5,069 matches
-
recunoscut cînd l-au avut În fața ochilor - pe scurt, pentru că vedeau cu un singur ochi. Aurul acela, adevăratul aur, minereul propriu-zis, exista În cantități mari și uneori chiar la suprafața pămîntului, așa cum bănuiau oamenii aceia, și a fost dat la iveală din plin de atunci Încoace: acesta este unul din episoadele mărunte și neinteresante ale istoriei americane, o confirmare Întîmplătoare a poveștilor europene. Acești dușmani ai banilor au Încercat să creeze cea mai minunată poveste din lume și au inventat povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
contradictoriu. Nimeni nu-i poate oferi o bucurie mai mare decît acest gen de dispută. El rostește ademenitor: „Ei, ia să vedem noi dacă nu reușim să pătrundem În miezul lucrurilor. Să vedem dacă nu reușim să scoatem adevărul la iveală“. Și urmează o discuție lungă, sinceră și chiar pătimașă, În care ambele părți Își păstrează de obicei o excelentă bună dispoziție, amabilitatea și Îngăduința, dar În care Își susțin totuși argumentele cu multă căldură și Încăpățînare. În asemenea discuții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi-ai spus nimic?“ i-am zis... desigur, nu-mi spusese nici măcar o vorbă, dacă era după ea, nu aflam nici pînă În ziua de azi. Asta s-a-ntîmplat la cîteva luni după ce ne-am luat, și totul a ieșit la iveală din Întîmplare. Făceam curățenie În ultimul sertar al biroului vechi de nuc, voiam să găsesc un loc potrivit pentru cămășile lui, și-odată am dat peste ele... un pachet de scrisori vechi și niște hîrtii, le vîrÎse el acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
divorțase de ea. Precis știai“ - am zis. „Ei, da, cred că știam“ - vezi tu, a trebuit să recunoască. „Ascultă, am să-ți spun cum a fost“ - a zis, și-atunci, bine-nțeles mi-a povestit tot, totul a ieșit la iveală. Ei, băiete, cum să-ți povestesc ca să-nțelegi că n-a fost numai vina tatălui tău. Ei, de Lydia n-are ce zice, firește, pe ea o cunoscusem Înainte de a-l cunoaște pe el, cînd au venit să locuiască acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-o să uite el ce i-a zis Pentland astăzi cîte zile o mai avea. S-a Îngălbenit la față cînd l-a auzit“ - a zis - „și vorbele lui or să-l urmărească pînă-n ceasul morții.“ La judecată ieșise la iveală - a dovedit-o Zeb Pentland - că Dock Hensley Împușcase și omorîse optsprezece oameni de cînd era În slujbă, iar tatăl tău a povestit cum s-a-ntors spre jurați și-a spus: „Ați dat insigna de polițist, ați investit cu autoritate deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o frică de mine“ - am zis. „SÎnt singură“ - am zis - „și nu-s decît o femeie lipsită de apărare, n-ai de ce să te temi“ - știam că asta o să-l enerveze. Sigur că s-a simțit jignit, a ieșit la iveală și-a intrat În casă. „Nu mi-e frică de nimeni“ - a zis - „bărbat ori femeie“ „Îmi dau seama că nu ți-e frică“ - am zis. „După cîte spune lumea, de John Burgin nu ți-a fost frică să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alte mișcări. Porțiuni din podeaua "podiumului" se desfăceau ca niște capace de carton. Pe neașteptate, apăru o masă, cu scaune în spatele ei. Scaunele erau așezate cu fața pe lungimea camerei. Câteva porțiuni mai mici dintre platformă și podea dădură la iveală o serie de trepte joase. După câteva momente, el și gărzile sale se apropiară de trepte. Și. din moment ce părea că asta se aștepta de la el. Gosseyn le urcă fără să spună o vorbă. După care presupuse următoarea mișcare: fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
proteja - acestea erau vorbele cu care căuta să o refuze - nu-mi permit să profit de sentimentele bune pe care le ai față de mine. Într-un fel, era puțin cam târziu. Femeia își dezbrăcase deja ciudata cămașă bărbătească, dând la iveală un veșmânt transparent și jumătatea de sus a doi sâni dezgoliți. Lucrul acesta deveni și mai evident și mai intim, deoarece, după ce el vorbi, ea se întoarse și se postă cu fața la el. Era dificil să-ți dai seama, după expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
