riguroasă planificare a activității de fiecare zi a ajuns până la frumoasa vârstă de 90 ani. S-a stins cu discreția celui care n-a pretins nimic de la viață ... nici când a meritat, dar și în anonimatul condamnabil al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
indecentă, ca provocare, chiar sfidare a lecturii. Autorul Desperado e un mare retras. Fie el extrem de liric (v. Peter Ackroyd, Graham Swift, chiar și Julian Barnes în Staring at the Sun), neutru (ca David Lodge, care are un echilibru de invidiat, ori ca Alasdair Gray), ori de o ironie mușcătoare (Malcolm Bradbury), ba chiar sarcastic (Doris Lessing), orice Desperado subscrie la ironie. Acești autori sunt porniți să producă numai și numai ironie pe pagină, dar, în adâncul sufletului lor văduvit de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
declarat că niciodată nu va fraterniza cu cele care luptă pentru "zilele luminoase când afurisiții de bărbați vor dispărea". În America, i se pare scriitoarei, situația e extrem de gravă: Feminismul a devenit o religie cu dogme și biserici. Nu-i invidiez pe bărbații din universitățile americane. E cu certitudine ceva trecător. Nu mai poate dura mult. America e uneori isterică din punct de vedere intelectual, și teribil de puritană. Presupun că vă mai și amuzați în intimitate, dar pe dinafară păreți
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
data aceasta americanii invadează Europa postbelică, cu afluența lor de bunuri de consum, gustul lor înoielnic (comparativ cu tradiția europeană), bunăstarea lor zgomotoasă. Paradisul e America, ceea ce răstoarnă situația din cărțile lui Henry James. Tot ce e american e de invidiat, de la guma de mestecat la haine, o viață îndestulată și adolescenți liberi de orice constrângere. Țara tuturor posibilităților inundă o Germanie sărăcită și mânjită cu sânge. Se confruntă două feluri de copilărie, două maniere de educație, două moduri de viață
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e aici universitarul teoretizant: "E extrem de profund", zise Jasper. "Jargon critic mult. E una din alea obsedate de Teorie". (p. 224) În Possession, de A.S. Byatt (alt roman pe multe voci și scris la mai multe conștiințe), un tânăr universitar invidiază pe cineva doar fiindcă se găsește în tabăra favorizată (pentru moment) a teoreticienilor. Helen ascultă cum explică Robyn că toate sunt represive și tiranice și trebuiesc deconstruite... (p. 225) Reacția ei e să se întristeze: M-a deprimat că se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Scrii o poezie puternică în marginea fragilității. Greșesc? MK. Deloc. Mă încântă să fiu percepută așa. Chiar cred cu tărie că tandrețea e forță, nu slăbiciune. Multe trăsături care par unora slăbiciuni de femeie sunt de fapt o putere de invidiat. Mi-ar plăcea să răstorn valorile, să feminizez relațiile umane. Aceasta e puterea dar și slăbiciunea mea. LV. Iubirea e pentru tine o experiență intensă. Mai degrabă cauți chinul decât bucuria. Așa cum spui: Dragul meu, la auzul vocii tale în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imaginația. Poezia ta e un covor fermecat care plutește deasupra planetei. Ai vocația omului universal din Renaștere (poate așa se explică faptul că scrii și pictezi). Cum e să fii poetul a două spații simultan? GS. De câte ori nu i-am invidiat pe poeții care scriu în spațiul în care s-au născut! Ca de pildă Gabriel Fitzmaurice, căruia îi e dedicat primul din cele trei "Sonete ungurești". E o persoană foarte specială, cu multe avantaje, cel mai de seamă fiind priceperea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sub greutatea datoriilor, n-au putut nici să-și dreneze, nici să-și defrișeze pămînturile. De aceea, tot ceea ce constituise altădată un sol convenabil a fost acoperit de mlaștini sau năpădit de mărăcini. Mai mult: chiar renumitul canton Arebrignus este invidiat și ridicat în slăvi degeaba, pentru că nu mai vezi aici cultivîndu-se vie decît într-un singur loc; în afară de acest loc tot restul nu este decît păduri și stînci inaccesibile, adăposturi sigure pentru animale sălbatice [...]. În fine, chiar aceste vii, pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îi permite să fie pus în slujba unor strategii enunțiative foarte diverse. Să analizăm acest fragment dintr-un articol care sintetizează rezultatele unei anchete despre tineri: Tinerii sînt cei mai mari consumatori de produse cosmetice. Iar băieții nu trebuie să invidieze fetele în acest domeniu. Consumul este sinonim cu identitatea, remarcă Joel-Yves Le Bigot. Nu ne mai definim în funcție de profesia părinților sau de propriile studii, ci cu ajutorul look-ului, al echipamentului său, al proiectelor de călătorie"31. Le Monde, 30 ianuarie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
