3,194 matches
-
pot! nu mai pot!... Și năvăli afară, la aer curat. Prin ziua mohorâtă, prin vântul rece al toamnei, plângerile ei deodată începură să tremure, umplând mahalaua. Răcnea cu mânile în creștet, cumpănindu-se încet la dreapta și la stânga, răcnea cu jale umblând dintr-un capăt în altul al cerdacului dărăpănat. —Nu mai pot! striga în neștire. Mă doare! mă doare inima! Mai bine m-ar înghiți mormântul! Vai de inima mea! Și capete ieșeau pe uși; ochii o priveau din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dărăpănat. —Nu mai pot! striga în neștire. Mă doare! mă doare inima! Mai bine m-ar înghiți mormântul! Vai de inima mea! Și capete ieșeau pe uși; ochii o priveau din toate părțile; urechile vecinelor ascultau cu luare-aminte bocetele de jale. Rifca întindea mânile, chemând: —Vină, draga mea, în casă! nu mai boci pe-afară... Parcă ce folos ai acum! S-a răscolit toată ulița din pricina ta! S-aude și pân’ la fata picherului! — Nu vin! Am să mă duc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își înăbușea chinul lăuntric și se îngropa ca într-un mormânt în desnădejdea ei. Într-o sară, nevasta lui Sanis tresări spăriată din locul ei. Din amorțirea-i grea de peste zi, din gândurile nesfârșite, Haia deodată zvâcnise în plângeri de jale. —Ce-i, Haie? strigă femeia cu frică. Ce s-a întâmplat, Haie? Ce te zbați așa?... Fata o privi țintă cu spaimă, o vreme, apoi începu să geamă: — Ah! mamă! n-am vrut să cred! n-am vrut să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu alte cuvinte, pitind ideile sub fusta imaginilor. Trecu furtuna. — În schimb au venit rușii, râde Pastenague, care nu prea e făcut pentru arta alegorică. Nu are răbdare... Rușii, dar și reprezentanții lor pe vapor, printre marinari. A fost o jale. Cineva începu să cânte: „Marinare, nu fi trist! Barca merge înainte...”. Până la urmă aproape tot echipajul le cânta în strună acestor reprezentanți. Chiar dacă unii dintre marinari părăsiseră pe furiș vaporul, iar alții, în loc să cânte, doar se prefăceau mișcând din buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
probleme literare sau metafizice. Ea e pusă la grea încercare de activitatea politicianului român, mai ales când acesta se află la guvernare. Iar cu mine se întâmplă la fel: pe măsură ce citesc diferitele știri și articole, mă enervez și mă cuprinde jalea. Și cum să nu mă enervez... Voi lua drept exemplu ce se întâmplă cu Biblioteca Națională, unde mi-am petrecut și eu zile întregi în tinerețea mea ceaușistă. Trebuie spus că atunci biblioteca era supusă cenzurii, dar măcar funcționa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
trecerea către vămile eternității. 12 V. PIESELE VOCALE ȘI INSTRUMENTALE Expresie vie a gândirii și a simțirii poporului român, piesele vocale și instrumentale interpretate de Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova se grupează în două categorii: doine și cântece doinite, exprimând jalea, melancolia, tristețea, uneori legate de dragostea neîmplinită, dar, de cele mai multe ori, zugrăvind sentimentele și stările sufletești cele mai complexe. Cântecele propriu-zise pot fi: de dragoste, de joc și exprimă bucuria, atunci când aceasta este împărtășită. Se mai utilizează și catrene versificate
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
numit locul acela: "El-Betel" (Dumnezeul Betelului), căci acolo i se descoperise Dumnezeu, cînd fugea de fratele său. 8. Debora, doica Rebecii, a murit; și a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: "Stejarul jalei." 9. Dumnezeu S-a arătat iarăși lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, și l-a binecuvîntat. 10. Dumnezeu i-a zis: "Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Zicea așa ca să nu moară și Șela ca frații lui. Tamar s-a dus, și a locuit în casa tatălui ei. 12. Au trecut multe zile, și fata lui Șua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el și prietenul său Hira, Adulamitul. 13. Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, și i-au zis: "Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3. Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și Egiptenii l-au plîns șaptezeci de zile. 4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, și le-a zis: Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneți, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu. 5. Tatăl meu m-a pus să jur, zicînd: "Iată, în curînd eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
cinstea tatălui său un bocet de șapte zile. 11. Locuitorii țării, Cananiții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, și au zis: "Iată un mare bocet printre Egipteni." De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. 13. L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
5) - „S-a dus fiul meu departe” ... (sau „Pribegie, pribegie) Versuri: Rodica Teșu Refren: Refren: bis coda 6 Refren: Muzică: Rodica Teșu S-a dus fiul meu departe De mult nu mai scrie carte Înapoi când va veni Multă jale va găsi A plecat spre zări străine A crezut că-i va fi bine Dar Dolarii, precum știți Sunt din greu, din greu munciți. Pribegie, pribegie Te blestem eu pe vecie Să nu mai simtă nimenea Cum îmi plânge inima
?S-a dus fiul meu departe? ... (sau ?Pribegie, pribegie) by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84087_a_85412]