minut de la sosirea lui. Cu întârziere, acum, recapitula ce îi spusese tânăra femeie în prima parte a acelui minut. Și repetă unul dintre cuvintele ei: - Fotografie? - Da. Ea vâră mâna sub unul din faldurile acelei rochii neobișnuite și dădu la iveală un carton mic, imprimat. Îl întinse aproape grăbită. Uitându-se la imaginea sa, imprimată pe carton, observă că fotografia fusese făcută când stătea în picioare, având în spate un perete. I se păru chiar că fotografia ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu inscripția: "Cumpărați Semantice de aici". Puțin mai încolo de strada aceea, Enin îi zări; Pentru că le făcea semn cu mâna. Gosseyn spuse: - În ce mă privește, eu cred că mâncarea a fost bună. Pe acoperiș, individul își scoase la iveală o mână. Mâna ținea un obiect lung, metalic. Ridică obiectul ca pe o minge deasupra capului. Gosseyn făcu o fotografie obiectului metalic; în timpul acesta gândea: "...Are de gând să-l arunce atunci când o să ne apropiem unii de alții." Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vârstă, nu atât la nivel de cuvinte, cât de fapte: organizând pentru el ajutoare care să-l sprijine în mod concret să înfrunte condiția sa de viață. Întotdeauna preotul este sacru, dar datoria de a respecta sacralitatea sa iese la iveală mai ales când el este bătrân. Despre acest tratament binevoitor și delicat vrem să vorbim aici, în mod special, ex corde. Simplitatea și cordialitatea scrisului nu vor să uite de gravitatea respectului care se datorează celui care și-a dăruit
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
murdarele broderii, schimonositele ștergătoare de pantofi din pănuși de porumb sau mă aplecam istovit peste traforaj. Rupeam adesea lama subțire a firizului la curbele pe care trebuia să le iau conform liniilor care îmi îndrumau calea. Labirintul lor dădea la iveală profilul a te miri ce: un iepuraș cu morcovul lui, un arabesc care împodobea baroc un suport pentru ceasornicul bunicii pe care visam îndărătnic să-l fericesc cu obositorul și abramburitul rezultat al muncii mele. Dădeam tot la două, trei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
susținând însă că ea reprezintă doar o „icoană verbală”, adică o descriere concepută de autor cu intenția de a crea identitatea religioasă națională în jurul sanctuarului național (McCormick, 2002). Tot în teritoriul lui Iuda, un alt templu a fost scos la iveală în apropiere de fortăreața Arad, în Negheb. E un templu în care se pot identifica mai multe faze de dezvoltare, utilizat pe durata mai multor secole (circa secolele al IX-lea - al VII-lea î.C.). Datarea fazelor arheologice prezintă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Cele mai relevante obiecte utilizate în actul de cult atestate și de arheologie, și de Biblie, sunt desigur altarele (mizbēaḥ), deasupra cărora credincioșii prezentau divinității ofertele lor, în cele mai multe cazuri arzându-le (cf. infra, pp. 74-75). Arheologia a scos la iveală diferite altare din calcar - întregi sau fragmentare - la Tel Arad, Beerșeba, Dan, Meghido, Ghezer, Lachiș și altele. O tipologie răspândită era acea a altarului cu patru coarne (Gitin, 2002; cf. Fig. 7), adică având patru ridicături concave spre centrul celor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o descriere interesantă a situației liturgice-muzicale a barocului târziu, în care sunt tratate diferite teme de muzicologie liturgică și este prezentată o analiză istorică, în vederea unor concluzii serioase și echilibrate. Problemele muzicale diagnosticate sunt cele care au ieșit deja la iveală și în perioadele precedente, acum adăugându-se și noile instanțe legate de noua sensibilitate muzicală. Sintetizăm prevederile cele mai importante: - noua muzică concertantă trebuia să fie astfel executată (nu abolită!), încât să nu se dovedească profană, mondenă sau teatrală, pentru că
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în care zloata era mai măruntă. Ajunse încă o dată în piață. Ferestrele de la parter erau luminate într-o clădire de pe una din laturi, și de acolo veneau zgomote de ciocan și ferăstrău. Ușile cu acandramente arcuite erau deschise, scoțînd la iveală holul placat cu marmură și o baracă roșie de lemn construită în mijloc. Aceasta era acoperită cu afișe pe care scria NU ȚI-A MAI RĂMAS MULT TIMP - PROTESTEAZĂ ACUM. Cuvintele păreau scrise pentru el, așa că traversă holul din marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