drame proaste”; el se visează ascultând „trilogia Triptolemă” și aruncând cu flori în Sofocle. Amica lui din București e „creatura cea mai nulă, corp pitic și suflet negru” parcă l-a împiedicat cineva să-și aleagă vreuna mai chipeșă; el invidiază pe Cleobul, care a avut amantă pe Mnesilla. Într un avânt neopăgân, poetul se visează în brațele Thargeliei „curtezana din Milet”. Prin urmare, o Grecie de lupanar elegant, cum e văzută de la Paris. Tipicul acestei retorici poetice culminează în strofa
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fantome. Iadulraiul Hadesului seamănă mai mult cu „celălalt tărâm” al basmelor noastre, în el nu se poate vorbi de o fericire, ci mai mult de o nefericire gradată. Chiar atunci când e conceput ca un câmp elizeean, fericiții lui nu sunt invidiați de cei vii. Eroii epopeii și ai tragediei nu se compară niciodată cu fantomele de aici, dar totdeauna cu zeii din Olimp. Hadesul e lumea răsfrântă în apa neagră a lui Okeanos, a Lethei sau Stixului; Olimpul, lumea răsfrântă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
patruzeci. Trecut bine de optzeci de ani, foarte proaspăt din punct de vedere intelectual, povestea întâmplări și anecdote din vremurile de demult. Se mișca cu agilitate, mustața tunsă, înfățișarea îngrijită oglindeau acel gen de siguranță în aspect, pe care o invidiam la colegii dumnealui din Europa occidentală. După ce m-am încredințat că aflasem totul despre universitarul Teleki, am schimbat câteva cuvinte și despre destinul personal al domnului E. În vara lui 1940 fusese și el mobilizat în calitate de ofițer de rezervă; a
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
legiferate) nu i-a atins în măsura în care i-a afectat pe evrei (pentru ei nu s-au organizat lagăre de muncă forțată până prin 1944), autoritățile prevalându-se de "lipsa lor de capacitate", situația în care se găseau nu era una de invidiat. Numărul lor este dificil de apreciat, iar în statistica recensământului ungar din 1941 sunt amestecate datele privind limba maternă cu cele de apartenență națională; nici lucrările care au prelucrat aceste date nu le evidențiază cu exactitate (vorbim, în primul rând
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
abia se mai ascunde. Interesele și forma modernă a societății, împreună cu trebuința adînc naturală, deci legitimă, a copilului de a ieși în lumea care-l solicită din toate părțile, conspiră inutil" (P.Z.). Vorbind despre invidia ierarhică, unde fiecare îl invidiază și ar vrea în reveriile sale să-i i-a locul celui superior lui ca funcție, constată, nu fără maliție, silința înverșunată care stăpînește pe omul prins într-un asemenea sistem social este tocmai pofta elementară de a scăpa de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
celui mai mare poet de pînă la Eminescu este într-un fericit echilibru între subiect și obiect, nu există un conflict în zborul inspirației între ceea ce-și propune fantezia și putința sau neputința de a împlini - o stabilitate de invidiat, dacă tema n-ar fi poezia. La Vasile Alecsandri, poezia, remarcă actualul academician, este, în modul cel mai exact al termenului, o comunicare: o privire care nu modifică ordinea existentă, pentru că privirea nu pătrunde dincolo de suprafețele ei. Nu pătrunde și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
noastră tradițională, legătura dintre dreptate și ordine are în vedere relația dintre cei morți și cei vii, în gândirea iudaică ea îi cuprinde și pe cei care vor veni dinspre viitor. "Tipul de fericire care ar putea să ne trezească invidia privește aerul pe care l-am respirat, oamenii cu care am fi putut sta de vorbă". Dacă am fi intrat în relație cu alți oameni, viitorul ar fi fost altfel. De aceea "trecutul poartă în el un indiciu secret prin
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]