-
și sângeroase, când omul este luat drept vânat, când trupul fiului ei, Pentheu, e sfâșiat în bucăți ca acela al unei fiare sălbatice cu care Agave îl confundă, mai înainte ca recăpătarea lucidității, revenirea la normal să o umple de jale și de disperare la vederea corpului astfel terfelit. Dar oare nu e vorba despre aceeași Lussa cu care Dionysos îl va ademeni pe Pentheu pentru a-l face să se travestească, pentru a-l atrage în capcana alterității și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Gorgo, teritorii ale vânătorii feroce, ale întâlnirii cu moartea. Toate întâmplările stau aici sub semnul terorii. În actul al patrulea, ca să se facă înțeleasă, Lavinia recurge la Metamorfozele lui Ovidiu, oprindu-se asupra unui anumit episod: E basmul cel de jale-al Philomelei Cu mârșavul Tereu, siluitorul 2. Or, Philomela nu a fost aleasă la întâmplare, ne-o confirmă întrebarea lui Titus: Te-au prins, copile drag, te-au siluit, Te-au pângărit, precum pe Philomela, În codrul nemilos, pustiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Când și-a dat seama de asta, era însă prea târziu. După nici trei zile de la nuntă, din cea mai fericită dintre fecioare ajunsese cea mai nenorocită dintre femei. Hohotea ore în șir. Sălta cămașa pe ea de prea multă jale. În falsitatea lui, soțul continua să se laude cu iubirea lor pe la toți cunoscuții, cerându-i chiar confirmarea dacă era și ea de față. „Mă iubești! Spune! Hai, recunoaște!” Disperată, încă se mai agăța de vorbele lui, sperând că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mulțumit. Ba, mai mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea aia înceată spre cap! Bichon intră în cabinetul consular cu coada între picioare. Tristețea lui profundă căpătă însă accente de jale când constată absența stăpânului. Dar fără un auditoriu capabil de reacție, scheunatul nu mai avea nici un haz. Urcă pe scaunul din spatele biroului. Se suci, se învârti, încercând să scape de mirosul care emana din pielea folosită de tapițer. Ce animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ai săi, să nu se îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu biruia. Și unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor... Iară pre Ștefan vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său... Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu zveti Ștefan vodă, nu pentru sufletu, ce iaste în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
biruia. Și unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor... Iară pre Ștefan vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său... Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu zveti Ștefan vodă, nu pentru sufletu, ce iaste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor și de rodnicia viilor. 13. Pe pămîntul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății cele vesele. 14. Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, și prefac rîurile în pustie; peștii lor se strică, din lipsă de apă, și pier de sete! 3. Îmbrac cerurile cu negura de jale, și le învelesc cu un sac." 4. "Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să nu fii. Mickey e băgat până-n gât în poveștile cu sindicatele și cu drogurile, cu Jack Dragna, iar eu știu cum să mă port cu el. Nu-ți fă griji. — Drăguță, mai bine ți-ai face. Pentru că e de jale. — Meeks, aș vrea să nu mai vorbești despre Mickey. Dacă nu, o să ajung să mă uit și sub pat. Buzz se gândi la pistolul din camera cealaltă și la avocatul poponar, cu gâtul rănit și obrajii mânjiți cu lacrimi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lăptos, opium, care conține circa 20 de alcaloizi : morfina, thebaina, codeina, narcotina, papaverina etc. Homer descria efectele unui preparat narcotic, probabil opiaceu (gr. pharmakon nepenthes = „remediu împotriva tristeții”), oferit în vin lui Telemac : Un leac ce-alină orice dor și jale, Un balsam uitător de orice rele (Odiseea, IV, 308). în aceeași epocă, Hesiod semnala folosirea opiumului în orașul Mekon din Corint (gr. mekon = „mac”, mekonion = „suc de mac”, la Dioscoride și Plinius). Heraclide din Tarent (secolul al II-lea î.e.n.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de piatră pe care le văzuseră cu ochii lor în câmpurile sălbatice pe drumul de la Acapulco la Mexico și de la Mexico la Puebla. Pe la răscrucile acelor sate părăsite, năpădite de buruieni și îngropate sub nisip doar vântul mai șuiera cu jale. Dar așa e în luptă, murmură samuraiul. Așa se întâmplă în orice țară învinsă în război. Nu vorbesc despre război, zise omul schimonosindu-se la chip. Numai că acei padres care au venit aici mai târziu au uitat de multele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lucrurile la Vatican? — Nici eu nu înțeleg de ce. Însă, atâta vreme cât port pe umeri această răspundere, n-am încotro decât să mă port și eu față de credincioșii japonezi precum Caiafa. Dar... să nu-ți închipui că inima mea nu va cunoaște jalea și remușcarea în acele clipe. Cineva trebuie să poarte povara suferinței. Cardinalul își ridică ochii din pământ. Chipul său până atunci plin de încredere era acum schimonosit de amărăciune. Rămas fără cuvinte, încă mă mai îndoiam de adevărul sentimentelor cardinalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]