E o fantezie sexuală masculină. — Și pentru majoritatea femeilor, viața e chiar așa, un joc al fanteziei sexuale masculine. Proastele nu remarcă, au fost pregătite pentru asta de mici, așa că sînt fericite. Și, desigur, autorul cărții a scos totul la iveală accelerînd lucrurile. Ce i se întîmplă fetei ăleia, Blandish în cîteva săptămîni, nouă ni se întîmplă toată viață puțin cîte puțin. — Refuz să cred asta, spuse Lanark dîrz. Refuz să cred că viața e o capcană mai curînd pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiecare pată fusese provocată de un cuvînt rostit de el. — Doctorul Lanark vrea să plece, murmură el. Panoul se deschise, iar el trecu dincolo. Cineva ridicase jaluzelele din salon și văzu un zid murdar, cu crăpături adînci care scoteau la iveală cărămizile de sub tencuială. O clipă rămase amețit și aproape că leșină, apoi își aminti că părăsise clubul personalului fără să mănînce nimic. Se părea că singura alinare cu care se putea alege era mîncarea proastă dar învigorantă a institutului, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ăă? Luigi. — Ia adu-ne mie și lui Duncan, ceva de mîncat. îi e foame. Nu, nu mi-e foame, zise Thaw. Domnul Drummond plecă din încăpere. Drummond trase scaunul tatălui său spre cazan și-i deschise ușița dînd la iveală un defileu roșu de cărbuni cuprinși de flăcări. Se așeză și-și întinse palmele spre vîlvătaie spunînd: — Doar din întîmplare semăn cu Diavolul, dar îmi place enorm căldura. Trage-ți scaunul mai aproape, Duncan. Domnul Drummond se întoarse cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un strat de frunze uscate, cobora în întuneric. — Eu, una, nu merg pe-aici, zise Rima ferm. Știți ce lungime are? îl întrebă Lanark. — Nu, domnule. Stați o clipă... Polițistul își petrecu lanterna pe zidul de intrare și dădu la iveală o inscripție ștearsă: PAIETONAL UNTHAN 00 ETRI Polițistul zise: — Un drum subteran cu o asemenea intrare nu poate fi lung. Păcat că luminile nu merg. Ne-ați putea împrumuta lanterna? Ne-am rătăcit-o pe-a noastră, și Rima - această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de metri și lungă de două sute patruzeci, groapa în care zăceau rămășițele fantastice ale unui oraș dispărut. Clădirile se năruiseră parcă sub o povară prea grea. Străzile se aflau chiar în fundul gropii și la același nivel începură să iasă la iveală și osemintele. Se dădu ordin ca săpăturile să înceteze și fură trimise câteva navete de salvare. Grosvenor luă loc la bordul uneia dintre ele, împreună cu McCann. Amândoi se pomeniră în curând, laolaltă cu alți savanți, în față rămășițelor unui schelet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu o bombă. - Te asigur că nu am nici o bombă, protestă geologul, perplex. Dacă aparatele dumitale indică vreo... Nu-și sfârși gândul, ci, scoțându-și haina, începu să se scotocească. Deodată, mișcările i se încetiniră. Palid la față, scoase la iveală un obiect cenușiu și subțire, lung de vreo două degete. - Ce-i asta? îngână el. - Un aliaj de plutoniu stabilizat. - Atomic?! - Nu, nu e radioactiv, sub această formă. Dar ar putea fi dizolvat într-un gaz radioactiv, cu ajutorul undelor unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gros, și din împietrirea de pe fața lui Petre trase concluzia că n-a spus tot. Nu credea să fie ceva important, poate i-o fi luat vreun inel de pe deget sau așa ceva, mai devreme sau mai târziu va ieși la iveală. Ce făcea când l-ai găsit, era treaz? — Stătea într o rână și belea ochii la cal, cum se bișa, să mă scuzați vă rog, de barcă nu mai văzuse în viața lui un cal care se bișă. Io l-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de nerozii, iar copiii noștri - adică mai mult Jacques - îl cred căzut din cer. Costache, foarte discret de-obicei cu cazurile la care lucra, le spuse că n-a aflat mare lucru, dar speră că timpul va scoate totul la iveală și, fără să știe cum, se pomeni povestindu-le vechilor lui prieteni despre tânărul Rareș Ochiu-Zănoagă și momentele penibile petrecute la moșia familiei lui. Polițistul văzuse multe și destule, dar tot nu se-obișnuia. Era încă marcat de durerea părinților
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a supunerii, ceea ce făcuse ca menajul lor să fie extrem de fericit. Acum, o vedea privindu-l cu ochi măriți, în care deslușea un fel de spaimă timidă ce o țintuia locului. - Du-te acasă! (Dar temerea ei îi scoase la iveală toată hotărârea de care era capabilă.) Nu putem să lăsăm un lucru atât de monstruos să ne pângărească satul. Închipuiți-vă... și glasul începu să-i tremure la gândul acesta înfiorător. Închipuiți-vă că această colectivitate splendidă, de modă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]